12,807 matches
-
semnificație religioasă. În calendarul ortodox pe stil nou, martirii Dada (doi la număr!) sînt sărbătoriți pe 13 aprilie (aproape de ziua nașterii lui S. Rosenstock...) și pe 20 septembrie. Potrivit manifestului sus-citat, „Aflăm din ziare că negrii Kru numesc coada unei vaci sfinte DADA. Cubul și mama, într-o anumită regiune a Italiei: Dada. Un cal de lemn, doica, dubla afirmație în rusește și românește: DADA”. A existat însă o dispută și cu privire la paternitatea formulei. Hugo Ball afirmă că Dada îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cîțiva nedumiriți“), poetul respinge obtuzitatea simțului comun în receptarea picturii noi: „ea nu se cere privită chiorîș un ceas întreg, din toate părțile și din toate planurile, ca o chestiune de rezolvat, în care burghezul e satisfăcut cînd a găsit vaca”. În opoziție cu acest utilitarism „burghez”, artistul liber și suveran „își arogă dreptul naturii de a crea forme noi, fără asentimentul nimănui”. În altă parte, „înapoierea” consumatorului de artă autohton e deplînsă și denunțată drept retard provincial în raport cu marile centre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din nou împreună cu ceilalți huligani, îl privea stupefiat. — O, non, non. Gaston și-a luat mâna de pe față. Lacrimi mari ca niște mărgăritare îi curgeau șiroaie. — O, non, non. Nu se poate... Toată lumea tăcea... — De ce mă loviți? Se spune că vacile varsă lacrimi când sunt biciuite pe nedrept de către stăpân. Și pe chipul de cal al lui Gaston se citea aceeași tristețe neagră. Ia te uită! Cât e de mare și se poartă ca un copil! spuse batjocoritor unul dintre gangsteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
doar furculița, mecanic, în sus și-n jos. Gaston, lipsit de maniere ca de obicei, își îndesa mâncarea în gura lui de hipopotam. — Ascultă, Gaston... — Da. Gura îi era plină de macaroane, așa că da-ul lui răsună ca mugetul unei vaci. — Vroiam să te întreb de mult... De ce-ai venit în Japonia? Continua să mănânce, așa că răspunsul lui monosilabic a fost indescifrabil. — Știu că nu-i politicos să te întreb. — Nu, nu e. — Atunci, nu-mi spui? Mă tot întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
citi nici o scânteie din inteligența care ar trebui să sclipească în ochii unui ziarist. Nici urmă... nici măcar cât un vârf de ac. — De ce, Gaston? insistă ea. De ce-ai venit în Japonia? Gaston bolborosi ceva. Clipea din ochi ca o vacă și fălcile i se mișcau încontinuu. Nici un răspuns măcar la întrebarea fetei. „Ascunde ceva“, hotărî Tomoe. Devenise foarte bănuitoare. „De ce evită întotdeauna subiectul ăsta?“ S-a oprit din mâncat ca să-l privească fix un timp. Ceva ce nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
părul morților. Făpturi, care-ați fost, unde vă țineți ? Nu le calcă soră luminile - dedițeii vineți. BIBLICĂ lui Ion Breazu Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră. Zboruri spre ceruri cresc. Glasuri se irosesc. Ființe se opresc. Vițelul în trupul vacii îngenunchează ca-ntr-o biserică. Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase. Între ierburi înalte și goale copilul ți-l dezbraci și-l înveți să stea în picioare Când e prea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
posibil. — Mami! exclamă Emma. Au trecut doar cîteva săptămîni de cînd a murit. Măcar las-o, săraca femeie, să se răcească În mormînt Înainte să Începi să o bîrfești. — Ai dreptate. Îmi cer scuze. Dumnezeu s-o odihnească În pace, vaca bătrînă, spuse Linda pe un ton suficient de scăzut pentru a nu fi auzită de soțul ei, iar Emma Își dădu ochii peste cap și se Întoarse la revista ei. — Aha! Dan sări În picioare și-și Îmbrățișă călduros fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să se supere), adică să-i spun că sînt prea obosită? Ideea e că sînt Într-adevăr mult prea obosită. Am permanent senzația de epuizare și Încă mai alăptez În timpul zilei, așa că sînii mei arată de parcă ar fi ugere de vacă. Nu m-am simțit mai puțin atrăgătoare, ca să nu mai vorbim de absența dorinței, În viața mea. Astfel că sexul a devenit un parcurs obligatoriu de mișcări, ceva ce Îl face pe soțul meu fericit, dar Încerc să limitez durata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lasă În fiecare zi, de mai multe ori, pe robotul telefonic. Cum Îi mai e bebelușului meu iubit? Îngînă ea, În timp ce eu scutur din cap, vrînd s-o scutur pe ea și să-i strig că nu e bebelușul ei, vacă proastă, ci al meu. Iar acum cîteva zile, zice „Salutare, băieții mei frumoși“. Lupt cu furia care crește În mine, căci, oi fi eu mama iubitului ei nepot și soția preaiubitului ei fiu mai mare, dar par a fi devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rău, dragă, dar se pare că se prelungește ședința“, sau pleacă În călătorie de afaceri și nu lasă numere de telefon de la hotel, iar tu te uiți la biata nevastă tristă și-ți vine să-i strigi: „ARE O AVENTURĂ, VACĂ PROASTĂ! NU RECUNOȘTI SEMNELE?“. Și, desigur, ne felicităm că sîntem așa de inteligenți Încît să ne prindem, dar poate că nu am mai fi la fel de deștepți dacă totul s-ar petrece În casa noastră. Poate că instinctul de autoconservare ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să poată afirma cu siguranță că iubita ta are gust În materie de haine, spune Emma și mă ajută să cobor căruciorul pe scări. CÎnd ajungem Înăuntru și ușa e Închisă, mă privește brusc cu seriozitate și zice: — Ești o vacă nesuferită. M-ai tot evitat lunile astea. Să nu crezi că nu știam că-mi respingi telefoanele și mă suni doar cînd știi că nu sînt acasă. — A fost chiar atît de evident? — Da. Nu-i dai lecții maestrului, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-un centru comercial sau Într-un multiplex, să creadă În nebuloasa unui viitor mai bun, recurse la repertoriul său de glume și povestiri, pentru care fusese deja foarte apreciat, ironizând temele atavice și slăbiciunile ființei umane. Povesti Întâmplarea cu vaca Înfuriată pe tăun, metafora cetățeanului sâcâit de tot soiul de taxe și povestea cu rusul cel bețiv care se trezește Într-o dimineață din beția lui convins că visase cei șaptezeci de ani de comunism. În scurt timp Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și cu cizme. Intram într-un palat cu căndelăbri aprinse, unde stătea unu’, de era frate de-al meu, prietin bun cu mine, el stătea răsturnat pe-o canapea de-o culoare cam cu e ambalaju’ de la ciocolata aia cu vaca, de-mi place mie. O știi? Giulia dădea ochii peste cap și zicea că știe, apoi cerea acțiune: - Spune, nene, odată ce făceai până la urmă? - Până la urmă... nu-ți spui până la urmă. - Cum adică, mă lași cu apa-n gură? - Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
uitat parte din cuvinte, ne împotmolim. Odată terminată toată trebușoara aceasta, adică urătura, suntem invitați în casa gospodarului care ne servește cu suc, uneori vin fiert, prăjituri, mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu brânză de vaci. Nu știu cum este prin alte sate dar aici, la Răducăneni, plăcinta este la mare căutare... Colacii, împletiți, prevăzuți cu coardă de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Norii luau diferite forme și jocul preferat devenea un joc al imaginației. Doamne, câte găseam: animale, prințese, balauri, flori, palate și multe altele! Praful drumurilor de la țară străbătut de căruțe încărcate cu fân trase de cai și uneori trase de vaci leneșe mă mai trezeau la realitate. Îmi plăcea să mă strecor în spatele lor și mă agăț în mers de ele. Nimeni nu știa de mine și după câteva clipe renunțam victorioasă. Așa făceau toți copiii de peaici. Era o probă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sau altul animalele. Anul acela, tema anunțată era „Omul”. Conferința se petrecea în marele hambar, în care fiecare animal avea un loc rezervat și personalizat. Pe când găina și porcul au ajuns, câteva surate își ocupaseră deja locurile. Rățoi în frac, vaci în rochii de gală, măgari cu papion și tot felul de necuvântătoare soseau din patru colțuri ale lumii. Când toți au fost prezenți, mediatorul și prezentatorul conferinței, boul Fane, destul de popular în lumea animalelor, toți știindu-l un bou perspicace
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei mici, de care era așa de mândră, i s-au părut dizgrațioși. Poate era un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul respingător din cortul tatălui ei, acela cu un trunchi de copac între picioare și cu sâni ca de vacă. Așa că Rahela a încercat să-și grăbească sorocul. Înainte de prima lună nouă, a făcut turte pentru Regina Cerului, ceva ce nu mai făcuse înainte, și a dormit o noapte întreagă cu pântecul lipit de picioarele statuii Asherei. Dar luna s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prima sângerare. Era limpede. Iacob, deși își împlinise anul, îi datora încă șapte luni lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot mai rău. Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată. O vacă jalnică. Lea și-a ținut gura până când Rahela a terminat. Apoi, cu tot calmul din lume, și-a făcut sora măgăriță și i-a tras o palmă mai întâi pe un obraz, apoi încă una pe celălalt. Nu și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după Stick și l-a pus să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de luni de zile. Nu era un vis greu de înțeles, dacă mă întrebi pe mine, a zis Shery. Pești grași devorați de un pește schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de luni de zile. Nu era un vis greu de înțeles, dacă mă întrebi pe mine, a zis Shery. Pești grași devorați de un pește schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery. Dar visele îl bântuiau și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a mai Întors niciodată. Foametea s-a instalat la Lands’en, așa că, pentru ca toți să poată supraviețui, șase insulari au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În nopțile cu furtună, agățau felinare de coarnele vacilor și le plimbau pe faleză În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori, ținînd de păr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putere de recifele din golf. În noaptea aceea, un vas era În pericol În largul insulei Lands’en cînd niște lumini s-au aprins pe faleză... Spune-mi, Gwen, ați mers cu comparația pînă la a agăța felinare În coarnele vacilor, sau v-ați mulțumit doar să le agitați pe cele de furtună ținute În mîini? Nici măcar o mișcare din gene. Era ca o stîncă. Dar pînă și stînca cea mai dură are fisuri. Iar Marie știa care era aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă În brațe pe unul din maimuțoi și Începu să-l giugiulească; era grețos. Bruno se depărtă câțiva metri; nădușise. Cu asemenea monștri, la noapte nu va Închide un ochi, garantat. Iar vaca aia alăpta, era clar; păcat, avea totuși țâțe grozave. Bruno merse câțiva metri pieziș, Îndepărtându-se discret de wigwam; nu voia totuși să se depărteze prea mult de chiloței. Erau niște obiecte delicate, transparente, numai dantele; nu-și imagina că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
persoană utilă pe care o cunosc e fratele meu. — Și el ce a făcut așa de extraordinar? Bruno se gândi, un timp Își Învârti bucata de brânză În farfurie, căutând un răspuns suficient de impresionant. — A creat noi soiuri de vaci. Mă rog, e un exemplu, dar Îmi aduc aminte că lucrările lui au permis nașterea unor vaci modificate genetic, cu o producție de lapte mai bună și calități nutriționale superioare. A schimbat lumea. Eu n-am făcut nimic, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]