5,174 matches
-
opune nici măcar în gînd. Poate ca să-și ascundă frica cu care se fortifica. Dar ăștia n-ar înțelege. Ar trebui să dea prea multe explicații și degeaba. 3 Fără zgomot, o siluetă i-a întunecat lumina de peste umăr, făcîndu-l să tresară. S-a întors și uite că era mama. Iar te joci? Parcă spuneai că ai de învățat. Voiai să te las în pace. Părea supărată, deși Cornel nu-și amintea să-i fi dat vreun motiv. Făceam o pauză. Știi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
depindă de altcineva, mai ales de un tată de genul ăsta. De fapt, o idee îi încolțise în minte. Se întîlnise cu unul din foștii prieteni din bandă și ăla n-a părut că-i poartă pică, cu toate că Radu a tresărit, eloctrocutat din interiorul corpului, trezindu-se brusc cu gagiul în spatele lui. Ba din contra, l-a întrebat de ce nu mai dă pe la băieți, ce, nu i se mai par de nasul lui? Nu s-a arătat curios să știe ce
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
grea, telurică; în cavou doarme "amorul" "întors", "cu aripi de plumb". În Lacustră, lumea concretă dispare, și rămâne în loc "un gol istoric" și o locuință lacustră, în care poetul trăiește teroarea umidității și singurătății: "De-atâtea nopți aud plouând.../ Tot tresărind, tot așteptând.../ Sunt singur, și mă duce-un gând/ Spre locuințele lacustre". Uneori, sunetul tălăngii se asociază ploii care provoacă nevroze (Plouă), ninsoarea se împreună cu ploaia, copiii sunt galbeni și bolnavi: Și toamna și iarna/ Coboară amândouă/ Și plouă și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un plan la altul se face prin întoarcere în timp: "mă duce-un gând", iar sentimentul de solitudine este reliefat de sintagma "spre locuințele lacustre". Această răsturnare de perspectivă printr-un raccourci evidențiază teama, stările halucinante. Spaima se adâncește, poetul tresare prin somn, simțind amenințarea morții, izolarea care îl apasă, în timp ce piloții lacustrei se prăbușesc. Orice legătură cu lumea se întrerupe. În ultima strofă, versul "tot tresărind, tot așteptând" semnifică plânsul cosmic al materiei, însingurarea, dispariția totală. După ce trăiește un transfer
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
răsturnare de perspectivă printr-un raccourci evidențiază teama, stările halucinante. Spaima se adâncește, poetul tresare prin somn, simțind amenințarea morții, izolarea care îl apasă, în timp ce piloții lacustrei se prăbușesc. Orice legătură cu lumea se întrerupe. În ultima strofă, versul "tot tresărind, tot așteptând" semnifică plânsul cosmic al materiei, însingurarea, dispariția totală. După ce trăiește un transfer în preistorie, cu stări instinctive, primare: "Un gol istoric se întinde/ pe-aceleași vremuri mă găsesc", poetul este martorul prăbușirii piloților: "... și simt cum de atâta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
plouând" "plângând"). Având ritmul iambic, rimă onomatopeică, versurile semnifică o ceremonie a singurătății și a spaimei. Stările specifice eului liric simbolist (nevroza, golul istoric, spleen-ul, disoluția eului) sunt evidențiate și de refren, verbele de percepție și de stare: "aud", "tresar", "parcă dormi", "mi se pare", "sunt singur", verbele la persoana I, ca și pronumele personal sau reflexiv ("mă duce-un gând", "mi se pare", "mă găsesc"), preferința pentru gerunzii. Poezia mizează pe o artă a sugestiei, lumea fiind goală de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poți să-ți faci rău fără să-ți pese de durere; când ești exaltat, poți să te tai la braț ca să demonstrezi că nu-ți pasă. În schimb, când ți-e frică, și o atingere cu fulgul te face să tresari. O virgină care a fost anunțată că mâine la ora 21,00 o să facă dragoste pentru prima dată va simți, cu siguranță, dureri mult mai mari în momentele penetrării. Dac-ar naște bărbații... În fiziologia omului există două feluri de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
șoc, care nu admite replică, insensibil la consecințe. Este unul din acele suflete, așa cum le numește Savater, "cu vocația lucidității, un dar întunecat" pe care i l-a lăsat în leagăn vreo "zână rea sau pusă pe șotii", suflete care "tresar la cea mai mica lovitură a vieții, la cel mai mic indiciu de fisură în soliditatea deja instituită. Se transformă astfel în santinele insomniace ale eșecurilor pe care fiecare vrea să le uite, în sarcastici vestitori ai falimentelor fundamentale"51
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
excepțional al prozatorului francez de a surprinde și a cunoaște în profunzime dinamismul sufletesc. Un dinamism sufletesc care, subliniem din nou, în opera scriitorului nostru transpare și prin imaginile ofidiene. Reîntâlnindu-și iubitul după o absență de 10 ani, Alta tresare de parcă ar fi călcat pe un șarpe, realizând tristul adevăr că Cellino nu dorește nimic altceva decât o grăbită împreunare trupească. Un studiu statistic ar demonstra că Ultima noapte... este lucrarea în care șarpele, ca element mobil al sufletului, își
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tranșare a adulterului într-o căsnicie și vine cu propriile argumente ce denotă o bună cunoaștere a filozofiei erosului, însă tonul vehement este necontrolat, suburban, în total dezacord cu formația-i intelectuală. În rândurile asistenței provoacă o impresie dezagreabilă: "Au tresărit toți și apoi au rămas încremeniți de nedumerire, ca și când din tavan s-ar fi desprins, și ar fi căzut în mijlocul mesei, peste farfurii și pahare, o cobră încolăcită și împăiată."109 Spirit cazon, intolerant și agresiv, căpitanul Corabu intenționează să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii// mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi vine o liniște grea/ ca o noapte bătrână și rece/ peste care se zbate cerul/ proaspăt ucis// și deodată o spaimă nebună/ cade urlând în pământ dinspre lună/ vin ei/ lumină neagră/ trec prin acoperiș prin pereți/ macină piatra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
preluate de la marii predecesori... minori cărora le este, repet, profund îndatorat Minulescu, Topârceanu ori Păstorel: "În noaptea-aceea Luna avea chipul lui Crist,/ un chip pe care vlaga l-a părăsit de mult;/ stam singur la fereastră cercând ca să ascult/ cum tresărea cu stele neantul de-ametist.// În noaptea-aceea cerul, ca Marea Marmara,/ se răscolea de valuri sosite din abisuri,/ iar Luna, ca un fruct de grele compromisuri,/ o-nchipuiam drept capul răpus al lui Marat.// Părea că sunt cu Luna, pluteam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o nouă lume, această poezie are ochii întorși înăuntru. Întâlnim, aici, simbolul romantic al ochiului închis către lume și deschis în interior: Am degete care tremură/ Și gura uscată de spaimă/ Mereu mi se pare că mă strigă cineva/ Și tresar,/ Nu știu ce să fac cu mâinile. Am febră/ Și respirând numai,/ Zvâcnesc de durere/ Numai ochii ochii da, recunosc -/ Sunt asemenea cu ai statuilor,/ Albi,/ Cu pupilele întoarse înăuntru." (Ochii statuilor). Volum de "interiorizare și densificare lirică, dominat de meditații interogative
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezia Anei Blandiana, născându-se la vedere chiar sub privirea noastră, care ia act, pe măsură ce parcurg poemul, de procesul genezei sale"114. " Am degete care tremură/ Și gura uscată de spaimă/ Mereu mi se pare că mă strigă cineva/ Și tresar,/ Nu știu ce să fac cu mâinile. Am febră/ Și respirând numai/ Zvâcnesc de durere/ Numai ochii ochii da, recunosc -/ Sunt asemenea cu ai statuilor,/ Albi,/ Cu pupilele întoarse înăuntru". (Ochii statuilor) Mai presus de orice, somnul și visul devin, la Ana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cum se tăvălește și se zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și, părând că-s boabe de porumb,/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau cu-o mână capul, cu cealaltă, restul,/ Și le schimb, când mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ermetismul său. Panica, îmbibată cu o rușine interiorizată, atinge apogeul, în ciuda ecartului numeric între întelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). Atacă însă, în egală măsură, și limbajul deschis, subversiv, de data aceasta, prin frumusețe: "Activiștii PCR au tresărit luând cunoștință de existența ei [poeziei lui Mircea Dinescu n. n.] Era ca și cum cineva ar fi adus, candid, un braț de flori de liliac într-o închisoare. Practic, nou-venitul nu făcea nimic interzis. Își exprima doar bucuria de a trăi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Pas-de-Calais”? Nu, cu siguranță ați fi devorat antricotul cu multă poftă. Informația este, de fapt, aceeași. Informația contează mai puțin, modul în care este prezentată face diferența. Unii termeni au o încărcătură emoțională aproape nulă, în timp ce alții te fac să tresari de cum îi auzi. Printr-un simplu studiu, un psiholog a stabilit tocmai acest lucru: Marwan Sinacoeur și colegii săi de la Universitatea Stanford au numărat de câte ori au apărut, între 1991 și 2002, expresiile boala vacii nebune și termenul ei științific encefalopatie
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Emil Brumaru Lovite lin de melci, printre mărar, Leoarcă de rouă orele tresar. Și se cristalizează-n buburuze Secundele amiezilor confuze. Căzute jos ca niște fructe coapte, Păienjenițele mustesc de lapte...
Idilă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8808_a_10133]
-
Din jilțurile seculare exala miros de mort. Tablourile pereților priveau cu o fixitate inumană. Perdelele se clătinau la trecere; încuietorile scrâșneau strident; o ușă de dulap se deschise singură și atât de brusc când am ajuns în față, încât am tresărit". În plus, comunicarea enigmatică și, fără îndoială, gravă pe care i-o face cuplul de bătrâni se lovește atât de obstacolul lingvistic (maghiara lor e de neînțeles), cât și de aspectul lor fizic: cei doi erau "[f]ără buze, cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
portretului, pictorul știe ce are de făcut: "Egor apucase toporișca din mâna vecinului și se apropie de tablou. Înălță foarte sus brațul, apoi îl repezi în grumazul înfășurat în dantelă al domnișoarei Christina. I se păru că ochii clipesc, sânul tresare". Pentru ca vampirul să moară, tânărul realizează că trebuie să-i ucidă, mai întâi, icoana din propriul suflet: prin zdrobirea portretului, are loc exorcizarea Christinei din inima lui Egor. Partea finală ne dezvăluie amploarea distrugerii orgiastice executate de mulțimea alimentată de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
parola-ndată Nu te credeam niciodată („Poeții Văcărești”, după V. Hodiș, art. cit., II, p. 144) c) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul gerunziu, dacă admitem că gerunziul este un mod predicativ. Exemplu: Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. (M. Eminescu, op. cit., p. 97). În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă, Magdalena Popescu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
frică, Să te alinte Moș cuminte Și să-ți cânte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime, nime, Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag.” (Șt. O. Iosif, „Cântec de leagăn”) Păstrează aceeași aură de blândețe și de generozitate și tabloul bunicii, o altă mamă, căreia timpul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
gândul cel bun": de a-l întâmpina cu o vorbă mângâietoare. Nu va reuși asta. Îndemnat de Pintea, Ghiță o aduce pe Uță, sluga sa spion, la cârciumă. Reacția Anei la vederea femeii e una scăpată de sub control: Deodată ea tresări și tot sângele îi năvăli în obraji. [...] nu mai simți în ea decât o singură pornire pătimașă, să meargă la femeia aceea și să-i tragă cu ghiarele pelea de pe obraji. Era amețită, tremura din tot trupul și nu se
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
orice îndoială legată de trăinicia relației lor. După bucuria revederii femeii iubite și a exprimării, în fine, prin gesturi, a afecțiunii sale profunde, pe patul de moarte, Iorgovan adresează o singură întrebare. Răspunsul e unul formal. Bărbatul știe. Femeia care tresare, îi ia capul în mâini și-l sărută pe frunte, înțelege semnificația ei și alege răspunsul cel mai potrivit: Și Șofron ce mai face? E bine, sănătos. Cel care fusese ultimul obstacol al așezării în matca normală a relației celor
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să fugă cu el din biserică. Îi era parcă i-l iau, i-l răpesc, i-l aruncă în prăpastia adâncă, în foc mistuitor, și atât nepot avea și dânsa. Când preotul vărsă apa sfântului botez în capul copilului, ea tresări străbătută de fiori și ochii i se umplură de lacrimi. Acum era papistaș nepotul ei, cel mai iubit dintre toți oamenii era papistaș. Discursul identitar al Marei pe care l-am întâlnit atât de des, conotația termenilor și noțiunilor referitoare
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]