14,383 matches
-
imaginate într-o stare de euforie sau halucinație. Tehnica folosită este pe măsura complexității subiectului: relatarea, realizată fie la persoana întâi de un narator participant direct la evenimente, fie la persoana a treia, se întrețese cu monologul interior, monolog ce tinde către subtilitatea joyceană a tehnicii fluxului conștiinței. Interesul pentru universurile imaginare, desfășurate în paralel cu realitatea concretă și de cele mai multe ori în pofida ei, își găsește cea mai bună ilustrare în romanul Moartea lui Orfeu (1970). Lunga noapte de priveghi pe
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
O poveste cu haiduci, la fel ca Șanta, este Aliuță, un vârf al creației prozatorului. Evocarea, de astă dată sobră, se încarcă de tensiune, cu un minimum de mijloace obținându-se o remarcabilă eficiență narativă. Paseist blajin și melancolic, G. tinde să idealizeze traiul patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată, îngăduitoare, ca în Ciubucul logofătului
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Ion Vinea. O direcție încearcă să traseze, de îndată ce începe să publice și articole, Nichifor Crainic. Eseul Iisus în țara mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei doctrine, cuprinsul literar al revistei devine mai puțin eteroclit, tinde spre omogenitate. „Gândirea” promovează un tradiționalism evoluat, înnoit prin contacte cu modernitatea. Respinge avangardismul, fără să abiliteze sămănătorismul desuet. Colaboratorii ei principali sunt, de prin 1925 până către sfârșitul deceniului al patrulea, unii chiar până în 1944, când publicația își încetează
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
o formă alternativă de cunoaștere, mai greu de controlat, dar mai exuberantă și poate mai promițătoare decât cunoașterea rațională. Mai puțin cunoscută În spațiul american, cu termeni câteodată greu de tradus În engleză, cercetarea imaginarului constituie o prioritate europeană, ce tinde Însă să se extindă și În alte zone ale planetei. Știința modernă a imaginarului a fost fondată la jumătatea secolului XX, prin eforturile unor filosofi, teoreticieni și istorici ai religiilor precum Gaston Bachelard, Henry Corbin, Mircea Eliade, Charles Baudouin, Charles
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Metoda s-ar plasa la nivelul imaginației și nu la cel al intelectului. În sfârșit, cred că o subhermeneutică a imaginarului ar căpăta o eficiență sporită dacă ar fi extinsă de la cercetarea individuală la cercetarea de grup. Aceasta deoarece individul tinde să se identifice cu modelul subiectului unic, centrat, În timp ce un grup se manifestă În termeni mai apropiați de cei ai subiectului multiplu, scizionat. În cercetările recente au fost de altfel definite astfel de grupuri, numite focus-groups. În plus, pentru a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să vorbim despre valoarea simbolică, arhetipală, politică, socială și așa mai departe, tocmai pentru că nu putem numi o valoare estetică „pură”. Aceasta ar fi o primă dificultate. Pe de altă parte, altă dificultate vine din societatea (epistema) actuală, În care tindem să nu mai diferențiem esteticul de alte zone și ajungem la Întrebarea pur pragmatică: ce mai poate face esteticul pentru identitatea noastră? Or, aici, toată hermeneutica ce Începe cu Heidegger și trece prin Gadamer mai are ceva de spus. Ea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
autorul Poeticii occidentale definește „transformarea breitingeriană” (Johann Breitinger, din 1740) drept procedeul prin care „lumile imaginare intră În universul lumilor existente, alături de lumea realității”1. Observatorii din lumile posibile Opinia mea este că toate formele de critică sau teorie literară tind să se contureze după o logică a observatorului implicat, adică tocmai aceea care se află la baza cosmologiei actuale, a acestei work in progress. Această logică are avantajul de a recupera atât memoria textului, cât și pe aceea a criticului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dacă nu accepți, ipotetic măcar, că relația cu celălalt poate la un moment dat să se construiască și În maniera asta: a face zgomot Împreună, a țipa Împreună, pentru că Încă nu avem cuvintele. Apoi tu, În momentul În care ai tins să te așezi Într-o generație, Într-o structură comunitară, ai avut vreun moment În care te-ai identificat cu acea Generație PRO, așa cum era construită la ProTV, Încât să fii mai apoi atât de dezamăgit de să ajungi spre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu poți să reziști prea mult, ca artist, În lumina asta orbitoare a creației, total rupt de celălalt, și ai mereu nevoie să te Întorci printre oameni, printre muritorii de rând. Nu cred În autosuficiența demiurgică. Dimpotrivă, cred că artistul tinde cel mai mult spre celălalt, spre semenii săi. Cornel Vâlcu: Din punctul meu de vedere, creativitatea, cu cât este mai puternică, cu atât este mai, n-aș spune solitară, ci are, cum să spun, o dimensiune de absolutitate care refuză
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
clasat, menirea ei fiind tocmai deshumarea acestuia, interogarea lui și reconstituirea semnificațiilor sale. Practic, deci, În timp ce etnologia s-ar ocupa cu supraviețuirile trecutului, istoriei i-ar reveni să reconstituie ceea ce uitarea a lăsat În Întuneric și nemișcare. Ultimele decenii Însă tind să modifice perspectiva și să remodeleze acțiunea specialiștilor În domeniul socioumanului. Supraviețuirile interesează tot mai mult nu numai pe folcloriști, pe etnologi, ci și pe istoricii religiilor și pe antropologi (legendele, basmele, baladele). Prin istoria religiilor, experții În studiul istoriei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Reviste suprimate, reviste al căror tiraj este interzis la difuzare și ars, cărți aflate În curs de imprimare care au fost retrase și topite, toate aceste măsuri care au fost Îndreptate În ultimii ani Împotriva culturii tolerate arată că puterea tinde acum să o anuleze, că nu mai este dispusă să o accepte 1. Până la formele extreme enumerate de M. Iorgulescu, cultura tolerată sau literatura rezistenței se confruntă cu Îngrădiri și restricții mai mărunte și mai perfide, insinuante și piezișe, care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o formă de supraviețuire, de igienă mentală, de curățenie, de rezistență la intruziune, dacă vreți. Refuz să fiu malformat de exterior, dar rezist individual, fără să Încerc să opresc sau să distrug forța exterioară Însăși. Din acest unghi de vedere, tind să-i dau dreptate lui Marius, pentru că el are probabil instrumente sociologice mai bune care să potențeze distincția. Desigur, așa cum arată Sanda, termenul rezistență are două sensuri: unul biologic (rezistăm ca indivizi la foame, la sete, la frig) și altul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a conștiinței și a verbalului), ca să-și mențină buna funcționare a aparatului său etic, a conștiinței sale, a memoriei sale colective și individuale, a versiunii sale asupra socialului, și scriitorul care, scriind despre ceea ce trăiește el și despre forțele care tind să-l malformeze, face din această carte un manifest pe care Încearcă să-l publice la o editură, Îl trimite să circule În samizdat, Îl prezintă Într-o conferință publică, Îl citește la „Europa Liberă”, deci Îl transformă Într-un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Împiedicarea lui, altfel, Într-o relevanță Înapoi, textul Își ratează miza, de fapt nu are vreuna. El trebuie să spună că există soluții și o modalitate existențială și interioară de supraviețuire prin rezistență. Conceptual și vizionar, el ar trebui să tindă spre o asemenea arhitectură, spre o asemenea ambiție, și atunci relevanța lui rămâne. Sanda Cordoș: Există niște rădăcini personale ale cercetării. Întâmplarea a făcut să le discutăm În această seară, să discut unele dintre ele superficial aici. Aceste rădăcini personale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
față” a fost Înlocuită de un scepticism masiv și greu de penetrat. „Românul generic” a dobândit acum o trăsătură esențială cu totul și cu totul paradoxală, și anume dorința de a nu mai fi român! (A se vedea fenomenul, ce tinde să devină de masă, al emigrării.) Așa că, dacă am vrea să dăm o definiție, am putea spune că „a fi român Înseamnă a avea În sânge dorința capitală de a nu mai fi român”!... Mihaela Ursa: Le vorbeam studenților mei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aici. Acum, vorbind despre generații, tocmai conceptul generație mi se pare că trebuie deconstruit. Felul În care pui tu problema am impresia că substituie lupta de clasă cu lupta dintre generații: acolo sunt aceia - generația șaizecistă -, care luptă Împotriva noastră. Tindem să proiectăm totul În termeni de colectivități care se confruntă. Și nu cred că o viziune atât de conflictualistă despre ceea ce se Întâmplă este cea mai potrivită. Ar trebui să privim lucrurile la rece. Când Începe să se vorbească de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
stări ce se vrea a trăirii unice, nerepetabile. În Scrisori de dragoste (1971), imaginile devin suprarealiste, voit grotești, sugerând un nonconformism estetic, prezent în multe poeme. În schimb, în Dulcea pierdere (1974), poetul încearcă versul clasic; aici, poezia erotică primează, tinzând să antreneze tot universul în drama sa. Imnuri orfice (1975) cuprinde poezie patriotică, evocând cu ardoare emfatică și prolixă valori, mituri, simboluri etnice românești. Cu timpul, tema erotică devine centrală în poezia și proza lui D., dovadă și titlurile unor
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
publicate în anii 1927 și 1928 - nu lipsite de aprecieri exacte, sunt fie rigid dogmatice, fie compromise prin absența măsurii. Mai puțin vulnerabil când se referă la creatori intrați în conștiința publică (Eminescu, Alecsandri, Macedonski, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Coșbuc), criticul tinde spre exagerare și spirit sectar când comentează producțiile scriitorilor din cenaclul său. Panait Cerna devine pentru circumstanță un emul al lui Eminescu, superior lui O. Goga; Ion Dragoslav are „genialitate”, fiind alăturat lui Ion Creangă. Criticului chiar și adversarii i-
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
la adevărate performanțe stilistice. Odată însă cu Ioan Metafora (1986), continuând cu Faraonul (1996) și cu Evanghelia după Ioan Metafora (1997), se poate vorbi despre o schimbare fundamentală a atitudinii lui D. față de poezie. Interesat în continuare de formă, el tinde acum să-și construiască unitar cărțile, să le gândească arhitectural. Prin simetrie, analogie, simboluri cu multe conotații (deseori ezoterice), în care aluziile și sensurile subtextuale joacă un rol esențial, autorul reușește, în sfârșit, să-și ofere un spațiu liric propriu
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
definirea originalității literaturii române, prin racordarea în timp și spațiu la fluxul spiritualității europene, și fixarea locului și contribuției autohtone la constituirea patrimoniului universal, prin demonstrarea circulației neîntrerupte și a transferului reciproc de valori. Un exemplu doveditor este Eminescu, care tinde să realizeze sinteza național-universal și folclor-poezie cultă, primind impulsuri și din alte arii de cultură pentru a-și releva mai expresiv latențele propriului talent. Depășind formalismul asociativ, inutil, în direcția formulării judecăților estetice, studiile de acest fel rotunjesc profilul istoricului
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
Cărțile Doamnei Zoe dezvăluie o cunoaștere adâncă a istoriei literaturii, a muzicii, a artelor privirii. Așa se face că, în plămada textului, analizele de orientare comparatistă ale Doamnei Zoe se dezvăluie ca forme ale unei istorii a culturii spre care tind, în ultimele decenii, unele direcții semnificative ale literaturii comparate, refuzând clasificările anchilozante ale unui textualism excesiv. DAN GRIGORESCU SCRIERI: Contemporanul și vremea lui (în colaborare cu Savin Bratu), București, 1959; Ion Creangă, București, 1963; ed. București, 2000; Mihai Eminescu, București
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
inspire alte două texte: O părere în chestia țărănească (1907), în care, nepărtinitor, preconizează rezolvarea crizei prin reforme culturale și administrative, și Din vatra unui sătean cuminte (1911), proză de oarecare abilitate epică, pledoarie nedisimulată în favoarea culturalizării satelor. D.-D. tinde să elaboreze și comentarii mai ambițioase, după cum o dovedește un prim volum din Considerațiuni critice asupra poeziei noastre poporane, intitulat Doine (1903). Într-un proiect, erau anunțate alte patru volume, despre doinele „voinicești-haiducești”, „de străinătate”, despe balade, cântece haiducești și
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
personajului-martor principal, focalizant al perspectivei (conform teoriei narative a lui H. James) - în epica cu subiect contemporan, cu descrierea comportamentistă a unor personaje istorice cărora li se atribuie psihologii moderne - în ficțiunea istorică. D. a creat câteva personaje feminine care tind să se aglutineze într-o imagine a femeii contemporane, ce contrazice tipologia tradițională: „femeia cultivată, misterioasă, de o agerime remarcabilă a minții, nu lipsită de voință și orgoliu și cu toate acestea nefericită, candidată la ratare” (Eugen Simion). Se adaugă
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
în Vulturul albastru, proza considerată emblematică pentru volum, aproape o „nuvelă teatrală”. Reactivând o traumă pe care eroina vrea s-o „uite” în trecut, cu reîntoarcerea unor prieteni de demult la „vila fără nume” aparținând soților Samarin, un vechi conflict tinde a se reface și se tranșează într-o descărcare violentă peste ani. Concentrând epicul, mișcările de tragic menuet ce leagă ori desfac lăuntric cele două cupluri, F. privilegiază atmosfera și sugestia. Deschiderea spre formele moderne e o constantă și în
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
scurt, abordat percutant și cu semnificații modern-parodice: „Nu există formă perimată / Dacă-n ea ideile sunt noi! / Ramura bătrână, prin altoi, / Poate fi total regenerată” (Rondelul formelor poetice). Tematica este atât de diversă, încât, ca o „oglindă cu multe fețe”, tinde să epuizeze și actualitatea și livrescul: oul lui Columb și Don Quijote, Păcală și acarul Păun sau, dând noi interpretări unor vechi atitudini umane, modestia, recunoștința, invidia, oportunismul, înțelepciunea etc. Fabulele, voit „inofensive”, se înseriază de la „testamentul lui Esop” la aspectele
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]