8,137 matches
-
le unea pe ele două și, În același timp, diferită. Mai intensă. Primejdioasă. La Început crezu că avea să-l urască pe băiat, Însă Își dădu repede seama că nu-l ura pe Julián și nici nu-l va putea urî vreodată. Pe măsură ce Penélope cădea sub vraja lui Julián, ea se lăsă tîrÎtă la rîndul ei și, cu timpul, ajunse să dorească orice și-ar fi dorit Penélope. Nimeni nu observase, nimeni nu acordase atenție, Însă, ca Întotdeauna, esențialul chestiunii fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În tăcere. Apoi, așezîndu-ne În vreo cafenea sau plimbîndu-ne pe străzi, Îl priveam În ochi și știam, fără să-l mai Întreb, că o iubea În continuare pe Penélope. Îmi amintesc că În zilele acelea m-am deprins să o urăsc pe fata aceea de șaptesprezece ani (fiindcă, pentru mine, Penélope a avut Întotdeauna șaptesprezece ani) pe care nu o cunoscusem și pe care Începeam să o visez. Am născocit o mie și unul de pretexte ca să-i telegrafiez lui Cabestany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aștepta Julián. Penélope Aldaya, absentă, nevăzută, era o dușmană prea puternică pentru mine. Invizibilă fiind, mi-o imaginam perfectă, ca o lumină În a cărei umbră eu mă pierdeam, nedemnă, comună, tangibilă. Nu crezusem vreodată că eram În stare să urăsc atîta, și atît de fără să vreau, o persoană pe care nici măcar nu o cunoșteam, pe care nu o văzusem nici măcar o dată. Credeam, pesemne, că, dacă o Întîlneam față În față, dacă puteam constata că era din carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un nou roman, intitulat Umbra vîntului, pe care trăgea nădejde să-l termine În cîteva luni. Scrisoarea nu făcea nici o referire la cele petrecute la Paris. Tonul era mai rece și mai distant ca niciodată. Încercările mele de a-l urî au fost zadarnice. Începeam să cred că Julián nu era un bărbat, ci o boală. Miquel nu-și făcea iluzii În privința sentimentelor mele. Îmi dăruia afecțiunea și devotamentul său fără să-mi ceară În schimb nimic altceva decît compania și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am Întrebat dacă Într-adevăr Își dădea seama cît de rău Îmi făceau cuvintele lui sau dacă Îi păsa cîtuși de puțin. — Așa crezi tu. A vrut să-mi mîngîie obrazul, dar i-am Îndepărtat mîna. — Ar trebui să mă urăști, Nuria. Asta ți-ar purta noroc. — Știu. Am petrecut ziua afară, departe de Întunecimea oprimantă a apartamentului ce Încă mai mirosea a cearșafuri călduțe și a piele. Julián voia să vadă marea. L-am Însoțit pînă la Barceloneta și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pentru a-l localiza. Am presupus că, mai devreme sau mai tîrziu, scrisorile aveau să ajungă pe mîna cui trebuia. Mi-am luat toate măsurile de precauție, Însă știam că totul era doar o chestiune de timp. Cei ca Fumero urăsc de-a pururi. Nu există În ura lor nici un sens, nici o rațiune. Ei urăsc la fel cum respiră. Apartamentul din Ronda de San Antonio era la ultimul cat. Am descoperit că exista o ușă de acces spre terasa care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să ajungă pe mîna cui trebuia. Mi-am luat toate măsurile de precauție, Însă știam că totul era doar o chestiune de timp. Cei ca Fumero urăsc de-a pururi. Nu există În ura lor nici un sens, nici o rațiune. Ei urăsc la fel cum respiră. Apartamentul din Ronda de San Antonio era la ultimul cat. Am descoperit că exista o ușă de acces spre terasa care dădea la scară. Terasele tuturor caselor din grupul respectiv alcătuiau un fel de rețea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se pare, a făcut carieră ca gigolo printre damele din cercul de la Teatrul Liceo, unde acrobațiile sale de alcov i-au atras porecla Flautul Fermecat. Anii n-au fost prea generoși cu amintirea inspectorului Fumero. Parcă nici măcar cei care Îl urau ori se temau de el nu și-l mai amintesc. Cu ani În urmă, m-am Întîlnit pe Paseo de Gracia cu locotenentul Palacios, care a părăsit corpul ofițeresc și acum este profesor de educație fizică la un colegiu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu amiciția reciprocă a bărbaților și suveranitatea cunoscută a femeii, convine tuturor. De observat că Trahanache nu-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale; el are pe lângă „madam Trahanache” rolul cavalerului curtenitor: „trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură”, îl roagă Trahanache pe Tipătescu. Referitor la această relație, Pompiliu Constantinescu îl cataloghează drept „un imbecil care nu crede în evidența coarnelor puse de Tipătescu”<footnote Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 38. footnote>. Ipoteza lui P. Zarifapol că Trahanache ar
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
reciprocă a bărbaților și suveranitatea recunoscută a femeii, situație ce convine tuturor. De observat că Trahanache nu-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale. Acesta are pe lângă Zoe Trahanache rolul „cavalerului curtenitor”: „trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură”, îl roagă Trahanache pe Tipătescu. Relația Tipătescu - Zoe este bazată pe atracție, vanități, interese. „Momentul de criză” intervenit prin pierderea scrisorii determină la cei doi o precipitare care duce la uitarea conveniențelor lor și precauțiilor, la recompunerea trecutului sentimental
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ai puțintică răbdare”; „onoarea de familist”; „a mânca sudoarea poporului”; „curat murdar”: „până când să navem noi faliții noștri”; „rușine pentru acest început de secol, de trei ori rușine”; „România să fie bine și tot românul să prospere”; „iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători”. S-a constatat că dramaturgul a cules unele dintre ele, dar că multe au fost create de el însuși, pornind de la observarea pătrunzătoare a clasei în dezvoltare, pe care trebuia s-o audă vorbind pentru a putea scrie
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
întrebă fiul împăratului. - Eu! se auzi, fata cea mică, cu glas scăzut și speriată peste măsură. - Atunci, mai spune-mi: Cine este cuvântul? - Este Cel de care se prinde lumea spre a se ridica sau coborî! - Adică? - Cel ce minte, urăște, hulește întotdeauna coboară, cel ce spune Adevărul niciodată nu cade pentru că Adevărul cu Iubirea lui este aurul luminii interioare și lumina învinge prin susținerea de sus! - Dar Minciuna nu apără omul? - Nu! Pentru că e de scurtă durată și fuge ca
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
de ce suferă lumea? - Ca să se deschidă înlăuntru spre a vedea cât de întuneric este afară. - Așa este! spuse fiul Împăratului și alergă spre fată. Pe tine te vreau de nevastă! Și nunta, spre mirarea tuturora, se făcu imediat. Mireasa era urâtă pe dinafară, dar de aur pe dinlăuntru. Chipul ei avea o noblețe înaltă ce izvora ca o zare împlinită, iar fiul împăratului o iubea și o privea ca pe cel mai de preț nestemat. Urmă îndată la tron și pentru că
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
ambiționat pân’ la urmă și În mod ciudat pentru cei de acasă m-am mutat În pod o săptămână și, foarte pretențioasă devenind, am tratat un subiect destul de greu, poate ca să mă ierte domnul Piaget că am ajuns să-l urăsc deja. Un cunoscător de Piaget mi-a citit lucrarea și i-a plăcut. Cică. Și atunci, cu lucrarea apoape gata mă prezint și eu la profesorul meu, stimatul și mult prea respectatul domn și profesor Popa - bărbat bine, tânăr, orgolios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
seara când am recitit-o și am ascuns-o bine de tot. N-ai Înțeles atunci de ce cred eu că e mai bine să n-ai familie! Te sărut. Ana. p.s. Și morala din partea ta tot nu sosea. Aproape te uram că nu-mi scrii. Bineînțeles acum nici nu mă gândesc la așa ceva, ci... Ei, ci? Ci sunt tare. Tare obosită și mă culc. Și mă uit (God, ce copilării sfinte!) la poza ta regăsită. Te sărut. Ana. * Se aud apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și dacă Dumnezeu Îi ajută lui să trăiască până atunci, el jură să vină să trăiască aici, În satul ăsta cu mănăstirea sau În cel de dincolo de cota 505. „Dom’le sublocotenent, mi-a zis, dumneavoastră nu știți, da’ ce urăsc io cel mai mult pe lumea asta nici nu e războiul, e balta. Balta Împuțită În timpul verii și bătută de viscol iarna, locul În care nu poți decât să te târăști și să zaci ca un șarpe.“ Era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu vei putea veni anul acesta să împarți daruri copiilor. Să știi că nu sunt supărată că nu voi primi nimic anul acesta și îmi pare foarte rău că ești bolnav. Îți trimit păpușa mea favorită să-ți țină de urât până te însănătoșești. Am fost răcită anul trecut și știu cât e de plictisitor să stai în casă toată ziulica. Îți doresc să te însănătoșești grabnic și te aștept anul viitor. Cu drag, Maria Moș Crăciun deschise rând pe rând
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-n tot ce-aș vrea să spun, E-o luptă și-n tăcere, și-n cuvinte Și uneori, chiar glasul meu mă minte, Iar alteori, ca domul, grav răsun... Nemulțumit și frământat de gânduri Ca vântul sunt, ca valurile sunt, Urăsc și-mi este drag orice cuvânt Când poartă-n el a zborului avânturi... Și de cuvânt mă tem, când veninos Se-apropie ca lama ucigașă, Mai de temut, decât o mâna lașă Și mai perfid, decât un păcătos... Iubiții mei
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]
-
fi un mort, de voi n-ați exista Și printre vii, ca în mormânt aș sta Și fals, dezacordat, mi-ar plânge struna... La rândul vostru, dacă eu n-aș fi, Ce umbre triste v-ar cuprinde zarea? Că ne urâm, precum uscatul, marea Și ne iubim...în fiecare zi...
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]
-
dar mi se părea pur și simplu prea ușor. Hei, ce mai noroc! Unchiul tău e un editorialist celebru și apreciat și Întâmplător lucrezi pentru el. Avea o mică echipă de documentariști și asistenți, care cu siguranță m-ar fi urât de moarte dacă aș fi apărut pur și simplu și aș fi Început să scriu imediat. În plus, mă temeam să nu stric ceva bun: pentru că Will era singura mea rudă apropiată, un prieten drag și În curând urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
subțire. A, păi mulțumesc mult. Chiar n-am crezut că am băut așa de mult, dar nu mai țin minte nimic după ce am dansat cu tine. — Da, ei, se mai Întâmplă. O dimineață stresantă ca dracu’ până acum, nu crezi? Urăsc să-mi fac praf calmul post-yoga cu astfel de porcării. — Într-adevăr. Nu el se trezise În patul unui străin, dar nu mă simțeam În poziția de a-l contrazice. —Menajera mea Îmi spălase lenjeria de pat Pratesi În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poți invita la noi acasă, spunea Simon În birou. —Nici mie nu mi-e foarte clar ce nu Înțelegi. E prietenul meu, e În oraș și ar fi nepoliticos să nu-l văd, răspunse Will, pe un ton uluit. —Will urăște homosexualii. Trăiește din ura față de homosexuali. E plătit ca să urască homosexualii. Noi suntem homosexuali. Ce e așa de greu de Înțeles? —O, amănunte, dragă, amănunte. Cu toții spunem lucruri În care nu prea credem pe scena publică, ca să stârnim un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mie nu mi-e foarte clar ce nu Înțelegi. E prietenul meu, e În oraș și ar fi nepoliticos să nu-l văd, răspunse Will, pe un ton uluit. —Will urăște homosexualii. Trăiește din ura față de homosexuali. E plătit ca să urască homosexualii. Noi suntem homosexuali. Ce e așa de greu de Înțeles? —O, amănunte, dragă, amănunte. Cu toții spunem lucruri În care nu prea credem pe scena publică, ca să stârnim un pic de controversă - face bine la carieră. Asta nu Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dracu’ e asta? mormăi ea, ridicând un tricou albastru deschis, cu litere galbene, pe care scria ÎMI FAC SINGUR SCENELE NUD. ÎÎh! Crezi că a purtat vreodată asta? —Probabil. Aruncă-l. Îl aruncă la gunoi. — Ești sigură că nu mă urăști pentru că te-am obligat să vii În seara asta? —Pen! Te urăsc pentru că te muți, nu pentru că m-ai invitat la petrecerea ta de rămas-bun. Vreau să zic, nu mă pot plânge că părinții tăi au ales o masă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
galbene, pe care scria ÎMI FAC SINGUR SCENELE NUD. ÎÎh! Crezi că a purtat vreodată asta? —Probabil. Aruncă-l. Îl aruncă la gunoi. — Ești sigură că nu mă urăști pentru că te-am obligat să vii În seara asta? —Pen! Te urăsc pentru că te muți, nu pentru că m-ai invitat la petrecerea ta de rămas-bun. Vreau să zic, nu mă pot plânge că părinții tăi au ales o masă la Grill Room. La ce oră să vin? — Când o fi. Începe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]