5,246 matches
-
dealuri înconjură satul vioi azi Milcovul fuge-ntre maluri și nu mai privește-napoi Prin viță se scurge lin viață pulsând între coardele vii tăcerea se-mprăștie-n ceață și soarele urcă-n câmpii O rază îmi bate la ușă timidă cu ochii-n pământ Divinul c-o ultimă tușă încheie al iernii veșmânt
?n t?cere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83332_a_84657]
-
un minut își ridică ochii și privi în jur, la stânga și la dreapta sa, cuprinzând toți copii, care se liniștiră pe rând. În tăcerea instaurată, calm, el făcu semn Marianei să continue povestirea. Fata a clipit a înțelegere și, destul de timidă,a început să vorbească încet, ca pentru ea, astfel că toți ceilalți păstrară o liniște exemplară, dornici să audă tot, să nu scape nimic. Cum spuneam, primii pustnici ori sihaștri, cum se mai numesc, au debarcat aici cam după anul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
plictisitoare destinată exclusiv gospodinelor. M-am întors, gata să-i zâmbesc cu blândețe lui Adam și să întind spre băiat o mână cu pielea răzuită, care puțea a parmezan. Dar am avut un șoc. Ăsta nu era unul dintre băiețeii timizi cu care umbla Helen de obicei. Ăsta era bărbat în toată regula. Sigur, unul tânăr. Dar, incontestabil, bărbat. Avea peste un metru optzeci și doi și era foarte sexy. Picioare lungi. Brațe musculoase. Ochi albaștri. Maxilar pătrățos. Zâmbet larg. Dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama o lua pe Helen la șuturi. Să știi că nu mai mint pentru tine. Îmi pun în pericol sufletul nemuritor. Și de ce nu vrei să vorbești cu el? E un băiat cumsecade. —E un cretin, replica Helen. —E doar timid, îi lua mama apărarea. —E un cretin, o ținea Helen pe-a ei, de data asta cu o voce ridicată. La ocazii de genul Ziua Îndrăgostiților sau ziua de naștere a lui Helen, primeam acasă cel puțin un buchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care s-a așezat și și-a concentrat toată atenția asupra mea. —Ce mai faci? m-a întrebat. Și a reușit să pună întrebarea asta ca și cum ar fi fost într-adevăr interesat de situația mea. —Bine, am răspuns eu zâmbind timid și simțindu-mă caraghioasă și prostuță ca o fetiță. Ce se întâmplă? În secunda în care conștientizezi că ești atras de cineva, te transformi într-un idiot. Sau cel puțin eu așa pățesc. Vrei s-o țin și eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe tata să-și cumpere o pereche de blugi. Sincer, tati, ți-ar veni superb, îi spuneam deseori. La care tata îmi răspundea: —Nuuu, sunt prea bătrân. — Nu, tati, nu ești prea bătrân. În ziua când tata a apărut, zâmbind timid, dar mândru nevoie mare, într-o pereche de blugi țepeni, de un albastru marin, marca Wrangler, cu capetele cracilor întoarse în sus cam cu treizeci de centimetri, era să mor din cauza șocului. Da, știu, mi-a spus Laura cam supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și gândind: „Of, Doamne, iar a luat-o razna“. —Nimic, i-am răspuns eu un zâmbet. Chiar nimic. —Ei, a zis el, de vreme ce am lămurit toată neînțelegerea, când pot să te mai văd? A, nu prea știu, am răspuns eu timidă ca o puștoaică. —Faci ceva duminică seara? m-a întrebat el. — Nu cred, am răspuns eu prefăcându-mă că mă gândesc. Deși agenda mea socială se întindea în fața mea la fel de pustie și de lipsită de formă ca deșertul Gobi. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
inhibiții. Nu eram genul care să danseze prin casă goală pușcă. Cât fusesem cu James, totul era în regulă. Cu el nu aveam nici o problemă. Adică, într-un final, nu mai avusesem nici o problemă. Dar chiar și cu el, fusesem timidă o veșnicie. Adam îmi tot spunea că sunt frumoasă. Era așa de bucuros că eram acolo și mă tot mângâia, mă alinta, mă ținea în brațe și mă săruta. După o vreme, m-am relaxat complet. Puteți să ziceți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
I-am admirat abdomenul perfect plat, dar mi-am mutat repede privirea atunci când ochii mi-au coborât nițel mai jos de talie. Cum să descriu starea de excitație de sub talia lui Adam fără să fiu excesiv de explicită sau teribil de timidă? Mi-e foarte greu să vorbesc despre sex fără să fiu brutal de limpede astfel încât totul să pară copiat dintr-o carte pornografică sau fără să fiu atât de discretă încât să par o romancieră victoriană reprimată și cu bățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai greșit. „Eu chiar pot să justific tot ce am făcut deoarece consider că tot ce am făcut a fost corect“, m-am gândit destul de confuză, dar n-am spus nimic. Am crezut că-ți plăcea spontaneitatea mea, am zis timidă. Am crezut chiar c-o încurajai. Păi, da, tu așa ai văzut lucrurile, mi-a replicat el rânjind. Presupun că așa vrei să vezi lucrurile, a continuat ceva mai blând. Un chelner zâmbăreț s-a apropiat de masa noastră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
parametrii relației. —Hei, George, am exclamat eu disperată să-l fac să închidă telefonul. Nu eram sigură cât mai eram în stare să susțin conversația asta. Chiar că ai început să-ți iei în serios sentimentele. — Da, a zis el timid. Ba chiar îmi explorez latura feminină a personalității. Treaba asta ar fi fost de-a dreptul hilară, dacă n-aș fi fost așa de nedumerită și de înfricoșată. —George, am zis, e o plăcere să discut cu un bărbat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce cădeau ca niște obuze mici În capul tot mai coborît Între umeri al vinovaților. Uneori aveau dreptate. De fapt nu asta conta. Conta șahul. În zilele acelea nu făceam Însă decît să mă Întreb ce-o fi În mintea timizilor ucenici ce-și ascultau poeziile scrise prin poduri, garsoniere și orfelinate În dureri numai de ei știute, luate strofă cu strofă, vers cu vers, pornind de la titlu-n jos, și călcate cu șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nici un cuvînt. Și n-are de făcut decît un extrem de banal scenariu pentru un film cu lupte. Ca să-l inspire, producătorul Îi și proiectează un film cu lupte. Expresia lui John Turturro (Fink) din timpul vizionării e delirantă. Un om timid, slăbuț, politicos, cu ochelari serioși cu ramă neagră de baga, nu pare absolut deloc genul care adoră filmele cu lupte. Însă nu mai poate da Înapoi, semnase un contract, i se promisese bogăția, acum, cînd faimă deja avea. Mirajul funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Poliana Cristescu. Ne uimește de la Început: „Încă de la Începutul anilor ’80 s-a numărat printre tinerii oameni politici români care-au realizat că politica cuplului Ceaușescu”. Mai neplăcut că „nu bănuia” că va ajunge soția lui Nicu. După acest debut timid, unde Poliana doar s-a numărat, a realizat și nu a bănuit, apar actele de viață, de vitejie, de Posada: „A Încercat s-aducă la cunoștința celor doi situația din țară” și „a afirmat În anumite cercuri că o explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doar un pas și puneau microfoane pînă și-n coșciuge. În 14 ianuarie, Dana Popescu și-a surprins invitații din „Studioul economic TV” cu deliranta Întrebare: „În costurile de producție intră și costul cărnii?” S-a auzit atunci un nu timid, de specialist. Ar fi fost bine ca unul dintre invitați să explice ceva pe Înțelesul doamnei. De exemplu, că ceva mare nu poate intra În ceva mic. De obicei. Parc-o văd pe Dana redactor la „Viața spirituală”, seamănă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un cleștișor greu de manevrat, i-am scăpat de mai multe ori În farfuria mea, a celorlalți comeseni, pe podea, nu-i elegant să-i culegi de pe jos, Îi lași acolo, niște crenvurști cît degetul cel mic al unei adolescente timide, picioare de broască și multe sosuri. La Gent, fast food, cuvînt pe vremea aceea nou-nouț, Înghit un Big Tom cît o colibă, apoi rămîn cu el În gît În fața unui magazin de cosmetice așteptînd-o pe Mariana și ascultînd un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe pe roua din zori prin ceață poartă cu ele clipe nespuse de viață Prin soare timid sau pală de vânt furtuna se-atârnă de vis călare pe nor nebuna Trec vremurile pierdute în van pe cărări clipă cu clipă am sufletul plin de-ntrebări Tăcute umbre cutreieră timp prin jalea și jarul nestins vrând să culeagă
Pierdute zile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83300_a_84625]
-
cu o valiză cu haine și după alte două ceasuri cu două valize cu cărți și niște tablouri neînrămate și încă două valize sau mai multe în ziua următoare. Îl pândea să vadă ce fel de om este, părea un timid, dar niciodată nu poți ști cu tinerii ăștia care o dată trântesc câte un chef de te năucesc, cu toți zurbagii lumii, sau sunt rău-platnici sau te mai și fură. Cu siguranță că în seara aceea, prima, a venit și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îmbrăcată simplu: un pulovăr alb și un sarafan bleumarin, transformat dintr-o rochie mai veche, dar n-ar fi admis asta nici în ruptul capului. Și le-a scos simplu, fără sclifoseli și i s-a dăruit cu o ardoare timidă, care nu era decât mândrie. Câteva nopți a dormit la el și îl privea intens cu ochi mari și negri, dându-și mereu pe spate pletele și mai negre, dar fără să-i spună ce gândea cu adevărat, tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îngustă și lungă, pe care se aflau platourile cu sanviciuri, pizza și sticlele cu băutură. Rodica Dumitrescu, potrivit de înaltă, cu forme bine conturate, pufoase, cu mers lasciv, săltându-și pletele negre ondulate pe spatele gol. Aurelia Mocanu, cu aerul timid și arogant. Anca Voican, mică de statură, înălțată pe tocurile ieșind de sub pantalonii și tunica negre în care se îmbrăca serile, cu părul pe jumătate argintiu de curând scurtat care-i da o înfățișare de amazoană în vacanță, mijindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cunoscut pe Conrad, pilotul meu? — Îmi pare bine, rosti Roddy, strângându-i mâna și aproape frângându-și degetele prin această manevră. — Și nu cred că... îi sugeră Hilary, zărind-o pe Phoebe apărând din întuneric. — Phoebe Barton, spuse Roddy înaintând timid. Phoebe e invitata mea în acest weekend. E o tânără pictoriță foarte talentată. — Sunt convinsă. Hilary o cântări cu răceală. Toate sunt talentate. Ai venit pentru prima dată în casa groazei, draga mea? Phoebe simți că se aștepta un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
locul din fața ei. — Cum adică să nu vă permit? Cum aș putea... adică, e ceva nemaipomenit... E visul oricărui cititor, nu? — Și al oricărui scriitor, am spus eu mutându-mă la măsuța ei. Am stat așa un timp, zâmbindu-ne timid, neștiind cum să începem. — V-am urmărit în timp ce citeați, am spus. Ați ajuns la scena aceea extraordinară de la nuntă, nu? Da, da, la nuntă, categoric. E un capitol minunat, emoționant. — Mmm... așa credeți? Eu speram că e comic. — O, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Joan și chiriașii ei treceau prin cameră spre bucătărie ca să ia micul dejun. Ambii chiriași erau de fapt de la politehnică, nu de la universitate. Unul era Graham, care urma un curs de regie de film, și o studentă de la arte foarte timidă și necomunicativă, pe nume Phoebe. A devenit curând clar că nu erau ușor de evitat: Joan guverna o gospodărie militarizată și în bucătărie era un afiș mare pe care erau scrise cu trei culori diferite de cerneală rândul fiecăruia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
imitându-i penibil pe Sterne și Diderot, era aclamat ca un pionier experimentalist; și pentru că își făcuse obiceiul să scrie scrisori la ziare, criticând politica guvernului într-un limbaj care mi s-a părut întotdeauna că sugerează un stângism destul de timid, era aclamat ca un om cu vederi politice radicale. Dar și mai enervantă decât toate astea era reputația lui de scriitor cu umor. În mai multe rânduri i se atribuise o ironie jucăușă, o tentă satirică discretă care, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]