4,418 matches
-
Îl mâna nimeni. Mergea singur.Ă Ceea ce nu clarifică nimic, pentru că, În mod curios, cei din tribul Tiv sunt mai raționali decât anglo-saxonii și nu acceptă ideea morților care umblă. «Morții nu pot merge, protestă publicul meu pe o voce unanimă.Ă Eram gata să fac un compromis: «O „fantomă” este umbra unui mort.Ă Dar au obiectat din nou: «Morții nu au umbră.Ă «Ei bine, În țara mea au una,Ă am zis sec. Bătrânul stăpân potoli sporovăiala care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
scoate în evidență o particularitate esențială a acestei paradigme și anume aceea de a fi fost un puternic antidot estetic la acțiunea sterilizantă a literaturii proletcultiste, idee importantă, subliniată cu insistență în carte. Ana Blandiana, al cărei har a fost unanim recunoscut, rafinată, subtilă și sensibilă, în interiorul neomodernismului, a avut un rol esențial în relația acestuia cu marea tradiție a scrisului românesc interbelic și, în special, cu poezia lui Blaga. Afinitățile stilistice cu creația blagiană, nu puține, au fost realizate de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
însă, la atenția specială acordată de către acesta limbajului, care unește, astfel, cele două paradigme literare (modernitatea și postmodernitatea), atenuând puțin presupusa divergență, esteticul devenind canon pentru întreaga modernitate. Deconstrucția canonului structural sau, cu alte cuvinte, desființarea elementelor de prozodie "clasică", unanim recunoscută și acceptată, în favoarea versului alb, a unei rime, măsuri și ritm neregulate constituie o avangardă în lumea literară șaizecistă. Pe plan ideatic, perspectiva de abordare este frapant distinctă de la un autor la altul, alternând sensibilitatea și lirismul excesiv cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anumit curent artistic, existând și coordonate variabile, specifice fiecărui autor, în parte. Generația 60 aduce, ea însăși, astfel de exemple, care vin să dovedească posibilitatea ca un autor să își impună propriul canon individual, în fața celui paradigmatic, deja existent și unanim acceptat. Cu atât mai mult, cu cât această generație este una de legătură între două mari paradigme: cea modernistă și cea postmodernistă. Putem vorbi despre o incluziune nu totală, însă a modelului individual, în cel paradigmatic, iar, pe acesta din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
paradigma neomodernă, în ansamblul său (poeta nedorind să se dezică de la aceasta), prin intermediul unei analize profunde, precum cea propusă de tehnica deconstructivistă, de reconsiderare a textului, printr-o interpretare de substanță a acestuia. Astfel, se va îndepărta orice semnificație prealabilă, unanim acceptată, toposurile căpătând sens doar în interiorul textului. Refuzul centrului, promovat de Derrida, de Paul de Man sau de Hillis Miller, înseamnă, în neomodernism, refuzul de a privi Tradiția cu aceiași ochi cu care o priveau cei contemporani ei. Din prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reconstrucție presupune, pe de o parte, și subiectivizarea trăirilor celorlalți în propriile trăiri, făcând din elemente generale, comune existenței umane, elemente individuale. Nevând, însă, un semnificat originar, adică un punct comun de pornire fundamental, interpretarea simbolisticii, care marchează la modul unanim acceptat viața umană, diferă de la individ la individ, atât la nivel de transmitere, cât și la nivel de receptare, după cum însăși autoarea explică într-un poem dintr-un alt volum, Refluxul sensurilor: Acest poem durează doar atâta/ Cât îl citești
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În chestiune, scrie Lionel Ruffel Într-o notă ce-i drept, Își Însoțesc scriitura de un discurs teoretic mai mult sau mai puțin elaborat, procedeu care, dacă nu e propriu perioadei moderne (literatura clasică abundă În discursuri Însoțitoare), a fost unanim respins de către discursurile sfîrșitului care promovează o inocență creatoare și o disociere a practicii de teorie.” Fals: disocierea este una cît se poate de actuală, intervenită după extincția ultimei avangarde franceze care este cea a noului roman - dacă ne menținem
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la nici o expertiză, lăsându-se înșelate de supravegheri trucate, înscenate, și luând de bune informații în întregime iluzorii, aparent adevărate, în fond măsluite de la un capăt la altul cu bună știință. Tot acest mecanism pervers se sprijină, evident, pe convingerea unanimă că supravegherea nu poate da greș, că ea nu poate produce decât informații autentice, exacte. Teatrul demontează mecanismul și-l arată spectatorului consternat, care realizează, în cele din urmă, că informațiile sunt ambivalente, că pot servi deopotrivă adevărul și minciuna
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
poezia trebuie să dezbată marile probleme ale zilei. Publicarea "Declarației patetice", care adună poezii apărute în perioada 1934-1948, constituie,în 1960, un moment de trăire a unor sentimente care devin exemplificatoare: "patrie" și "participare". În 1945, publică poeme ca "Pâinea unanimă", care cere echilibru și justiție, poetul vorbește în sens withmanian despre oameni, pământ și cer, așa cum va vorbi la modul patetic despre simțul onoarei și al datoriei. Republicarea "Cânticelor țigănești", balade și romanțe în stilul folclorului suburban, reînvie balcanismul în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt „mobilizat” de forța interioară care mă face să trec de la starea de potențialitate la starea de acțiune. Prin acțiune mă afirm. Sunt eu Însumi. Exist. Ce mișcă ființa mea? Cine mișcă lumea? Răspunsurile la aceste Întrebări par a fi unanime: spiritul, forța sufletească interioară ființei mele. Referitor la aceasta, Virgiliu ne spune următoarele (Eneida, VI, 726-727Ă: Spiritus intus alit, totamque infusa per artus Mens agitat molem et magno se corpore miscet. Spiritul mișcă lumea. El este forța lăuntrică prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acesteia, cu aspecte dintre cele mai variate. În psihiatria sec. al XIX-lea, literatura engleză de specialitate vorbea despre moral insanity. În sec. XVIII aceste tulburări erau clasificate În grupa „pasiunilor morbide”. În sec. al XX-lea este fixat și unanim acceptat de specialiști cadrul nosologic al psihopatiilor, În care sunt incluse acest tip de tulburări. Un studiu de psihologie morală nu poate neglija acest grup de modificări. Tratarea lor În psihiatrie sau psihopatologie caută să pună În evidență, În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
parte la acest studiu poate reflecta, pe de o parte, proporția crescută a acestora în mediul religios, dar pe de altă parte, interesul pentru sănătate și disponibilitate în efectuarea examenelor paraclinice. Toți subiecții au răspuns într-un limbaj personalizat, fiind unanimi în privința rolului pozitiv pe care îl au convingerile și viața religioasă asupra stării lor de sănătate biologică, echilibru psihic și în planul armoniei relaționale. Un aspect interesant este acela că, deși venitul este scăzut și peste 42% dintre subiecți au
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
vieți i-au confirmat pesimismul. Prin aceasta a devenit unul dintre romancierii istorici proeminenți ai secolului XX. Yourcenar a explorat și misterele dragostei între persoanele de același sex într-o perioadă când așa ceva era considerat ca fiind împotriva convențiilor sociale unanim stabilite. A manifestat o profundă înțelegere față de iubirea lesbiană și homosexuală, dar și-a ales în mod curent protagoniștii operelor sale principale din rândul bărbaților Alexis, Hadrian, Antinous, Zenon, Mishima și alți bărbați iluștrii. Rațiunile acestei alegeri au fost complexe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
analizăm „frustrația” în termeni motivaționali, spunem despre un individ că este frustrat atunci când el, fie că nu poate atinge singur scopul propus, fie că este întârziat de către altcineva în această acțiune. Dar acest înțeles, mai larg, al frustrației nu este unanim acceptat. Marea majoritate a cercetătorilor menționează dificultatea pe care o implică precizarea sferei noțiunii de „frustrație”, dificultate determinată, pe de o parte, de complexitatea psihologică a conținutului fenomenului de frustrație, iar pe de altă parte, de modul de înțelegere și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
populară prin referendumuri, sau prin combinarea acestei ultime condiții cu una din celelalte două (ca în cazul multor țări vestice). Poate exista și o rigiditate specială dacă unele clauze sunt întărite și pot fi modificate doar dacă există o convergență, unanimă sau majoritară, din partea grupului sau grupurilor care trebuie protejate. Acestea pot fi minorități etnice (ca în Liban), entități geografice (de obicei state într-o federație) sau chiar instituții (ca în cazul Senatului Franței, care nu poate fi desființat dacă nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ai educației au putut avea satisfacția Mariei Montessori de a-și vedea teoria răspîndită cu rapiditate aproape în întreaga lume. Deși lucrările reprezentanților educației noi au cunoscut o largă circulație în prima jumătate a secolului XX, bucurîndu-se de aprecierea aproape unanimă a teoreticienilor și practicienilor, se poate spune că, mai mult decît ceilalți, MARIA MONTESSORI (1870-1952) a reușit să creeze din teoria sa un adevărat curent montessorianismul răspîndit în întreaga lume. Faptul se explică nu numai prin valoarea unora dintre ideile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
secolului XX conținutul învățămîntului a suferit o nouă restructurare prin includerea în planurile de învățămînt a disciplinelor tehnice și a pregătirii practice. Un accent deosebit s-a pus pe clarificarea noilor obiective ale educației și învățămîntului contemporan, exprimîndu-se adeziunea aproape unanimă la concepte sporadic sau deloc întîlnite cu cinci, șase decenii în urmă: creativitate, cooperare, a învăța să înveți, a învăța să fii etc. De altfel, însăși teoria obiectivelor educației, cu variatele taxonomii, este o creație a celei de-a doua
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din 1952, André Parinaud l-a întrebat pe André Breton: " Nu credeți că științele fizice care, de cincizeci de ani, modifică structura concepției nostre despre lume, au influențat opera artiștilor?". André Breton îi răspunde: " Sunt martor că artiștii au fost unanimi, sau aproape, în a se dezinteresa de teoria cuantelor și de mecanica lui Heisenberg ... . E drept că punțile nu sunt cu totul rupte, datorită unor gînditori precum Gaston Bachelard, căruia suprarealismul îi datorează îndeosebi faptul că se poate oglindi într-
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
actualității și importanței problemei democrației, ea conduce la o conștientizare europeană fundamentală pentru intelectualii din Vest. Opoziția democrație / totalitarism se substituie opoziției capitalism / socialism, după o refulare de patruzeci de ani. Percepem dintr-odată nebunia visului unei societăți reconciliate și unanime și descoperim în democrație virtuțile pluralismului, ale antagonismului, într-un cuvînt, a tot ceea ce a reprezentat dintotdeauna virtutea culturii europene. Reviviscența ideii de democrație, care antrenează prăbușirea ideii socialiste, de-clanșează o resistematizare în lanț a valorilor. Moralei care subordonează totul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
individului și interesul statului, al tuturor și al fiecăruia coincid. Din acest motiv, în sistem nu poate exista divergență sau opoziție; în interiorul său nu există decît alienați mintal, trădători și spioni. Putem așadar înțelege că democrația nu este expresia Poporului unanim, așa cum se pretinde a fi totalitarismul, ci dimpotrivă, organizarea dialogică complexă a societății întemeiată pe Suveranitatea populară. Aici se evidențiază diferența cheie. În optica democratică, pluralitatea nu este o anomalie, ci un fenomen firesc și util. În sînul unei familii
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
formă în ideea de "voință generală". Începînd cu Constituția americană, democrația este chemată să ga-ranteze "dreptul la fericire". Ulterior socialismul, intro-ducînd ideea de democrație în zonele profunde ale organizării sociale, introduce în sine promisiunea fericirii și mitul utopic al societății unanime și reconciliate. Din acest moment, va fi suficientă introducerea unui Mesia istoric, Proletariatul, și a cunoașterii științifice a devenirii istorice, marxismul, pentru ca avatarul socialist al democrației să dea naștere unei religii a Mîntuirii pămîntești. Totuși, însăși mișcarea care instaurează Adevărul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
MEMORIA Ne-a fost dat să regăsim ritmul lumii la un ceas de solstițiu, care era totodată și unul crepuscular, de inevitabilă scadență a regimului adus cu forța și menținut, decenii în șir, prin teroare. Impresia de miracol era aproape unanimă, deși atâtea semne prevestiseră o iminentă schimbare. Se va ști, în timp, că rezistența anticomunistă a fost mai fermă decât s-a crezut și că renașterea pe care o trăim azi a fost alimentată, discret și continuu, de sacrificiile acelei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
suportă aceasta fără a se simți lezată? Cum a permis ea să se opereze asemenea arestări ilegale și cum de nu intervine măcar acum pentru a restabili ordinea legală? Justitia fundamentum regnorum nu e o vorbă în vânt, ci norma unanim admisă încă din antichitate. Să ne fie permis a o reaminti cu mâhnire oamenilor legii. Dacă legalitatea a fost încălcată de cineva, cum se pretinde în cazul de față, nu bâta și toporișca minerilor trebuie să o reașeze. "Există judecători
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de seamă. Fiindcă atunci, în pragul unei ierni aspre și la capătul unui război teribil, marea Unire, înfăptuită pentru o clipă în pragul secolului XVII, a fost proclamată, solemn, de națiunea însăși, cu un entuziasm pe care contemporanii îl evocă unanim. Începea o nouă epocă, un "alt Timp", după expresia lui Blaga, participant și el la entuziasmul obștesc, iar la direcționarea acestei epoci colaboraseră secolele, generații în șir, pentru care Unirea fusese nădejdea cea mare, aspirația lor cea mai înaltă. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sunteți liberi să ne jurați credință, dar nu puteți să faceți acest lucru pe bună dreptate, dacă l-ați face înainte de a proba ceea ce vă dăm noi?... Atunci ei ne vor slăvi și ne vor purta în triumf într-un unanim entuziasm de speranțe. Sufragiul universal, din care am făcut instrumentul ridicării noastre, și cu care am deprins până și pe făpturile cele mai de jos care fac parte din membrii umanității prin reuniri de grupuri și asociații, își va juca
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]