4,336 matches
-
în patru iterații). Considerăm în continuare cazul unui sistem format din două corpuri. În acest caz, traiectoria fiecăruia dintre corpuri, considerată în sistemul de referință în care centrul de masă al sistemului este fix, poate fi: Într-o primă aproximație, traiectoria unui corp într-un sistem de mai multe corpuri dintre care unul îl influențează mult mai puternic decât celelalte este similară cu cazul unui sistem de două corpuri. Ca urmare, traiectoria unei planete în jurul Soarelui sau a unui satelit natural
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
sistemului este fix, poate fi: Într-o primă aproximație, traiectoria unui corp într-un sistem de mai multe corpuri dintre care unul îl influențează mult mai puternic decât celelalte este similară cu cazul unui sistem de două corpuri. Ca urmare, traiectoria unei planete în jurul Soarelui sau a unui satelit natural în jurul planetei este un cerc, o elipsă, o parabolă sau o hiperbolă. Deoarece termenul de "orbită" se utilizează de regulă doar pentru orbite închise și deoarece orbita circulară este un caz
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
Pentru a spori acuratețea, calitatea și utilitatea metodei, cercetătorii au creat de-a lungul timpului diverse instrumente: lunete, telescoape, microscoape, osciloscoape, interferometre, spectrometre, etc., realizând cu acestea observații sistematice. De pilda, detectorii de particule de la CERN[2] permit astăzi observarea traiectoriilor particulelor elementare de la nivelul atomului. Metoda experimentală presupune reproducerea (sau producerea) controlată a unui fenomen, în condiții bine stabilite, în scopul studierii acestuia. Experimentele se realizează cu ajutorul aparatelor care permit reproducerea sistematica a fenomenului respectiv, modificarea condițiilor și măsurarea parametrilor
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
Geiger și Ernest Marsden, sub supravegherea lui Rutherford, au bombardat cu particule alfa (nuclee de heliu) o foiță subțire din aur. Modelul „cozonacului cu stafide” prezicea că particulele alfa ar fi trebuit să iasă din foița de aur pe o traiectorie, eventual, puțin curbată. Ei au fost șocați să descopere că unele particule au fost împrăștiate sub unghiuri mari, în unele cazuri chiar întoarse înapoi. Descoperirea a condus la modelul Rutherford, în care atomul are un nucleu foarte mic și foarte
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
abundent, noroiul format era gros, ceea ce împiedica folosirea la eficiență maximă a artileriei, mai ales la distanțe mari. Ghiulelele tunurilor, pentru a produce pierderi semnificative inamicului, trebuiau să poată ricoșa din pământul înfundat, lovind mai mulți oameni, pe măsură ce își urmau traiectoria. Acest lucru nu se putea întâmpla atunci când pământul era desfundat, caz în care ghiulelele nu puteau ricoșa și se opreau în noroi. Cavaleria franceză, deși superioară numeric (14 000 de oameni) și mult superioară ca experiență și disciplină, avea totuși
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
pentru dispunerea în coloană, atunci când terenul prezenta obstacole naturale numeroase, sau când era necesară o deplasare în viteză, prin teren accidentat, pentru a ataca pe un front restrând. Coloana era îndeosebi vulnerabilă la focul artileriei, deoarece o ghiulea, urmându-și traiectoria, ar fi traversat un întreg rând de oameni, omorându-i sau rănindu-i. Dispunerea clasică a batalionului sau escadronului „în linie” era menită să aducă maximum de putere de foc (pentru infanterie), respectiv un raport optim între forța de impact
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
a.m. timp local SUA, 16:32 TLR). Rachetă a intrat pe orbită 12 minute mai tarziu. După ce a mai parcurs o dată și încă o jumatate orbită Pământului, motorul S-IVB „a împins” echipajul spre adâncul spațiului, naveta fiind plasată pe traiectoria spre Luna. Peste încă 30 de minute, modulul de comandă/serviciu s-a despărțit de ultimele elemente ale rachetei Saturn V, având în componență să modulul lunar (ML). Pe 19 iulie, "Apollo 11" a trecut pentru prima dată prin spatele
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
din proiectarea sistemului de suspensie, efectul sistemului de tracțiune integrală quattro, și alți factori). Sub-virarea a fost descrisă ca o caracteristică mai sigură de condus, ceea ce îi ajută pe conducătorii auto fără experiență să prevadă și să controleze mai usor traiectoria vehiculului. Autoturismele care au tendințe de supra-virare, de obicei mașinile cu tracțiune spate precum BMW și Mercedes sau mașinile americane de putere precum Ford Mustang sau Chevy Cămaro, sunt mai dificil de manevrat pentru șoferii mai puțin experimentați. Din punct
Audi TT () [Corola-website/Science/312066_a_313395]
-
Heinrich Wilhelm Matthäus Olbers (n. 11 octombrie 1758 - d. 2 martie 1840) a fost astronom, medic și fizician german. A dezvoltat metoda de determinare a traiectoriei corpurilor cerești, a descoperit asteroizii 2 Pallas și 4 Vesta, precum și 6 comete și a formulat paradoxul care îi poartă numele. S-a născut la Arbergen, lângă Bremen, fiind al optulea din cei 16 copii ai pastorului Johann Georg Olbers
Heinrich Wilhelm Olbers () [Corola-website/Science/312181_a_313510]
-
uman. Încă de mic și-a manifestat aptitudinea pentru astronomie. La 10 ani era interesat de "marea cometă" vizibilă în acel an, 1769. Ca student, audiază diverse cursuri de astronomie. În 1779, în perioada efectuării stagiului medical, descoperă metoda determinării traiectoriei unei comete. Deși era de profesie medic, dedică astronomiei întregul său timp liber. Cea mai mare parte a nopții o petrecea efectuând observații cerești mai ales asupra cometelor. În 1797, publică lucrarea "Tratat asupra celei mai simple și comode metode
Heinrich Wilhelm Olbers () [Corola-website/Science/312181_a_313510]
-
era de profesie medic, dedică astronomiei întregul său timp liber. Cea mai mare parte a nopții o petrecea efectuând observații cerești mai ales asupra cometelor. În 1797, publică lucrarea "Tratat asupra celei mai simple și comode metode de a calcula traiectoria unei comete", reeditată în 1847 și 1864. Metoda de calcul descrisă aici este și astăzi utilizabilă. În 1800, la inițiativa astronomului Franz Xaver von Zach, a luat ființă Societatea Astronomică ("Die Astronomische Gesellschaft"), al cărei prim președinte a fost Johann
Heinrich Wilhelm Olbers () [Corola-website/Science/312181_a_313510]
-
fiind cunoscută și sub denumirea de flamandă, deși măsura în care diferă flamanda și olandeza este un subiect intens dezbătut. Frontiera lingvistică din Belgia se află la sud de Bruxelles (care, la rândul său, e un oraș bilingv), cu o traiectorie aproximativă de la est la vest. Mai mult, există peste 80.000 de vorbitori de neerlandeză (numită "Vlaams" sau flamandă) în apropierea orașului francez Dunkerque, la granița cu Belgia. Totuși, aceasta nu are niciun statut oficial. Olandeza este "de facto" limba
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
forța de atracție coulombiana. Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilității atomului. El este în contradicție cu fizică clasică. Conform teoriilor acesteia, o sarcină electrică în mișcare accelerată emite radiație electromagnetică. Aceasta ar duce la scăderea energiei sistemului, iar traiectoria circulară a electronului ar avea rază din ce in ce mai mică, până când acesta ar "cădea" pe nucleu. Experimental se constată, însă, ca atomul este stabil și are anumite stări în care energia să se menține constantă. Afirmă faptul că un atom emite sau
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
Bohr, considerând ipoteza lui de Broglie referitoare la dualismul undă-particulă. Pentru un atom aflat într-o stare staționara, electronul trebuie să se deplaseze pe o orbită stabilă, adică undă să asociată să fie staționara. Acest lucru este posibil dacă lungimea traiectoriei electronului este un multiplu al lungimii de unda formulă 9 a undei asociate. Dacă formulă 10 este rază traiectoriei, condiția se poate scrie: Aplicând ipoteza lui de Broglie se obține: De aici, formula 14. Pornind de la această și considerând egalitatea forțelor de atracție
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
staționara, electronul trebuie să se deplaseze pe o orbită stabilă, adică undă să asociată să fie staționara. Acest lucru este posibil dacă lungimea traiectoriei electronului este un multiplu al lungimii de unda formulă 9 a undei asociate. Dacă formulă 10 este rază traiectoriei, condiția se poate scrie: Aplicând ipoteza lui de Broglie se obține: De aici, formula 14. Pornind de la această și considerând egalitatea forțelor de atracție electrostatica cu cele centrifuge, se poate deduce condiția pentru cuantificarea razelor orbitelor electronilor. Pentru atomul de hidrogen
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
formulă 27 se numesc stări excitate. Atomul are o infinitate de nivele de energie situate la intervale din ce in ce mai apropiate. La limită, pentru formulă 28, energia tinde la valoarea zero. Valorile pozitive ale energiei sunt continue, iar electronul se deplasează liber pe o traiectorie deschisă, în afară nucleului. Acest model nu poate explica spectrele de emisie și energia de ionizare decât pentru atomul de hidrogen și ionii hidrogenoizi. Nu a putut fundamenta științific spectrele unor atomi grei. Nu a putut explică formarea legăturilor duble
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
a-i salva. Ar menține el nava la suprafață în ciuda unei găuri în cocă, ar face el o minune pentru ca naufragiații să rămână în viață în apa înghețată, sau ar face astfel încât un căpitan al unui alt vas să schimbe traiectoria pentru a se dirija spre locul naufragiului? Cei mai mulți dintre repondenți au ales cea de-a treia variantă. Apare deci mai plauzibil că un dumnezeu, fie el și atotputernic, face miracole influențând comportamentul uman, decât suspendând legile naturii (fizicii sau biologiei
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
ul este un tip de accelerator de particule. Deoarece particulele se deplasează pe o traiectorie în formă de spirală, ciclotronul este un model de accelerator intermediar între acceleratorul linear și cel circular. ul nu poate accelera particule la viteze apropiate de cea a luminii. Din acest motiv, a fost înlocuit de betatron și de sincrotron
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
magnetic constant, asupra unei particule cu sarcină electrică formula 1 și masa formula 2 acționează o forță perpendiculară pe planul definit de vectorii viteză și câmp. Dacă viteza inițială și câmpul magnetic sunt în direcții perpendiculare, particula se deplasează astfel într-o traiectorie circulară. Câmpul magnetic perpendicular formula 3 care trece vertical prin electrozii în formă de "D" ai unui ciclotron acționează în mod similar asupra curentului de electroni sau ioni, forțând particulele să se deplaseze pe o traiectorie circulară, astfel încât acestea trec repetat
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
se deplasează astfel într-o traiectorie circulară. Câmpul magnetic perpendicular formula 3 care trece vertical prin electrozii în formă de "D" ai unui ciclotron acționează în mod similar asupra curentului de electroni sau ioni, forțând particulele să se deplaseze pe o traiectorie circulară, astfel încât acestea trec repetat prin spațiul îngust dintre cei doi " D". O diferență de potențial alternantă de înaltă frecvență formula 4, aplicată între cei doi electrozi metalici, generează un câmp electric uniform în acest spațiu (câmpul electric este nul in
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
Frecvența de oscilație a tensiunii aplicate, numită "frecvență de ciclotron", este determinată de câmpul magnetic, sarcina și masa particulelor: Polaritatea câmpului electric este alternată astfel încât particulele sunt întotdeauna accelerate atunci cand traversează spațiul dintre electrozi. Deoarece viteza particulelor crește treptat, raza traiectoriei acestora crește de asemenea treptat. Particulele sunt introduse în centrul dispozitivului și sunt extrase la raza și viteza (sau energia) maximă. În practică, acest lucru este realizat prin alimentarea la o sursă de curent alternativ de 10 - 10 V a
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
și care sunt amplasate într-o incintă vidată. Aceasta se află într-un câmp magnetic constant N - S, perpendicular pe suprafața duanților. Un ion generat de sursa aflată în centru ciclotronului este accelerat în câmpul electric din spațiul dintre duanți, traiectoria sa din interiorul acestora fiind circulară, de rază din ce în ce mai mare.
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
Calculatorul balistic face parte din echipamentele informatice instalate pe sistemele militare de armamant, pentru a calcula traiectoria și comportamentul balistic al proiectilelor de tun. Cu ajutorul senzorilor externi, vizorul laser, senzorul de vânt lateral, telemetrul, termometrul și altele culege date cum ar fi: presiunea barometrică, altitudinea, viteza relativă a tancului, viteza unghiulară de rotire a turelei, distanța până la
Calculator balistic () [Corola-website/Science/311131_a_312460]
-
tunul nu avea un calibru foarte mare. Totuși, tunul țancului Panther era unul dintre cele mai puternice din al Doilea Război Mondial, datorită calibrului și lungimii tunului, care asigură proiectilului viteză mare la gură țevii. Viteză mare a proiectilului asigura traiectorie plana (lovitură directă), care de asemenea făcea că lovirea obiectivelor să fie mai simplă. Tunul de 75 mm, avea capacitate de penetrare mai mare ca tunul de 88mm de pe Tiger I, dar nu mai mare ca Tiger ÎI. O dată soluționate
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
mai original care se poate vedea la bibliotecă. Ochii îi sunt confuz situați, pupilele făcând impresia a două bărci naufragiate, asimetrice. Când privește un obiect se întoarce cu spatele pentru a-l pugtea vedea, razele sale vizuale având probabil o traiectorie curbă. În momentul de vizibilitate maximă trebuie totuși să aibă un unghi de 90 între obiect și direcția ochilor. Gura îi este deplasată într-o regiune unde de obicei sunt urechile și secretează permanent un scuipat spumos... Vorbește singut, dialoghează
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]