4,931 matches
-
profesională sistemului de privilegii. Cei mai mulți dintre ei se grupează în comunitățile terapeutice, cabinetele medicale sau în administrația centrală serviciile considerate cele mai profesioniste din întregul sistem penitenciar. Alt patrulea tip e "violentul", brutalul, sadicul. Deseori complexat, are o satisfacție a umilinței și a violenței. Face cu entuziasm și frenezie toate murdăriile sistemului penitenciar, considerîndu-se o victimă a datoriei. "În general, sînt ființe marcate de un defect fizic, de grele handicapuri psihice sau de o soartă deloc de invidiat."130 După cum spun
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
creează modalități de adaptare perverse, producînd în același timp o pierdere a interesului pentru normele de conduită ale lumii libere (ceea ce psihologii numesc regresiune sau cădere psihică). Călcarea în picioare a demnității întărește dezvoltarea unor coduri ale onoarei. Orgoliul rănit, umilințele în amorul propriu sînt parate prin strategii de construire a reputației și a stimei de sine. Trăind sub privirile altora, fiecare individ e supus unei evaluări, care variază de la ură la admirație, de la dispreț la indiferență. Deoarece reputația poate atenua
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Antonescu a dat Ordinul de Zi către armată, în care se spune: „Ostași,v-am făgăduit din prima zi a noi-i mele domnii să vă duc la biruință să șterg pata de dezamăgire din Cartea Neamului și urma de umilință de pe fruntea și epoleții voștri. Ostași, vă ordon:Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miazănoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reâmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cârma impus de puterea unei convingeri, de o mișcare națională [...] Au primit cârmuirea în astfel de împrejurări, încât viața primului-ministru n-a putut fi asigurată. Au primit puterea, nu prin izbânda capacității și a devotamentului lor pentru țară, ci prin umilință și prin tranzacție. [...] s-au strecurat la cârmă printr-o politică de compromisuri și de sărut mâna. Dar mă veți întreba, ce este acest sistem despre care vă vorbesc, ce sunt aceste metode împotriva cărora [...] ne ridicasem cu atâta hotărâre
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pensia restantă pe 4 ani. El spunea că la pronunțarea sentinței i s-a atras atenția "să nu mai joace bridge". A spus sursei că vrea să vândă casa de la Brașov și să-și cumpere mașină". Desigur, și după eliberare, umilințele pe linie profesională continuă. Din mai 1963, deci la scurt timp după ieșirea din închisoare, lucrează ca tehnician la Trustul de Construcții Hidrotehnice și Amenajări Hidroameliorative (TCHAH), grupul de șantiere nr. 3, Călărași. Îl vom regăsi la această întreprindere până în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
crucea purtată sus, a credinței și libertății? Să fim serioși, nimeni nu ne poate înșela, nimeni nu se poate ascunde după deget. Nu "Eliberare" se poate denumi ziua sărbătorită, ci: ziua marelui eșec, dureros și din cale afară de rușinos ziua umilinței. Dar să-mi continui... povestea. La început de septembrie 1945, după atâția ani de război, am hotărât să-mi iau un concediu. Și aceasta, nu pentru că eram obosit și aș fi avut nevoie de odihnă. Nu, aveam doar 35 de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
unul singur, Stalin, cunoscut de toți cei competenți și informați drept lugubra figură a criminalității secolului al XX-lea și care, singur, și-a impus hotărârea având consecințele grave pe care astăzi după patruzeci de ani24 le trăim cu durere, umilință și rușine. Revin la septembrie 1945. Între timp, sub controlul trupelor sovietice și al organelor politice, ajutate bineînțeles de cozile de topor, ce se iveau destule, cum de altfel apar totdeauna în astfel de situații, România înainta cu pași siguri
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
caracterul, temperamentul meu nu mi-au permis niciodată să regret ceea ce am făcut. Și cu această ocazie, după 32 de ani (timp scurs între evenimentele povestite și data sosirii mele în Franța, în 1977), 32 de ani grei, cu multe umilințe și suferințe îndurate, nu pot spune că am făcut ceva ce să regret. Consider că așa a trebuit să se întâmple și cu toată tăria afirm: nu regret nimic din tot ce am făcut, din ceea ce a depins de mine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
acestea se petreceau într-un loc mai retras al grădinii, unde se retrăgea să se odihnească): primeam de fiecare dată avertismentul „Te spun domnului căpitan.“ De spus, nu m-a spus niciodată, și eu am rămas doar cu chinul și umilința insistenței sterile. Curios este că astfel de refuzuri mi se păreau de neînțeles, atribuindu-le răutății celui în cauză. Doar într-o perioadă a vieții mele, când mă detestam fizic, ele mi s-au părut „normale“. Am devenit în această
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
reîntors, peste câțiva ani, am aflat că pierise cu întreaga lui familie la Auschwitz. România Mare se dusese de râpă. Dacă astfel de treburi s-ar fi petrecut în urma unui război pierdut, situația n-ar fi fost atât de groaznică. Umilința suferită avea să aibă consecințe fatale pentru sufletul nației. A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în Apus, la momentul în care ceea ce este eroic și tragic trebuie neapărat să-și spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în inima Europei. Deocamdată însă, mai curios era faptul că vremurile se schimbaseră cu desăvârșire. Istoria răsucise ca o rufă udă existența tuturor, storcând-o cu răbdare și indiferență. Lumea în sine era complet înstrăinată de trecut. Catastrofa României Mari, umilința inimaginabilă a acestei catastrofe aduseseră în putere pe legionari și pe generalul Antonescu, care, dacă nu era de-al lor, era totuși prieten cu ei: fusese nu numai, în calitate de militar, ministru în guvernul fas cizant, însă antilegionar al lui Octavian
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mine? Personalitatea mea e țesută din orgoliul cel mai viu, mai nealterat, uneori în forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fior moral și tendință creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. Înăuntrul lui se ascunde totuși o umilință grozavă, năzuința arzătoare de a idealiza, de a simți intimitatea superioară a ființei iubite. Această nevoie de superioritate în afara mea mi-e generală. Aș fi fericit dacă aș trăi într-o societate în care ceilalți mi-ar fi superiori. Când
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
este mai mare decât al portocalelor venite de peste mări și țări. Mă supăram din cauza speculei și renunțam. A da fructe unui copil în România este un lux. Așa că spălam vasele și eram hotărâtă să trec peste orice, să nu simt umilința. Copiii mei aveau nevoie de mine. Și de mere. Scrisoarea 24 Cum să te simți în casa altuia ca în casa ta? Orice vizită, chiar la prieteni, are un final și te întorci acasă, în cuibul tău, în patul tău
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și trăit (în umbra lor) Crăciunul și Paștele. Totul e comercial. Ciudat, aici e scaunul credinței, la Vatican, și to tuși bisericile sunt mari și goale. Ouăle sunt cele de ciocola tă, cozonacii sunt doar cumpărați... N-am descoperit aici umilința noastră în fața lui Dumnezeu, nici iubirea de aproa pe. Poate că sunt mândri! Cum să-ți explic? Sărbătorile noastre sunt calde, un amestec de rugăciuni și voie bună, miros de sarmale și cântece, lumânări aprinse, dar și vese lie. În
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
el nu e recunoscător... Într-o zi, bietul Salvatore a împins încet castronul cu compot din care mânca în fața ei și a șoptit: — Ia, mănâncă tu! Nu putea vorbi mult, dar înțelegea tot și mie îmi părea tare rău pentru umilința lui. Într-o zi, mi-am spus și i-am spus și lui: — Nu trebuie să rabzi asta mereu! Ridică-te, hai să învă țăm să mergem! — Crezi? Hai, eu sunt înaltă și am putere, te țin eu, ai și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a lăsat privirea în jos: — E! Ce-am mai pățit și eu pe aici! Dar nu spune nimeni ce anume a pățit! Toți ascund pentru că le e rușine să admită că au fost ne voiți să rabde foame, frig și umilințe. E ca și cum ai recunoaște că ai fost slab, că nu ai putut mai mult. Și veșnic e acel miraj care te face să suporți, să nu renunți, să speri că mâine va fi mai bine. Chiar cu prețul unui oftat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
o sfoară și am citit istoria sfântului. Lepădase tot ce era lumesc, până și hainele le-a înlocuit cu o pânză de sac, și plecase în picioarele goale să propăvăduiască dragostea. În Assisi până și pietrele vorbesc despre dragoste și umilință. Apoi am zărit o Sf. Maria aurită, uriașă, cu brațele deschise deasupra lumii. Este o statuie fermecată, deasupra catedralei Santa Maria degli Angeli. Am intrat într-o lume a tăcerii și a misterelor creștine, m-am lăsat învăluită de aburul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
era furios din cauza tonului familiar al criticii mele și din cauza grosolăniei expresiilor mele, asta îl deranja. Cu aceste rezerve, cenzura mea avea binecuvântarea lui tot atât de mult cât a episcopului care îi dăduse aceeași permisiune lui Gil Blas. Am întrebat cu umilință în ce consta familiaritatea și grosolănia care îi displăcuseră atât de mult. Domnul de Pradt a binevoit să-mi explice, spunându-mi: „V-ați urcat pe scenă alături de mine, mi-ați reproșat absurdități, contradicții, mi-ați spus Domnule abate! Socotiți
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
acest pământ moștenit de la înaintașii lor (despre a căror existență stau mărturie oasele din mormintele de pe Dealul Bisericii, a căror identitate rar mai poate fi dovedită de vreo cruce putredă, cu nume mâncat de vreme) și care au îndurat nenumărate umilințe din partea străinilor și stăpânirii locului. Merită laude, de asemenea, învățătorii satului, care s-au întors de unde au plecat, contribuind la luminarea odraslelor de țărani și la emanciparea culturală a întregii colectivități sătești. Ca să nu mai vorbim de cei care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Viena, menționând clar locul tocmai pentru a abate atenția cenzorului de la ceea ce era de fapt o descriere a propriei capitale comuniste. Autorul comunist se prefăcea că acuză occidentul tocmai pentru a-i putea vorbi cititorului despre sărăcia, corupția, nedreptatea și umilințele din propria lui țară. În Cenzura în Romania (Central European University Press, 1998) am publicat o serie de interviuri și traduceri care explicau acest proces. Dacă un poet scria un poem despre disperarea dea trăi în condiții inumane și voia
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o ureche". E un roman al mediocrității răsturnate. La început Mike pare cel sacrificat, dar irosirea e soarta lui Jon, de fapt. Al doilea roman al lui David Lodge are un fir narativ alert și inspiră o răzvrătire hotărâtă împotriva umilințelor de orice fel. Lodge are mult umor, e un bun povestitor, cu ochiul format pentru atmosferă. Complicațiile prozei contemporane îl lasă rece. * * * The British Museum Is Falling Down (British Museum se dărâmă, 1965) este al treilea roman publicat de Lodge
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un început pentru Stream of Consciousness în poezie, nici numai un premergător al hibridizării genurilor, care e ultima modă la acest început de mileniu. Poemul creează și starea de spirit livrescă, însoțită de ironia parodiei, dar și de pioșenia și umilința în fața istoriei literare. Eliot citise mult când a scris The Waste Land, și voia în același timp să spună "știu că nu sunt singurul, dar putem și noi". De aici iubirea amestecată cu ironie în tratarea nenumăratelor amintiri culturale, citate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
drum lung către o altă identitate, către un alt statut, altă stare civilă, altă naționalitate, un pașaport. Această trecere prin anonimat - căci există întotdeauna un nimb întunecat în jurul unei persoane venite de aiurea -, trecerea prin perioada de așteptare, speranța nesigură, umilința necesară, toate aceste încercări pe care refugiații doresc să le șteargă cât mai repede din amintire, mi s-au părut demne de interes. Cel ce a trecut prin această experiență este un om căruia i s-au întâmplat în același
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
aventuri existențiale, unde se amestecau, în mod inextricabil, derizoriul și teroarea? Ceea ce mă intrigă astăzi, ce mi se pare uluitor este să mă văd așa cum eram în diversele momente în care frica mă făcea să acționez, să descopăr supunerea mea, umilința mea în fața agenților Securității. Am fost oare într-adevăr eu? Încercând să mă identific cu cea care eram în acele momente, îmi dau seama mult mai bine de încercările psihice prin care au trecut oamenii care au îndurat vreme de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
50 au fost cât pe ce să ne nimicească, între în și afară din închisoare, între problemele existenței de zi cu zi, pe vremea când locuiam pe bulevardul 1 Mai, în raionul Grivița Roșie. Și totuși, acea perioadă - trăită în umilință, frică și așteptare - apare, pentru mine, într-un peisaj ciudat de luminos. Epoca stalinistă, care avea să distrugă elitele românești, cultura, satul tradițional, a fost pentru mine o vreme de întâlniri și de prietenii care m-au făcut să-mi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]