17,513 matches
-
presupoziții teoretice asupra mecanismelor cauzative. Variația satisfacției muncii este asociată, de exemplu, cu o mulțime de variabile de tip contextual ca: vârsta, sexul, nivelul școlar, profesia, nivelul ierarhic etc. O asemenea distincție apare cu claritate în cercetările empirice care utilizează variabilele contextuale nu ca indicatori neapărat ai cauzalității, ci ca repere, criterii de descriere sistematică a variației. Este ceea ce aș numi diferențiatori universali. Pentru a descrie în mod sistematic variația unui fenomen social într-un context social specificat avem nevoie de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
criterii de descriere sistematică a variației. Este ceea ce aș numi diferențiatori universali. Pentru a descrie în mod sistematic variația unui fenomen social într-un context social specificat avem nevoie de o serie de criterii, cunoscute adesea și sub denumirea de variabile sociodemografice. Variabilele sociodemografice de împărțire a populației au o mare capacitate diferențiatoare în ceea ce privește o mulțime de caracteristici. Ele descriu poziția persoanelor într-un spațiu social, determinată fie de caracteristici pur sociale (profesie, venit, loc de muncă, situație familială), fie de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
descriere sistematică a variației. Este ceea ce aș numi diferențiatori universali. Pentru a descrie în mod sistematic variația unui fenomen social într-un context social specificat avem nevoie de o serie de criterii, cunoscute adesea și sub denumirea de variabile sociodemografice. Variabilele sociodemografice de împărțire a populației au o mare capacitate diferențiatoare în ceea ce privește o mulțime de caracteristici. Ele descriu poziția persoanelor într-un spațiu social, determinată fie de caracteristici pur sociale (profesie, venit, loc de muncă, situație familială), fie de caracteristici demografice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
relații cauzale mai simple. Artur Stinchkomb (1968) consideră schema funcțională ca fiind compusă din trei termeni legați între ei prin relații cauzale simple: Figura 4.1. Structura schemei funcționale fundată pe trei relații cauzale simple (apud Stinchkomb, 1968) unde: H = variabilele homeostatice, stările funcționale care trebuie menținute. S = elementul care produce aceste stări. T = tensiunile sau dificultățile care tind să perturbe pe H, dacă elementul S nu îl cauzează continuu. Un asemenea punct de vedere pare greu de contestat. Schema funcțională
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alternative, nici identice, reductibile una la cealaltă, ci complementare. Fiecare se referă la un tip distinct de dependență. În consecință, ele trebuie conectate într-o schemă explicativă sintetică. Schema funcțională se referă la dinamica interioară a sistemelor sociale, larelațiile dintre variabilele interioare ale acestora: cerințe funcționale, elemente ale sistemului, consecințe pentru funcționarea sistemului. Ea face însă abstracție de mediul în care există sistemul, de influența factorilor externi asupra dinamicii acestuia. Pentru a întregi schema funcțională, ea trebuie deci deschisă spre factori
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Blumer și alți colegi ai săi fac complet abstracție de această dependență. Subiectivitatea colectivă, mecanismele ei de constituire reprezintă singurele surse ale explicării socialului. După cum remarcă Jonathan H. Turner (1978), o asemenea opțiune duce la o perspectivă indeterministă asupra cauzalității: „Variabilele care influențează definiția situației și acțiunea unei persoane sunt rezultatul «propriei alegeri» a acesteia și aparent nu reprezintă obiectivul unei analize cauzale clare”. Dacă am utiliza terminologia filosofiei clasice, am putea considera interacționismul simbolic, în această ultimă variantă a sa
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acceptat că teoriile sociologice sunt mult mai dificil de testat decât teoriile din științele naturii. Faptele naturii sunt mult mai clare decât faptele sociale datorită diferențelor de complexitate. Gradul ridicat de interacțiune specific vieții sociale face dificilă izolarea aici a variabilelor și a determinării lor reciproce. Organizarea de experimente cruciale este și mai limitată în sociologie. În cele mai multe cazuri, teoriile fizice sau chimice sunt testate prin organizarea unor experimente de laborator; rareori se face apel la fapte cruciale provenite din observarea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care a căzut acum un milion de ani sau în care va cădea peste câteva mii de ani. Invarianța temporală face inutilă orice specificație în raport cu timpul. Sunt multe situații în care legile științelor teoretice includ în ele, ca una dintre variabilele importante, timpul. De exemplu, legea căderii corpurilor sau legile fisiunii nucleare. Cauzalitatea, ca formă generală a determinării, include în ea însăși ideea de timp: efectul succedă cauzei, și nu invers. Generarea efectului are nevoie de o perioadă de timp oarecare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o viziune explicativă mai profundă. Cultura, deși produs al societății, are autonomia sa relativă. În condiții sociale obiective similare, pot să se constituie culturi relativ distincte. De aceea analiza culturală nu este lipsită de importanță. Cultura nu reprezintă doar o variabilă strict intermediară, ci conține un determinism propriu. Nu orice aspect al culturii poate fi dedus din premisele sociale. Perspectiva sociologică este deci necesar să fie completată cu cea culturalistă. Pentru a ilustra perspectiva sociologică, este sugestivă încercarea lui Georges Gurvitch
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și pozitiv. El oferă însă o teorie cu totul diferită de cea specifică filosofiei secolului al XVIII-lea, atât în varianta sa franceză, cât și în varianta, ceva mai târzie, germană. Prima modificare pe care o aduce Marx este modificarea variabilei care stă în centrul teoriei progresului social și oferă elementul dinamic al acesteia. În locul rațiunii umane (a științei în mod particular), Marx pune forțele productive, adică acele dispozitive culturale pe care societatea umană le-a creat în vederea producției materiale. Desigur
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în vederea producției materiale. Desigur că forțele productive („tehnologia” cum sunt ele numite în teoriile nemarxiste) sunt în funcție de cunoașterea acumulată. Nu numai de cunoașterea teoretică, științifică, ci și de cea practică. Ele nu sunt însă reductibile la cunoaștere în general. Această variabilă, ca și „rațiunea” filosofiei anterioare sunt cumulative în timp. În ritmuri diferite, ea evoluează de la faze mai rudimentare, mai puțin eficiente, spre faze din ce în ce mai eficiente. Istoria deci poate fi considerată ca fiind un progres continuu, deși în ritmuri diferite, a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o viziune sociologică asupra realității. Cu alte cuvinte, el nu deschidea calea înțelegerii formelor de organizare socială pe care le-a cunoscut istoria. Viziunea asupra etapelor parcurse în timp de către societatea umană era foarte schematică, abstractă: de la sălbăticie la civilizație. Variabila pe care Marx a considerat-o ca punct de plecare deschide tocmai o asemenea perspectivă. Fiecărui nivel de dezvoltare al forțelor de producție îi corespunde un anumit tip de organizare socială - formațiunile sociale sau orânduirile istorice. Dinamica în timp a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sens, încercări ca: Raul Naroll (1956) propune un instrument de măsurare a Indexului de Dezvoltare Socială, iar Carneiro și Tobias (1963), pe baza primului, construiesc Indexul de Acumulare Culturală (Carneiro, 1973). Robert M. Marsh sugerează construirea unui alt tip de variabilă strategică fundamentală pentru măsurarea gradului de evoluție al societăților: diferențierea societală, măsurată prin numărul de „unități structurate și funcțional specializate” într-o societate (Marsh, 1967). Unitățile considerate sunt, de exemplu, rolurile sociale distincte - preot, profesor etc. sau tipurile de colectivități
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în măsura în care cantitatea de energie produsă pe cap de locuitor pe an crește sau în măsura în care eficiența mijloacelor de utilizare a energiei crește” (White, 1948). La diferite niveluri de dezvoltare a tehnologiei, vom avea tipuri distincte de culturi. Eficiența tehnologiei reprezintă o variabilă măsurabilă. Ea are influențe multiple asupra profilului culturii. În acest sens, este interesantă teza lui White cu privire la relația cauzală a eficienței tehnologiei cu celelalte sfere ale culturii. El desprinde trei părți mari ale sistemelor socioculturale: subsistemele tehnico-economic, social și ideologic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
secolele de năvăliri aproape continue. Întârzierea unificării sub formă de stat a fost probabil tocmai efectul condițiilor extrem de vitrege din acea perioadă. În teoria marxistă s-ar putea spune că este sugerat un criteriu stratificat al evoluției sau progresului social. Variabila fundamentală care condiționează gradul general de evoluție al societății în ansamblul său este plasată la nivelul forțelor de producție sau tehnologiei. Gradul de dezvoltare al producției materiale condiționează, în ultimă instanță, gradul de dezvoltare al întregii societăți. Societatea umană evoluează
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rațional cert. După ce probabilitățile au fost atribuite, indiferent prin ce metodă și cât de sigură este o asemenea atribuire, decidentul lucrează cu ele în aceeași manieră ca în primul model. Calculul cu probabilități este tot atât de riguros ca și calculul cu variabile strict deterministe. Din acest motiv, modelul deciziei probabiliste se fundează pe presupozițiile primului model (caracterul neproblematic al formulării problemei, completitudinea listei de soluții alternative și completitudinea evaluării acestora), renunțând doar la presupoziția caracterului strict determinat al universului. În fapt, primul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asociaționismului susținând că, dacă ideile noastre apar odată cu experiența, ele nu aparțin în totalitate experienței; altfel spus, ceea ce primează ca sursă pentru cunoștințele noastre este rațiunea și nu senzația. Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, trebuie, deci, să introducem unele „variabile intermediare” legate de organizarea înnăscută a creierului nostru. Este ceea ce fac, la începutul secolului XX, gestaltiștii. Ei sunt primii care au introdus teoriile cognitive în psihologie. Astfel, Kohler ia apărarea învățării prin insight, prin care animalul sau omul, dincolo de o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Breger și McGaugh, care afirmă că tehnicile comportamentiste nu funcționează pe baza modelului S-R, ci pe aceea a unui model de învățare cognitiv. Dacă argumentația lor nu convinge cu ușurință, ea îi provoacă cel puțin pe comportamentaliști să identifice variabilele responsabile pentru eficiența terapiilor lor. Beck reia dezbaterea atunci când împarte tehnicile în două grupe: cele centrate pe cogniții și cele centrate pe comportament. Un concert de proteste se manifestă ulterior: pentru Ullman și Krasner, cognițiile sunt simple comportamente observabile; o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de tip II (Skinner) Poziția behavioristă radicală a lui Watson n-a fost urmată cu exactitate de nici unul dintre continuatorii săi. Incercând să respecte criteriile unei analize științifice a comportamentului, un mare număr dintre acești cercetători au încercat să reintegreze variabila intermediară, - organismul - în ecuația formată din stimul și răspuns. Doar Skinner, fără a nega importanța variabilelor interne, a rămas mai aproape de opiniile fundamentale ale lui Watson. Totuși, dacă acesta își dezvoltă teoria sa utilizând conceptele pavloviene, pe care le considera
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de nici unul dintre continuatorii săi. Incercând să respecte criteriile unei analize științifice a comportamentului, un mare număr dintre acești cercetători au încercat să reintegreze variabila intermediară, - organismul - în ecuația formată din stimul și răspuns. Doar Skinner, fără a nega importanța variabilelor interne, a rămas mai aproape de opiniile fundamentale ale lui Watson. Totuși, dacă acesta își dezvoltă teoria sa utilizând conceptele pavloviene, pe care le considera ca fiind una dintre verigile indispensabile elaborării sale teoretice, Skinner și-a bazat analiza sa experimentală
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care, în trecut, a însoțit producerea acestui comportament și a semnalat motivul întăririi sale. Abordarea operantă Dacă este important să cunoaștem modul în care un comportament a fost însușit, este la fel de necesar să știm în ce fel și prin ce variabile este menținut acesta. Interesul clinicianului se îndreaptă deci, mai întâi, asupra fluxului actual cu care este emis un comportament, ceea ce nu se poate realiza decât printr-un examen atent al contingențelor prezente de întărire. Din perspectiva skinneriană, sarcina terapeutului constă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
elemente sunt prea îndepărtate de întărire pentru a fi controlate de către aceasta, atâta timp cât alte sisteme de întărire „intermediare” n-au fost elaborate. Această scurtă observație demonstrează faptul că abordarea operantă acordă aceeași atenție atât topografiei și structurii comportamentului cât și variabilelor de care depinde acesta. Această abordare pune accentul pe conceptul contingențelor de întărire care maschează interacțiunea dintre organism și mediul său. Rezultă de aici că, pentru Skinner: comportamentul este modelat de contingențe. Comportamentul omului se explică nu pornind de la stări
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
confruntați cu un individ capabil să emită idei și să aibă sentimente. Răul astfel creat, în ceea ce privește acești terapeuți angajați într-o abordare psihologică științifică, s-a diminuat atunci când au apărut concepțiile cognitiviste: ele reintroduceau, aparent fără o schimbare reală, unele variabile neexplorate de comportamentalism, variabile scoase în evidență mereu, ca urmare a contactului cotidian pe care aceștia îl aveau cu subiectul bolnav. Nu putem descrie în detaliu diferitele abordări cognitiviste utilizate în prezent de către terapeuții comportamentaliști. Ne vom limita la o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
capabil să emită idei și să aibă sentimente. Răul astfel creat, în ceea ce privește acești terapeuți angajați într-o abordare psihologică științifică, s-a diminuat atunci când au apărut concepțiile cognitiviste: ele reintroduceau, aparent fără o schimbare reală, unele variabile neexplorate de comportamentalism, variabile scoase în evidență mereu, ca urmare a contactului cotidian pe care aceștia îl aveau cu subiectul bolnav. Nu putem descrie în detaliu diferitele abordări cognitiviste utilizate în prezent de către terapeuții comportamentaliști. Ne vom limita la o descriere succintă a unor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un organism complex, în perpetuă interacțiune cu mediul. Comportamentele, schimbările lor își găsesc originea într-o stare fiziologică dată, o istorie comportamentală precisă, contingențe de mediu speciale și, subliniază acesta, într-o varietate de procese cognitive. Sigur, acest ansamblu de variabile îl face pe individ dependent de mediul său, dar îi permite în același timp să-l modifice. Atunci când Skinner declară că mediul selecționează conduitele, Bandura adaugă faptul că individul poate, în același timp, să selecționeze mediul, mai ales cu ajutorul activității
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]