11,843 matches
-
oprește la nivelul orizontal al modului în care se prezintă datele și conținuturile, și nu ridică deci problema metafizică a unui fundament și nici problema finalistă, a unei interpretări generale a realității. Pentru analiști acestea sunt probleme lipsite de sens, tipice unei dialectici ce trebuie considerată de acum doar o expresie a unor instanțe mitice. Nu mai rămâne decât ca orizontul evenimentelor noastre temporale să fie clarificat, disciplinat, raționalizat. Mirarea originară nu doar că trebuie stăvilită, ci și dispersată. Locul ei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de ajuns să ne gândim la Despre interpretare a lui Aristotel, dar și mai înainte, la mitul platonic. În epoca patristică s-a dezvoltat ca tehnică a interpretării textelor sacre și a ajuns până la complexele teme teologice contemporane ca structură tipică a gândirii religioase. Semnele, referințele fenomenologice de interpretat au o dublă fațetă, din acest motiv gândirea hermeneutică interesează îndeaproape, în afară de teologi și exegeți, pentru căutarea unui sens transcendent al acțiunilor individuale, și pe psihanaliștii interesați să afle ceea ce este ascuns
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Varietatea răspunsurilor, sau mai exact, diferitele tipuri de răspunsuri, contribuie la configurarea contextului speculativ și, oarecum, la clarificarea sensului și naturii filosofiei. Diferitele moduri de răspuns indică existența unei relații particulare cu punerea întrebării, sau mai exact, cu acel mod tipic de a întreba ce izvorăște din mirarea originară. Tipologia răspunsurilor, lăsând la o parte dacă sunt sau nu răspunsurile noastre, doar cu posibilitatea lor de a fi date, desemnează un cadru de mare interes care este la rândul lui un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
limită și ale unei organizări pur funcționale a vieții, o astfel de cerință dobândește nuanțe combative. Cu cât mai acută devine trezirea interogației existențiale, cu atât mai dramatică se prezintă căutarea. S-a amintit deja de pierderea sensului pentru om, tipică «științelor europene», de care vorbea Husserl și care a dat o mărturie personală despre această luptă pentru sens; putem, de asemenea, să amintim aici și poziția lui Sartre. Sila sau greața sartriană este expresia tipică a pierderii sensului, ce comportă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de pierderea sensului pentru om, tipică «științelor europene», de care vorbea Husserl și care a dat o mărturie personală despre această luptă pentru sens; putem, de asemenea, să amintim aici și poziția lui Sartre. Sila sau greața sartriană este expresia tipică a pierderii sensului, ce comportă dezlipirea de structurile logice, pierderea justificării, urgența absolută a gratuității. Dar nu putem să ne limităm la a sta în ascultarea «vieții care moare»; nu ne putem stabili în această fază. Trebuie recuperat sensul. Această
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nivel pe care se pune accentul astăzi: un interes care de multe ori dobândește exprimări pătimașe. Câteva din aspectele descoperirii corporalității se unesc cu această participare intensivă la viața socială. Se adaugă modul în care are loc aceasta, care este tipică unei descoperiri existențiale. Instanța socială își face apariția din existența unei experiențe profunde și se impune asemenea tensiunii emoționale tipice unei noi descoperiri. Veche de când lumea, socialitatea este redescoperită ca element esențial al unei experiențe originale a conștiinței. Raportul intersubiectiv
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
corporalității se unesc cu această participare intensivă la viața socială. Se adaugă modul în care are loc aceasta, care este tipică unei descoperiri existențiale. Instanța socială își face apariția din existența unei experiențe profunde și se impune asemenea tensiunii emoționale tipice unei noi descoperiri. Veche de când lumea, socialitatea este redescoperită ca element esențial al unei experiențe originale a conștiinței. Raportul intersubiectiv devine astfel constitutiv structurii existenței. Nu este vorba așadar, de relevanța pe care o au în general factorii sociali și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
această exigență de revitalizare a tuturor raporturilor intersubiective, în lumina unui sens constitutiv lor ca fapte ale existenței. Raportul subiectiv, ca deschidere interioară la o experiență existențială, ajunge la prima și cea mai intensă formă de expresie în acea imagine tipică a socialității care este comuniunea. În ea raportul se interiorizează și dă naștere unui proces progresiv de unificare. Adevărata și tipica dimensiune comunitară, constitutivă persoanei, nu constă într-o simplă deschidere la relația cu ceilalți, ci este comuniune, adică o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
deschidere interioară la o experiență existențială, ajunge la prima și cea mai intensă formă de expresie în acea imagine tipică a socialității care este comuniunea. În ea raportul se interiorizează și dă naștere unui proces progresiv de unificare. Adevărata și tipica dimensiune comunitară, constitutivă persoanei, nu constă într-o simplă deschidere la relația cu ceilalți, ci este comuniune, adică o unitate trăită ce tinde să se împlinească într-o fuziune a sufletelor. Această situație existențială de plinătate are origini teologice și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
disensiune și în depășirea lor simbolică o iau pe calea evaziunii emotive și a eliberării fantastice: «galeria» sportivă, spre exemplu, erotismul gratuit, experiența hippy. Acestea sunt, după părerea noastră, forme ale unei religiozități neîmplinite, întrucât privilegiază un aspect al modelului tipic experienței religioase pe care-l încarcă total cu o valoare semantică și eliberatoare specifică experienței religioase. Aria acestor înlocuitori ai religiozității, sau ai religiozității improprii (despre câteva am vorbit deja în paragrafele precedente), poate fi extinsă la toată acea gamă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ale unei nevoi de rupere în numele unei plinătăți de sens. În lipsa unor conținuturi articulate oferite de o elaborată concepție despre om, idealul contestatarului devine lumea vitală și nedistinctă de spontaneitate. Straniu, însă și în prezentarea acestui ideal sunt repetate moduri tipice ale reflecției religioase: ceea ce este propus ca absolut rezultă mai mult din îndepărtarea condițiilor comune ale experienței decât din indicații pozitive. Lumea simbolică, poetică, originară a experienței hippy, spre exemplu, se configurează prin intermediul unui soi de teologie negativă. Este contestată
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fapt căutarea a ceva alogic și uneori chiar o formă de transcendere irațională. Toate acestea, dacă sunt exprimate în grupuri restrânse, devin, chiar și în forme mai mult sau mai puțin radicale, un criteriu de judecată, fac loc unor comportamente tipice, dau naștere unui obicei ce implică, mai mult sau mai puțin, o ideologie explicită. Oprirea asupra unui astfel de argument este aproape superfluă, dacă ținem cont de faptul că această experiență este prezentă în viața cotidiană și în cultura de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă, mascată nostalgie a transcendentului. Aspecte ale unei astfel de nostalgii sunt și câteva expresii ale acelui «sens al corporalității» și ale acelei «descoperiri existențiale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
multe ori abia simțit, alteori stringent, de nostalgie. Nostalgie de ce anume? Obiectul acestei nostalgii are de multe ori un chip nedefinit, dar în urma unei reflecții mai profunde și calme dobândește trăsăturile a ceea ce dă valoare vieții. Această intenționalitate globală este tipic religioasă iar acel chip nedefinit are trăsăturile Absolutului. «Nostalgia Absentului» se identifică cu «lupta pentru sens» căreia îi este și structura cea mai profundă, îi lărgește orizontul și totodată dispune să poată fi primită. O nouă frontieră speculativă Lupta pentru
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la problema identității filosofiei însăși. O primă imagine, poate fi dată de către ceea ce Wilhelm von Humboldt numea condiția existențială a cercetătorului universitar: libertate și solitudine (Freiheit und Einsamkeit). Expresia poate fi folosită și astăzi pentru a caracteriza una din atitudinile tipice gânditorului față de sfera etico-politică. Expresia, ca să fim sinceri, desemnează o arie ce se extinde dincolo de relația strictă cu puterea politică și se referă în general la situarea filosofului în întregul context social. Exercițiul dezinteresat al cercetării, dorința de cunoaștere, îl
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
general acesta din urmă este mai mult supus instrumentalizării. Cine se dedică meditației, și mai ales elaborării abstracte, este predispus să fie folosit foarte ușor la realizarea unor proiecte străine de voința sa. Categoriile judecății sale sunt flexibile, iar atitudinea tipică cercetării pure este însoțită de o anumită abandonare ingenuă, o încredere scontată. Filosoful, și în general omul de cultură, idealizează în general persoanele și instituțiile cu care intră în contact și de la care primește o oarecare recunoaștere și o anumită
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
expresia este a lui Popper). Pentru Lévy, intelectualul nu trebuie să slujească nici principele și nici poporul. «Anorganicitatea» sa este o garanție a propriei libertăți. Aceasta îi este necesară în exercitarea funcției maieutice educative, destul de dificilă și riscantă. Această atitudine tipică intelectualului anorganic este de actualitate și în contextul culturii italiene. Ea este exprimată îndeosebi printr-o invitație la descoperirea propriei identități, fără de care se cade în forme mai mult sau mai puțin subtile de prostituare, aceasta fiind o ispită frecventă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
doar anti-ideologie, este și propunere pozitivă în ordine logică, ontologică, metafizică, etică, dar astăzi, în contextul cultural contemporan, constatăm exigența și, prin urmare, susținem justificarea ei mai ales ca instrument anti-ideologic, ca «reacție». Legătura acestuia cu instanțe personaliste indică funcția tipică a gândirii filosofice din zilele noastre. În ciuda reducțiilor științifice, filosofia există ca forță opozantă, ca dezbatere în numele persoanei și a libertăților sale, ca expresie a noilor posibilități speculative, după ce iluminismul și marxismul s-au prăbușit în ideologie. Ne vom opri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pretenția de eliberare totală, și astfel devine sursă a noilor forme de sclavie. Rămâne problema posibilității de a face o paralelă între consecințele pe care Horkheimer și Adorno le atribuie iluminismului și nazismului (și mai târziu iluminismului și societății consumiste, tipică marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
eterogeneității a ceea ce există în raport cu ceea ce este formal. Aceasta face ca cercetarea să se mențină într-o stare de problematizare ce nu mai este logică ci existențială, și care implică, deci, sfera practică a experienței istorice și, în general, domeniul tipic discursului semantic. Prin urmare, discursul nostru se întrepătrunde aici cu cel elaborat la început, cu privire la capacitatea pe care o are filosoful de a observa fisurile, acolo unde ceilalți văd doar suprafețele netede. Despre ce profil al omului vorbim atunci când cineva
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lui «homo simbolicus» ne face să descoperim prezența lui «homo ermeneuticus». Cine se pune pe sine în raport cu lumea și viața plină de simboluri și folosește ca instrumente ale cunoașterii ascultarea, aluzia, anticiparea, manifestă prin însuși modul în care gândește structura tipică hermeneuticii. Pentru acesta a gândi înseamnă a interpreta. Pentru ca să aibă loc interpretarea este necesar un context, obiect al interpretării, care nu trebuie să fie clar și distinct, ci bogat în coduri, enigme, simboluri și ambiguități; este nevoie de un interpret
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și a simbolurilor sunt, cum am spus: corporalitatea, comunitatea, nostalgia Sacrului. A interpreta aceste semne și simboluri înseamnă și a ne autointerpreta, rămânând implicați într-o condiție comună ce înseamnă experimentarea valorii, dar și a precarității; plinătate și totodată relativitate tipică a tot ceea ce este temporal. Până și nostalgia Sacrului, întrucât e nostalgie, este și ea precară. Aceste condiții ne-au dus spre conținutul capitolului dedicat luptei pentru sens, ce constituie nucleul central al acestei expuneri. Nu am voit totuși ca
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nostalgie, este și ea precară. Aceste condiții ne-au dus spre conținutul capitolului dedicat luptei pentru sens, ce constituie nucleul central al acestei expuneri. Nu am voit totuși ca propunerea noastră să fie schimbată pentru o reîntoarcere la tematici spiritualiste tipice orizontului cultural al ultimelor decenii. Hermeneutica comportă o amplă inserare în contextul noilor limbaje și însăși dimensiunea angajării se întemeiază conștient pe confruntarea cu logicele interne ale puterii, indiferent de modul în care sunt concepute. Totodată, nu este intenția noastră
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
internă a demersului gândirii moderne începând cu Descartes. Această aducere în discuție a lui Kolakowski contribuie la o altă precizare a perspectivei noastre. Ne-am afla într-un amplu acord cu filosoful polonez dacă nu am considera că, pe lângă cunoașterea tipică raționalismului, ar mai avea caracter filosofic și un alt mod de cunoaștere, ce urmărește să ajungă la adevăr cu ajutorul hermeneuticii. Certitudinea absolută, după cum pe bună dreptate observă Kolakowski, cere imanența iar modelul ei este experiența mistică. Despre aceasta însă nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
celor două niveluri, cel filosofic și cel al experienței religioase, au dat naștere unor probleme delicate cu privire la stabilirea domeniului lor. Dorim să clarificăm aceste probleme și să motivăm demersul de față, cel de a «a face filosofie» astăzi, în contextul tipic al «trăirii creștinismului», după exprimarea lui Kierkegaard, și care este de mare interes. Cu acest scop intenționăm să ne permitem câteva distincții conceptuale, ce ni se par necesare pentru a nu sfârși în formularea unor judecăți pripite, și deci, ca să
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]