4,882 matches
-
visului de noapte. Rătăci încolo și încoace prin oraș, fără să privească pe unde îl duceau pașii, nici ceea ce se petrecea în jurul lui. Puțin mai încolo, ajunse în fața unui palat și mai mare și mai frumos. Westminster. Tom privi cu uimire construcția enormă.(...) Sărmanul Tom se apropiase încet, timid, până la santinele, bătându-i inima, cu o licărire de speranță, când deodată zări prin grilajul aurit un spectacol care era să-i scoată un strigăt de bucurie. De cealaltă parte a grilajului
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
personali, ședeau în jurul său. O! Era un prinț" un prinț adevărat, un prinț viu, fără nici o îndoială, așa că rugăciunea sărmanului copil fusese, în sfârșit, ascultată. De emoție, suflarea lui Tom devenise rapidă și scurtă, iar ochii i se mărită de uimire și de bucurie, îndată, în el, se născu dorința de a fi cu totul aproape de prinț, de a putea să-1 privească bine în față. Fără să știe cum se făcu, fața lui se găsi lipită de grilaj, în momentul acela
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
cel mult, se repetă inevitabil alternarea zilelor senine și Înnorate ale unei săptămâni. Vasilescu suținea că trebuie să treacă cel puțin șase luni. Am făcut un pariu, după care am Început să socotim. Știți cine a avut dreptate? 20. REVEDEREA ...Uimirea și bucuria au fost nespuse din partea amândurora. Nu se mai văzuseră din copilărie și nici nu-și mai scriseseră. Să tot fi trecut de atunci vreo 20 de ani. Cu toate acestea, s-au recunoscut imediat. Timpul nu le schimbase
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
care, orice ar spune adversarii este cea mai bună din cele care au fost până astăzi. Nu știu să joc tenis, dar am simțit că o minge atingea racheta mea de om politic. Am aruncat-o imediat înapoi, spunând spre uimirea generală căci Litvinov și cu mine eram până atunci adversari ireductibili : România acceptă definiția agresiunii așa cum o propune d-l Litvinov”. Poziția adoptată de Nicolae Titulescu a fost sprijinită cu promptitudine de celelalte membre ale Micii Înțelegeri, de alte țări
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
Luca Feldihran cu ofițerul care-i ademenise iubita, întâmplare auzită de la moș Costan, în care, se resimt ecouri sadoveniene ( Cântecul iubirii). Ca în nuvelele lui Maupassant, femeia lui Ion Bolovan, pe care nu-l iubea, izbucnește la moartea bărbatului spre uimirea celor prezenți care cred că și-a pierdut mințile: „Nu mi-a fost drag! Mi-a fost urât! Mia mâncat viața, mi-a zdrobit inima, nu-l rabde pământul!”(Nevasta). De un realism dur e și povestea cerșetorului căruia, după ce
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
De asemenea, misterul nașterii capătă o notă de solemnitate care se proiectează în permanențele miracolului:“Amândoi bărbații stăteau nemișcați, în picioare, cu capetele descoperite, cu ochii spre locul unde ființa nouă își cerea dreptul la viață. Amândoi aveau în suflet uimirea și smerenia în fața minunii care se petrece zilnic sub privirea oamenilor și pe care,totuși omul n-a ajuns încă s-o înțeleagă cu toată măreția ei dumnezeiască”. Pe lângă drama lui Ion, care luminează aproape în întregime viața de fiecare
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
trei sori; unii zic că sunt trei zile în care e vesel - parcă și de Sânziene - dar nu știe bine nevasta ce povestește - de altfel întru una Soarele e supărat." Frumusețea și unicitatea Soarelui devin punct de plecare al erosului. "«Uimirea» erotică în fața unicității unei frumuseți naturale - afirmă Christos Yannaras - este întotdeauna o chemare la o comuniune și relație, o atracție care are drept scop unirea, satisfacerea dorului existențial de comuniune." Luna nu are strălucirea Soarelui, pentru că acesta, îndrăgostindu-se de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
percepție vizuală A BOLBOȘA tranz. (pop.) "a-și holba ochii". A (SE) BOLDI tranz. și refl. (reg.) "a căsca, a holba, a zgâi ochii". A (SE) BULBUCA refl. și tranz. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A SE CHIORÎ refl. (fam.) "a se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba". A CONTEMPLA tranz. și refl. "a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție" A GINI tranz. (arg.) "a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
CONTEMPLA tranz. și refl. "a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție" A GINI tranz. (arg.) "a observa, a vedea, a zări". A (SE) HOLBA tranz. și refl. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A ÎNTREVEDEA tranz. "a întrezări". A ÎNTREZĂRI tranz. "a zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt)". A OBSERVA tranz. "a examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta". A
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
nou la ea. Incapabilă de a sublima realul, gândirea se mulțumește să-l mimeze. Romanul de care e vorba este instrumentul acestei cunoașteri relative și totodată inepuizabile, atât de asemănătoare cu aceea a dragostei. Creația romanescă seamănă cu dragostea, prin uimirea inițială și prin meditația fecundă. Iată cel puțin prestigiul pe care i-l recunosc de la bun început. Dar îl recunoșteam și acelor prinți ai gândirii umilite, ale căror sinucideri le-am putut apoi contempla. Mă interesează să cunosc și să
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
a unui om care cere lucrurilor acestei lumi regeasca lor taină și femeilor semnele zeului ce doarme în ele. Metamorfoza, la rândul ei, figurează fără îndoială oribilele imagini ale unei etici a lucidității, dar e totodată și produsul acelei nemărginite uimiri pe care o încearcă omul când simte cum se transformă fără efort într-un animal. În această ambiguitate fundamentală stă tot secretul lui Kafka. Această perpetuă pendulare între firesc și extraordinar, individual și universal, tragic și cotidian, absurd și logic
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Academiei Române), reunite parțial în 1969 în culegerea Poarta destinului, împreună cu un ciclu de versuri adunate din periodice și cu altul, mult mai bogat, de inedite (datate între 1942 și 1966). În 1974 i-a mai apărut volumul de poezie Nestinsa uimire. Mai mult decât prin factură și prin varietatea motivelor, destul de redusă, versurile lui V. se diferențiază valoric. Cartea de debut, Floarea amară, care prezintă interes ca document al stării de spirit proprii unei generații devorate de o tristețe exasperantă, ajunsă
VORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
vântul dimineții,/Mereu le-abat la câte-un țărm și iar le duc spre alte maluri”. SCRIERI: Floarea amară, București, 1936; Fântânile tăcerii, București, 1940; Cartea plecărilor, București, 1941; Înalte vânturi, 1943; Poarta destinului, pref. Pericle Martinescu, București, 1969; Nestinsa uimire, București, 1974; Marea curgere, îngr. Alex. Maroiu, București, 1981. Repere bibliografice: C. Pajură [C. Papacostea], „Floarea amară”, „Reportaj”, 1936, 10-13; C. Fântâneru, „Fântânile tăcerii”, UVR, 1940, 14; Dan Petrașincu, „Cartea plecărilor”, VAA, 1941, 131; C. Fântâneru, „Cartea plecărilor” UVR, 1941
VORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
1941, 36; Ion Șiugariu, „Înalte vânturi”, RFR, 1943, 10; Virgil Ierunca, „Înalte vânturi”, „Fapta”, 1944, 32; Dumitru Micu, „Poarta destinului”, RL, 1969, 26; Adrian Munțiu, „Poarta destinului”, O, 1969, 9; Dumitru Micu, Laus Patriae, CNT, 1975, 6; Virgil Mazilescu, „Nestinsa uimire”, RL, 1975, 16; Emil Manu, Doi poeți: Emil Vora și Romulus Cojocaru, TR, 1975, 51; Firan, Macedonski-Arghezi, 445-465; Lit. rom. cont., I, 117-118; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 52; Micu, Ist. lit., 357; Popa, Ist. lit., II, 394; Dicț. scriit. rom
VORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
autentice, cu exigențe nu lipsite de o anumită cruzime, dar care, în fond, constituiau semnele unui nou mod de receptare a literaturii. [...] Prelegerile seducătoare ale lui Ion Vlad instruiau despre puterea ficțiunii și rigorile creației. Cei dotați au înțeles cu uimire că literatura înseamnă o extraordinară aventură a formelor. PETRU POANTĂ SCRIERI: Între analiză și sinteză, Cluj, 1970; Descoperirea operei, Cluj, 1970; Convergențe. Concepte și alternative ale lecturii, Cluj, 1972; Povestirea. Destinul unei structuri epice, București, 1972; Lecturi constructive, București, 1975
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
mari descoperiri (Las Casas, Isaac de la Péreyre, Montaigne) atestă această emoție: „Asemănarea nu asemuiește pe cât deosebește diferența. Natura s-a silit să nu facă nimic care să nu fie diferit de ce-a făcut anterior (Montaigne, Eseuri, III, 13). Această uimire ține de ceea ce Hannah Arendt va numi „miracolul”, iar Emmanuel Lévinas „miracolul exteriorității”. Totuși, pentru a evita reducerea la o categorie vagă, vom disocia această alteritate a celuilalt de simpla diferență. Jocul care există, Încă de la Platon, Între Același și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aplecarea Înspre periferia universului În ceea ce are aceasta mai Îndepărtat, mai diferit și fabulos. În special valențele paradisiace și atrăgătoare ale miraculosului se manifestă În epoca modernă, după un Ev Mediu ce se referise mereu la monstruosul care stârnește spaima. Uimirea, călătoria, descoperirea intră de-acum În etapa cercetării practice a exotismului, ale cărui variante au un caracter sexual (imaginea nudității), moral (nevoiașul din depărtări care trebuie ajutat, mitul bunului sălbatic) sau estetic (primăvara eternă a insulelor binecuvântate, puritatea sculpturii africane
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de exemple sunt, de pildă, Percilla Bejano, Femeia-maimuță, sau Copilul-câine al lui Paré (Gould și Pyle, 1984; Monestier, 1978). Antichitatea, Evul Mediu și Renașterea au reperat În călătorii și În descrierile lor ulterioare numeroși monștri și destule minuni care suscitau uimirea, stupefacția și admirația, dar și angoasa la contactul cu o alteritate imaginată și reprezentată ca amenințătoare. Până la epoca marilor descoperiri, Creștinătatea medievală avusese timp să se obișnuiască cu alteritatea musulmană, la frontiere, și cu cea evreiască, În interior. În privința ființelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poveste sunt decupate chipurile care nu au legătură cu istoria și privirea rămâne pironită, pe rând, asupra unei singure trăiri. Piesele de puzzle formează, subiectiv, întregul unei memorii afective. Imaginile se suprapun încet, filigranat, obsesiv, dar delicat și rezultatul e uimirea cu care, printre povești, bărbatul descoperă alegerile care i-au modelat viața. De la pictorița atipică, alături de care trăiește o iubire adulterină, la minciunile pe care descoperă că i le poate spune cu nonșalanță soției, de la calmul și perspectivele căminului, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
prin întărirea sentimentelor comunitare, ajutându-ne să înțelegem ordinea din jurul nostru. Ele ne clarifică și ne mențin locul în cadrul ordinii sociale. Funcția mistico-religioasă Povestirile ne pot aduce față în față cu misterele fundamentale ale vieții. Ele trezesc sentimente de venerație, uimire, umilință, respect și recunoștință prin înțelegerea misterelor din jurul nostru. Aceste sentimente ne ajută să participăm la misterul existenței. Povestirile ne duc dincolo de aici și acum, dincolo de existența noastră zilnică, permițându-ne să intrăm pe tărâmul spiritului în domeniul sacrului. Prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
similare referitor la un anumit subiect sau o anumită experiență, aceasta o va ajuta să se simtă solidară cu dumneavoastră, lucru care, în mod natural, duce la dezvăluirea mai multor aspecte decât în mod obișnuit. Există situații în care exprimarea uimirii și a surprinderii față de o anumită remarcă poate conduce la explicarea în detaliu a unui episod al povestirii, care altfel ar fi fost omis („Cum ai reușit să treci peste aceasta?”). Dacă persoana spune ceva care nu vă este clar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
calități sunt prezente într-un interviu, acesta se poate transforma într-o căutare creativă a înțelegerii reciproce (Douglas, 1985). Întrebări cum ar fi „Cum ți s-a părut asta?” sau comentarii precum „Păreți să spuneți...”, combinate cu manifestări sincere de uimire și aprecieri față de ce s-a spus, care-l fac pe respondent să vă îndrăgească, vor conta destul de mult în asistarea persoanei care-și împărtășește povestea. Este important să știți dinainte ce anume vreți să aflați despre acea persoană, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ca și cum cineva tocmai ar fi zărit pe cer o navă extraterestră, ca și cum trei alieni tocmai coborâseră să ne salute. Nu știu despre ceilalți, dar pentru mine cred că a fost prima întâlnire cu niște „străini“ autentici. După câteva momente de uimire, am reușit să comunicăm cu ei folosindu-ne de engleza pe care o știam de la școală. „Străinii“ făcuseră un tur al României și ajunseseră la estul Estului. Ne-au întrebat dacă nu știm vreun hotel mai ieftin, întrucât banii le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cosmice de a fi o chemare violentă adresată unei omeniri care tinde să fie autosuficientă și să-și uite condiția creată. Marile flageluri istorice sunt o trecere a lui Dumnezeu care smulge omenirea din vanitatea ei și o aruncă în uimire [...] Catastrofele istorice sunt această chemare la penitență cât mai este timp"78. Cu toate acestea, omenirea nu învață din greșeli. În pofida cuvintelor lui Cicero, Historia nu pare a mai fi magistra vitae. Sensul timpului rămâne ambiguu, atât pentru individ, cât
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
săi chiar pe cer, străjuind deasupra soarelui, semnul mărturisitor de biruință al unei cruci întocmite din lumină și că odată cu ea putuse desluși un glas grăind: "Să biruiești întru aceasta!"; după care, la vederea unei asemenea priveliști fuseseră cuprinși de uimire și el și întreaga oaste"58. Deși autenticitatea acestei relatări a fost contestată de istorici, printre altele și pentru că ea nu figurează și-n Istoria ecleziastică, apărută încă în timpul vieții lui Constantin, ea rămâne cea mai clară mostră de Heilsgeschichte
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]