5,154 matches
-
el, nu era insignifiant, cum ni se întîmplă câteodată când trecem cu ușurință peste lucruri grave în care sîntem implicați direct și nu reacționăm și apoi dintr-odată, într-o zi, pentru un lucru cu mult mai mic, ne revoltăm, uimind pe toată lumea. Dimpotrivă, până atunci judecătorul Ștefan Pop avusese noroc numai de cazuri clare și putuse să aplice legea nestingherit și senin. Bineînțeles că avusese și el de judecat chiaburi sabotori și gestionari hoți. Nu lua în seamă frazele lozincarde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu am auzit cu urechile mele. Întâi a zis că o să mi-l ia și să-l dea la un leagăn, la copii abandonați, pe urmă a zis nu, mai bine îl arunc într-o prăpastie. Întrebați-l!"' Ceea ce mă uimea mereu era humorul ei, din tonalități imposibil de descris! Un humor popular, compus din uluiri, nedumeriri, invitații să contemple și alții ceea ce i-a fost dat ei să-și audă urechilor... "O fi glumit, v-oți fi certat", zise Tasia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui scofâlcit... îl ștergeam, îl întorceam pe o parte și pe alta, în timp ce el ținea țigarea în gură și ne înjura. Eram toți doboriți de munca dură din mine ca să mai tresărim la spusele lui. Într-o seară totuși ne uimi, ai fi zis că ne păcălea, se ridicase în capul oaselor și arăta odihnit și plin de vervă. "Nici măcar nu puteți să-mi dați un pahar de vin? Atunci cărați-vă! Ce așteptați voi de la viață, de vă încăpățînați atâta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
minunatei trecătoare? Dar era limpede, dacă ar fi luat-o drept ceea ce era, astăzi n-am mai fi fost împreună. Dacă ar fi înțeles că în acea clipă am fost atins de bagheta magică a tot ceea ce poate să ne uimească pe această lume, speranța, visul, bucuria că aspirațiile noastre nu sânt deșarte și că se împlinesc undeva chiar dacă nu cu noi, adică nu încă? și că privirea mea nu era dotat expresia unei adânci turburări, a unui cutremurat regret, a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căzut și tu în genunchi, și deși îți evocasem trecutul nostru și speranța mea într-o întoarcere la acel trecut, care nici nu era așa departe de noi, doar câteva luni, mi-ai spus, cu o disperare care m-a uimit, să plec chiar în clipa aceea și, cum nu te înțelegeam, dar nici nu-mi dădeai răgaz să încerc s-o fac, ai strigat împreunîndu-ți mîinile: Mă rog de tine să pleci! Ah, ai să mi-o plătești! Compară înțelegerea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din prima zi, din clipa când intrând la rudele ei, la acea faimoasă petrecere, când se făcuse că nu mă cunoaște, să părăsesc casa ei blestemată și să plec imediat. Revelația mea fusese atunci profundă, dar n-o urmasem. Sîntem uimiți când auzim cum doi inși se despart îndată ce au început să trăiască împreună, fără să ne dăm seama că unul din ei a auzit la celălalt o notă nebănuită, o notă profundă și rău prevestitoare, care turbura deodată marele cântec
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urât. Dar cine poate nega că un chip poate fi frumos pentru că e urît? Și altul urât tocmai fiindcă e atât de frumos? Nu se poate explica astfel de ce, de pildă, o urâtă găsește un superb bărbat și una frumoasă uimește pe toată lumea acceptând unul și bătrân și idiot și bețiv și infidel. Frumusețea și urâțenia fizică se metamorfozează și se retrag în fața unor realități sufletești care spectatorului îi scapă. Lavinia, după ce am cunoscut-o mai bine, era deosebit de frumoasă. N-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise după vreo oră de mers în tăcere, chestia aia, când te decizi, se poate aranja foarte repede." "Da, zisei, știu că se poate aranja foarte repede." Și tăcerea se așternu iar peste noi, pe care o rupse tot ea, uimindu-se în franțuzește, să nu înțeleagă șoferul cum de poate să stea Silvia cu mine atât de multă vreme liniștită, fără să sporovăiască tot timpul cum face acasă. Te pomenești că îi impuneam respect, pe ea n-o mai ascultă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
undeva din acea curte și luară cu asalt gardul de care ea se rezemase, lătrând cu glasuri furioase, răgușite, ca la stână. Dacă n-ași fi fost atent ar fi mușcat-o de mâini; o trăsei cam brutal și mă uimi inerția greoaie a corpului ei, deloc imponderabil, cum îți lasă adesea această senzație unele fete (Căprioara era astfel). Plecarăm, dar ea cu regret vizibil, însă tot așa, parcă abstract, mai întoarse capul de vreo două ori până ne îndepărtarăm. Mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în noi înșine, acel lucru miraculos care ne face să visăm, spre care aspirăm încă de mici, mereu cu speranța că îl vom dobîndi: la început o mare împlinire pe acest pământ, o mare descoperire, o mare victorie care să uimească această lume, apoi un vis de iubire care să învingă în noi ceea ce este greoi și efemer... Nu, parcă îmi spunea ea, acaparând clipa prezentă și scufundînd-o în insignifiant, fără excursii și fără expediții. Atunci ce? gândeam încercînd să înlătur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rude. Rudele, adică, au reușit să obțină acel pașaport. "Te mai întorci?", o întrebai. Bineînțeles că mă întorc", protestă ea. Bineînțeles că mințea. Nu se mai întoarse... Mi-am recitit acest lung manuscris și, dincolo de ceea ce el conține, m-a uimit barbaria concretului, pe larg etalat, și cu plăcere vizibilă, și pe care nu l-am putut ocoli fiind încredințat că astfel m-ași fi chinuit îndelung, fără să obțin, spiritualmente, eliberarea totală a conștiinței mele de ceea ce am trăit. Am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ajuns la ușa izolatoare, murmură Ripley. Vacarmul era tot mai puternic și mai aproape. Auzeau acum și un sunet care le punea la grea încercare nervii: scrâșnetul ghearelor de oțel. ― Credeți că ar putea să vină până aici? (Ripley era uimită de calmul lui Hicks. Era încredere... sau resemnare)? Cel care a încercat să-l tragă pe Gorman din VTT a reușit să smulgă un tambuchi, ții minte? îi aminti ea. ― Colo jos nu e un tambuchi, ci un izolator ignifug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cabinet, reuși să-și revină din șocul produs de amenințarea neașteptată, tocmai pentru a spune: - Ai grijă să te îmbraci călduros, din momentul acesta încolo! Urmă o pauză la celălalt capăt al firului. Apoi, aceeași voce, dar cu un ton uimit în loc de amenințare, spuse: - Ce prostie mai e și asta? Bang! Receptorul de la celălalt capăt fu trântit. "...După telefonul acesta, analiză Gosseyn, sunt înclinat să trag concluzia că acesta este rezultatul faptului că paznicul nostru sfătuiește pe cineva care este dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Dzan. Era interesant că și cei prezenți, care cunoșteau Semantica Generală, credeau că aveau să audă noi date despre Semantica Generală: informații sau analize care depășeau ceea ce ei ar fi considerat în mod normal ca informații adecvate subiectului. Ceea ce-l uimea pe Gosseyn Trei, care stătea acolo pe platforma sălii de audiențe, în fața acestei adunări nemaivăzute. era senzația că presupunerea lor era corectă. Nu avea chiar noi date, dar noi constatări... Și deschise gura să își înceapă expunerea când - o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
rulat strâns. „Bine, măi, mafoame, ne-ai chemat aici ca să ne-arăți un plan de bloc? Avea și bunică-meu unul de-ăsta, îl ținea-n congelator, să nu se strice. Cică gheața omoară bacteriile.“ „Robane, nu încetezi să mă uimești: ai perspicacitatea unui melc! Ia zi, Maria, unde l-ai găsit pe istețul ăsta, în frigiderul familiei?“ „Hai, nu te mai prosti, desfă odată hârtia!“ Mihnea a tras o măsuță lângă pat, departe de sticlă și pahare. A suflat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spart unii serverul și i-au intrat în mail?“ Nu suna prea convingător. Putea să fie exact pe dos, puișorul să controleze situația. „Bun,“, am acceptat, „Dar ce-i cu fata aia a lui, de unde-o luăm?“ „Robane, aproape mă uimești. Trebuie să fac eu treaba-n locul tău. Cursuri despre drepturile femeii și-ale roboților (vezi Scrisoarea IV) nu se țin decât într-un singur loc în țara asta, probabil și-n tot sud-estul Europei: în Pitar Moș. Doar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bagaje, amândoi nu prea elegant îmbrăcați, amândoi cu figurile destul de interesante, în sfârșit, amândoi dornici să înfiripe o conversație. Dacă fiecare ar fi știut prin ce este demn de remarcat celălalt în momentul respectiv, ar fi fost cu siguranță foarte uimiți de faptul că întâmplarea îi plasase atât de ciudat față în față, în acel compartiment de clasa a treia al trenului care circula pe ruta Varșovia-Petersburg. Unul dintre ei era scund, de vreo douăzeci și șapte de ani, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doi ani; că nu l-a vindecat de tot, dar că l-a ajutat foarte mult; și că, în sfârșit, la dorința lui proprie și drept consecință a unei circumstanțe favorabile, l-a trimis acum în Rusia. Generalul fu foarte uimit. — Și chiar nu aveți pe nimeni în Rusia, absolut pe nimeni? întrebă el. — Acum n-am pe nimeni, dar sper... mai ales că am primit o scrisoare... — Măcar, îl întrerupse generalul, neauzind ce spusese despre scrisoare, ați studiat ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
castaniu, îi era pieptănat simplu, cum se poartă în casă; ochii îi erau negri și adânci, fruntea gânditoare; pe chip avea întipărită o expresie pasională și parcă trufașă. Era trasă la față și, poate, palidă... Ganea și generalul îl priviră uimiți pe prinț... — Cum, adică, Nastasia Filippovna? O cunoașteți pe Nastasia Filippovna? întrebă generalul — Da. Nu-s în Rusia decât de-o zi și de-o noapte, dar o cunosc pe această făptură fermecătoare, răspunse prințul și le povesti pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai că nu plânge. I-am dat eu douăzeci și cinci de ruble și vreau să-i găsesc o slujbă de copist la noi la cancelarie. Iar pe voi, mesdames, vă rog să-l serviți cu ceva pentru că pare și flămând... — Mă uimești, continuă generăleasa pe același ton, e flămând și are crize! Ce crize? — O, nu se repetă chiar atât de des și apoi e aproape ca un copil, deși, de altminteri, excelent educat. Aș vrea să vă rog, mesdames, li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din urmă, cel mai înverșunat dușman... Mi-am făcut mulți dușmani acolo, și pe toți numai din pricina copiilor. Până și Schneider mă dojenea. Și de ce se temeau atât de mult? Copilului poți să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puțin cei mari, tații și chiar mamele, își cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici și e prea devreme pentru ei să știe ceva. Ce idee tristă și nefericită! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al ei și eu... chiar că aș putea s-o rup! Cuprins de emoțiile așteptării, nu se mai putu concentra asupra hârtiilor lui și începu să umble dintr-un colț al biroului în celălalt. Prințul se întorcea căzut pe gânduri, uimit în mod neplăcut de serviciul care i se ceruse; îl surprinsese neplăcut și că Ganea îi scrie Aglaiei. Când mai avea de străbătut două camere până să ajungă în salon, se opri brusc de parcă și-ar fi amintit ceva, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să ajungă în salon, se opri brusc de parcă și-ar fi amintit ceva, se apropie de fereastră, la lumină, și începu să cerceteze portretul Nastasiei Filippovna. Parcă voia să ghicească ceva ce se ascundea pe chipul acela, ceva care-l uimise mai înainte. Prima impresie aproape că nu-l părăsise deloc și acum parcă se grăbea să și-o mai verifice o dată. Acest chip neobișnuit prin frumusețea lui și prin încă ceva îl impresionă acum și mai mult. Parcă o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
au lecteur*. Rămâneți cu bine. Ce ziceți, se poate trăi când te cheamă Ferdâșcenko? — De ce nu? — La revedere. Și porni spre ușă. Mai târziu prințul avea să afle că acest domn, parcă din obligație, își asumase rolul de a-i uimi pe toți cu originalitatea și veselia lui, care totuși nu-i reușeau niciodată. Unora le făcea chiar o impresie neplăcută, lucru pe care-l regreta sincer, dar nu renunța totuși la rol. În ușă reuși să aibă parcă un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-l pună cumva pe liber pe taică-su, măcar pentru un timp, să-l facă chiar să dispară din Petersburg, dacă va fi posibil, cu sau fără voia mamei. Acum zece minute, când intrase Nastasia Filippovna, fusese atât de uimit, atât de stupefiat, încât uitase cu desăvârșire de posibilitatea intrării lui Ardalion Alexandrovici în scenă și nu luase nici un fel de măsuri. Și iată-l pe general aici, de față cu toată lumea, ba încă ferchezuit solemn și în frac, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]