4,205 matches
-
excavatoarelor îl împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând altfel lumina, cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit, ca niște șișuri, ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ulei, explică. Merg, sunt numa’ de trei luni. — Trei luni e nimica la conserve, observă Bunelu. Se cheamă că-s proaspete. Sunt numa’ de trei luni expirate, adăugă Iadeș. Tre’ să stai la băcănie și să pândești. Care nu-s umflate, când le aruncă, sunt bune. Ba chiar se mai îndulcesc. Lucică aduse două pachete de biscuiți, mai avea un colț de pâine să-l pună pe pânză, dar nu era ambalat și nici de la el nu primeau orice, să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iarăși încremeniră, mai puțin Pârnaie, care își marca, în acest fel, protestul. Calu tropăi nervos, apropiindu-se de Faraon. Întinse mâna și îl măsură neîndurător. Acela se făcu mic și dădu să se ascundă în spatele portierei. Fălcile îi erau încă umflate de dumicații nemestecați. Cum însă degetele lui Calu începură să se strângă încet într-un pumn potcovit, Faraon înghiți cu ghionturi, băgă mâna în sân și scoase un cârnat mușcat la un capăt. — Si manghe bok, praleo... se tângui Faraon
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întuneric, muntele începuse să sclipească, ici- colo, ca un povârniș de cristale de cuarț. Bunelu avea dreptate. Acolo erau de toate, șine ruginite de tramvai, frigidere cu ușile căscate, aparate de radio cu carcasele sparte, haine ponosite cărora vântul le umfla piepturile de odinioară, scaune oloage, cioburi de oglindă în care lumea se încropea la întâmplare, cu susul în jos și cu miejii dincolo de coajă, ca în picturile cubiste, chiar și câte un stâlp de telegraf, din cele de lemn. Un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
râs, având, de fiecare dată, grijă să pună sticla jos, să nu se răstoarne. Apoi părul i se zbârli, se întinse scurt și aspru până între umeri, gura i se alungi, urechile i se ascuțiră și tresăriră scurt. Abdomenul se umflă, iar mâinile și picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu să vorbească, rostind limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e rău ? îl dădăci maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl îngrozeau chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care abia se vedea în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu se lăsă maică-sa. — Catifea... răspunse el, încercând să-și alunge din minte mâzga prunelor zbârcite, umflate de apă. — Bravo, se bucură maică-sa, e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi speriat să nu greșească. Așa că răscoli cu lingura până ce câțiva dintre miejii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clănțăneau ca niște castaniete, iar capul îi dârdâia, în același ritm. Bâiguia, speriat de ceva ce vedea doar el, sunetul venea din gât, de parcă scotea tot din el, fără să mai tragă aer în piept. Saliva făcea bulbuci care se umflau și se spărgeau în ritmul clănțănelii, îngroșându-se la colțul buzelor, într-o spumă verzuie. Corpul îi tresărea, dar pe bucăți, întâi capul, pe urmă pieptul, coapsele și, la urmă, labele picioarelor, de parcă ar fi fost străbătut de șocuri electrice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înghiți în sec și-și trase mâinile de pe masă, adunându-le în poală. — E păcat, spuse, să trăiești și pe urmă să uiți. Ca și cum ai fi trăit degeaba. Ca și cum ai fi suflat într-un balon găurit cu acul, nu se umflă cât trebuie și pe urmă se dezumflă de tot și nu știi de ce. Auzi, adăugă aplecându-se peste masă, n-ar fi mai ușor să iertăm ? Tili și Maca se priviră. Și tot Tili se întoarse spre el : — Nu ziceai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cenușa... Să te bată Dumnezeu cu oftică, cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie și pecingine, cu vânt rău și rugină, cu orbire și cu amorțeala inimii... Vedea-ți-ai moaștele în oglindă ! Trupul lui crescuse monstruos. Anteriul i se umflase și pulpanele întunecau cerul. Privirile îi scăpărau ca stelele bătrâne și barba prindea rădăcini. Vocea îi era puternică și prevestitoare, ca a prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Roșul lipsea de pe lozuri, ceea ce făcea ca, în jocul acesta, ceva să nu se potrivească. Îl stânjenea nepotrivirea, era în puterea lui s-o înlăture. Clămpăni foarfecele lângă încheietura mâinii, acolo unde culoarea roșie era la îndemână. Venele i se umflară de parcă așteptaseră de mult asta și nu voiau ca vârfurile ascuțite să-și greșească ținta, apoi oftară ușurate și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele redeveniră cum fuseseră și jocul își recâștigă noima. Pe tavan planta urca în arcade și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țin toată ziua și încep să putrezească. Tufele sunt bolnave, au pete maronii pe toată suprafața frunzelor. Peste tot sunt băltoace. Renunț să mă mai plimb pe afară după ce An-te-hai calcă pe un scorpion de apă. Călcâiul lui s-a umflat cât o ceapă. Petrec fiecare zi după aceeași rutină. Mă machiez și mă îmbrac dimineața, pentru ca apoi să dau totul jos seara. Îl aștept pe Majestatea Sa și nu fac nimic altceva. Sunetul greierilor devine din ce în ce mai trist în urechile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și nu un băiat. Nu aștept cu nerăbdare ceea ce o să urmeze, pentru că mă tem de numeroasele capcane care îmi vor fi întinse. E cât se poate de natural să fiu urâtă de celelalte concubine. Pe măsură ce burta mea începe să se umfle, îmi sporește teama. Mănânc foarte puțin de acum, pentru a micșora riscul de a fi otrăvită. Visez trupul fără blană al pisicii, care plutește în puț. An-te-hai mă avertizează să fiu atentă de fiecare dată când beau un castron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răsucește spre prințul Kung, ca și cum ar vrea să-l încolțească. N-ai încheiat târguri cu dușmanii noștri? Nu ți-au promis barbarii că atunci când vor pătrunde în Orașul Interzis, te vei alege cu și mai mult? Prințului Kung i se umflă venele de pe gât și sprâncenele i se încruntă, semănând, răsucite cum sunt, cu o rădăcină de ghimbir. Sare la Su Shun, dărâmându-l la pământ, și începe să-l lovească cu pumnii încleștați. Unde vă sunt manierele? strigă împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a scăpat informația în mod accidental, Su Shun a negat totul și a anulat în secret complotul. Îmi acopăr obrajii cu pudră din belșug și apoi îmi pun rochia de doliu. Bag de seamă că fața lui Nuharoo s-a umflat. Pielea ei, de obicei strălucitoare, s-a făcut de un alb tern, fără viață. Lacrimile i-au trasat două linii șerpuite sub ochi. Suntem gata să ne întâlnim cu prințul Kung, dar aflăm că nu poate să treacă de eunucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noaptea aceea, când An-te-hai a venit la mine, l-am dat la o parte. Eram furioasă și dezgustată de mine însămi. An-te-hai s-a lovit peste față cu ambele mâini până când i-am ordonat să înceteze. Obrajii i s-au umflat ca niște chifle coapte. Nu putea suporta suferința mea, mi-a zis. Și a insistat să înțeleagă prin ce trec. I-a mulțumit Cerului că îl făcuse eunuc și a zis că viața sa era destinată pentru a-mi împărtăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am gândit, cântând alături de Mike & The Mechanics „The Living Years“ În timp ce-mi aranjam fața... era chiar amuzant, oarecum. A trebuit să recunosc că rezultatul final s-a dovedit demn de efortul suplimentar: colăceii de grăsime nu se mai umflau deasupra taliei pantalonilor, sânii Își recăpătaseră rotunjimile de fată durdulie, deși restul persoanei mele se Împuținase, iar rimelul pe care mi-l Întinsesem la risc peste gene atinsese Întâmplător perfecțiunea, conferind ochilor mei cenușii cam blânzi o expresie sexy, aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o să spui da, nu-i așa? Și, bineînțeles, te rog să-l inviți la toate evenimentele noastre sau să rămâi În oraș cât de târziu e nevoie când ești cu el. Am simțit un entuziasm ciudat - ca o Îndrăgosteală adolescentină - umflându-mi-se În piept. —Ăă, sigur. Bine, n-o să uit. Brusc, mi-a venit s-o strâng În brațe. —Excelent. Mă bucur așa de mult pentru tine! Neapărat să mă ții la curent. Începem? Da, hai, am spus pe nerăsuflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șir indian și cu toții Încercau să vadă celebritățile din grupul nostru. —Uite-l pe Johnny Depp! șopti o fată. —Vai de mine! Ăla e Philip Weston? Întrebă alta. —A fost cu Gwyneth, nu-i așa? Întrebă un bărbat. Philip se umflă În pene, vizibil mândru, și mă conduse spre masa pe care șeful de sală o golise pentru noi. Grupul evacuaților stătea la câțiva metri de noi, cu paharele În mână, cu fața aprinsă de rușine, În timp ce noi ne-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mișca, nu puteam gândi, nu puteam găsi nimic adecvat de spus. Eram vag conștientă că fata ne fixa pe amândoi cu un fel de privire superioară, dar era greu s-o recunosc pe Întuneric. În plus, toată gura Îi era umflată de la săruturi, iar rujul i se Întinsese pe bărbie și obraz. Dar după ce am studiat-o cincisprezece secunde, mi-am dat seama că și pe ea o cunoșteam. Era Abby. —Bette, asta e...ăă... nu e ceea ce... Bette, o cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și le-ai dat apă să-și potolească setea. 21. Patruzeci de ani, ai avut grijă să-i hrănești în pustie, și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit, și picioarele nu li s-au umflat. 22. Le-ai dat în mînă împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpînit țara lui Sihon, împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului. 23. Le-ai înmulțit fiii că stelele cerurilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
efectua cu o mare ușurință îndeosebi pe Bistrița și mai greu pe celelalte râuri. Pe acest râu se făcea plutărit pe aproape întreaga lui întindere, cu excepție porțiunii de la Chei și Toance, unde se putea trece numai când râul era „umflat”. Pe celelalte râuri din regiunea de munte, plutăritul se efectua greu și ceva mai lesnicios numai când debitul de apă creștea, adică îndeosebi primăvara și toamna. În aceste anotimpuri se făcea plutărit chiar și pe Putna. Așa, bunăoară, la 4
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
istoriei relațiilor internaționale. Există compartimente ale istoriei: istoria dreptului, istoria economiei, istoria științelor, istoria artei, istoria relațiilor internaționale etc. Fiecare - spune Heinrich Freyer - are ritm propriu, suflu propriu, măsură cronologică, dar nici unui singur compartiment nu-i este permis să se „umfle” la dimensiunile istoriei întregi. Fiecare compartiment (sector, disciplină de studiu) și-a definit cu mai mult sau mai puțin succes individualitatea și regulile care o pun în mișcare și o fac credibilă. Actualmente, foarte mulți istorici înclină să accepte că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
consideră că este bine să navighezi pe internet în timpul serviciului; în jur de 25% ar spune că nu este de neacceptat favorizarea familiei și a prietenilor în acordarea contractelor; în jur de 7% spun că este în regulă să se „umfle” profiturile atâta timp cât nu sunt furați bani; doar una din cinci persoane erau gata să spună că transpunerea distracțiilor personale ca reprezentând cheltuieli corporative este de neacceptat (mai puțin de 15% din directorii Consiliului de administrație); oamenii trecuți de 40 de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
trei din zece manageri; cauze pentru neraportarea unei fraude includ motive precum înstrăinarea, nu reprezintă problema mea, punerea în pericol a locului de muncă, toată lumea practică aceasta; aproximativ 10% dintre directorii Consiliului de administrație spun că este acceptabil să se „umfle” cifrele profitului atâta timp cât niciun ban nu este furat. În practică există multe coduri care acoperă subiecte precum: conduita, obiectivitatea, integritatea, utilizarea IT, relațiile cu partenerii interni și externi, sistemul cadourilor ș.a. În același timp, există coduri care s-au dezvoltat
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]