4,976 matches
-
s-a dus și a declarat că a votat contra, nemulțumind ambele părți. V.A. : Așa și trebuie să fie într-o democrație, să votezi după conștiința ta. A.M.P. : Și mi-a făcut plăcere să văd că am fost vreo 800.000 de oameni cu conștiință care am considerat că democra‑ ția trebuie să funcționeze... V.A. : Deși Ponta vă numărĂ pe toți la un loc. A.M.P. : Da, el uită că au fost 800.000 contra. Iar apoi am
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Pâșlea care l-a primit, „acest învățător de specialitate, care a dovedit cele mai frumoase rezultate în învățământ, care a fost un puternic sprijin al școlii și care prin ajutorarea elevilor sărmani a sporit numărul școlarilor, ajutând el însuși pe vreo șase elevi sărmani cu locuință și cu încălzitul, acestui învățător care a fost un ajutor și pentru ceilalți învățători necunoscători de limba română, dându-le în gură termenii și expresiile românești necesare, care a fost cel mai ocupat în școală
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
că este deținătorul absolut al puterii și că nu ezită să ia măsurile cele mai draconice. Așa se face că, în perspectiva retragerii trupelor rusești, în vara lui 1958, s-au operat o serie întreagă de arestări. Grupul nostru, eram vreo cinci studenți, la care s-au adăugat două persoane din afară, pentru a construi un dosar cît mai plauzibil. Grupul nostru a fost deci arestat în 1958 și, după cîteva luni de anchetă, am fost condamnați la zece ani, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu mai colabora cu al său „Sachi“, și nici că-l mai văzuse la față pe fostul său amic, de care îi era așa dor uneori, însă nu ducea lipsă de textieri talentați, care îi trimiteau întruna versuri, și fără vreo pre- tenție, doar ca să aibă onoarea de a fi compus ceva cântat de Cristian Vasile. Era Pribeagu încetase, dar lăsase în urmă peste douăzeci de piese ale căror cuvinte fuseseră aranjate de el. Dincolo de minunata lui invenție, Zaraza, a cărei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bâjbâie Cristi. — Știi în ce zi suntem, domnișorule Cristian ? — În mai. — În mai pe naiba să te ia. De când bei în neștire ? Știi ? — De ieri, c-a murit tata, și începe să lăcrimeze. — Doamne, a murit Fernic... Și asta acum vreo două săptămâni și ceva. — A murit Fernic ? ! A, da... și-a amintit Cristi. A murit Fernic... Și se apleacă în genunchi, începând să plângă și să borască în același timp, repetând încontinuu c-a murit Fernic. — Of, haide, domnișorule Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi de făcut, dacă să vorbească sau nu, dacă îl așteaptă încă o lovitură sau nu, în funcție de ce va spune ; începe doar să se roage să se termine mai repede. — Domnule Vasile, ia spuneți-mi... Este adevărat că acum aproximativ vreo... trei-patru săptămâni să fie de-atunci, la Roata lumii, unde obișnuiți să cântați, au luat loc la o masă niște militari ? Niște militari cu care ați intrat de altfel în vorbă ? — Ah, despre asta era vorba... — Deci vă amintiți incidentul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care Cristi nu le-a văzut niciodată. Și a fost mai bine așa, căci mila l-ar fi dărâmat cu siguranță. Așa a stat Cristi luni întregi, revenindu-și. Timp în care niciun amic de pahar, niciun prieten, apropiat sau vreo admiratoare care îi promisese și cerul, și luna nu l-a vizitat. Uitaseră de el cu toții, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Iar publicul, după câteva întrebări legate de dispariția sa și alte zvonuri răutăcioase, se obișnuise deja fără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fac parte dintr-o pătură sau clasă așezată și care participă la efortul național de producție și educație. (Este, Încă o dată, poate, nu inutil de a observa cum, Într-unul din romanele de Titus Popovici, Setea, prezent În manualele școlare vreo patru decenii și „normă” a indicațiilor „superioare”, autorul nostru - ins inteligent, talentat Însă corupt de lăcomia unei glorii iuți și totale - face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
națiune! Sau Închipuindu-și, marele dramaturg care cunoștea la fel de bine ca și mine, cel puțin, istoria și viețile marilor creatori, că dictatura din țările comuniste Întrecea orice fel sau model de dictatură pe care l-a cunoscut omenirea În cele vreo trei milenii de când avem istorie scrisă! Nu, eu nu sunt de aceeași părere, și, când ne vom depărta puțin În timp de vremea pe care am trăit-o și spiritele se vor calma cât de cât, vom constata, observând excepționalitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fel, dar și „mântuindu-le”, aceste „instinctivități”, aceste reflexe profunde, obiectivându-le, cum se spune, prin artă, „răsturnându-le” În oglinda fantastică și uneori incredibil de precisă, aș zice de vizionară - a artei. Autoritatea mi se părea atunci, În cele vreo două decenii cât a durat, nepermis de mult, „bolnăvicios” de mult, pubertatea, adolescența și post-adolescența mea, a fi calitatea supremă a unui individ - cu mult peste celelalte calități cărora li se dă atâta importanță: inteligență, forță de muncă, capacitate profesională
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a ne ataca și, prin noi, literatura română de o jumătate de secol! Da, aveam atunci, În martie ’90, o datorie de vreo trei sute de mii de lei, sumă apreciabilă În acea vreme. Nichita Stănescu, la moartea lui, avea vreo cinci sute de mii și menționez acest fapt deoarece, imediat după moartea sa, moara securității a pus În mișcare această cifră pentru a intoxica Încă o dată opinia largă „muncitorească” sau românească tout court de „luxul” În care trăiau scriitorii, mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
două forme de organizare umană la care organismul uman, social, trebuie să facă eforturi mari și susținute pentru a se adapta. Nu, omul - și nici măcar „omul european” - nu a fost Întotdeauna liber; ba, dacă privim „adânc” În istorie, din cei vreo trei mii de ani de istorie cunoscută europeană, vreo două treimi, diversele state, imperii și populații ale continentului nostru au trăit În forme sociale care acceptau starea de șerb sau de sclav ca pe o Împărțire firească a societății. Întreg
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
social, trebuie să facă eforturi mari și susținute pentru a se adapta. Nu, omul - și nici măcar „omul european” - nu a fost Întotdeauna liber; ba, dacă privim „adânc” În istorie, din cei vreo trei mii de ani de istorie cunoscută europeană, vreo două treimi, diversele state, imperii și populații ale continentului nostru au trăit În forme sociale care acceptau starea de șerb sau de sclav ca pe o Împărțire firească a societății. Întreg imperiul roman - una din formele de organizare cele mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
amabil, părând, nu-i așa, Încă o dată că „ratez”, iar dovada că nu făceam din propria-mi revistă o armă a existenței mele literare a fost faptul că am aruncat pe piața literară și publică un număr masiv de cărți - vreo opt romane, dintre care unul de sertar, Pândă și seducție (după 16 ani de când Îl scrisesem la Stockholm, În ’76, purtând semnele clare ale unui anticomunism elaborată, ca și alte cărți, de eseuri, poezie, teatru. Nu făceam decât ceea ce am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
proză epistolară”, un gen hibrid, Între memorialistică și jurnal, pamflet literar sau anchetă de opinie. „Jurnalul” ca gen secund este interesant când este semnat de o autoritate Într-una din speciile majore ale culturii - filosofie, roman, eventual știință. Sigur, aceste vreo două cărțulii intitulate „Jurnal” ale dlui Liiceanu sunt scrise vioi, cu un anume bagaj de cunoștiințe și reflecții interesante asupra a tot feluri de probleme; niciodată n-am contestat faptul că D-Sa este un om dotat cu calități intelectuale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cuvântul acolo Eugen Simion, unul dintre cei mai reputați critici și istorici literari ai perioadei trecute, care, Într-un discurs așezat, a propus ca revistele Uniunii, ca și celor ale Ministerului Culturii - era de față și noul ministru, Andrei Pleșu! -, vreo sută la număr, să se „mulțumească” cu rolul, deloc secundar și foarte onorabil, de a comenta și veghea asupra momentului, asupra lumii politice, financiare, economice, culturale, educaționale etc., instituindu-se Într-un fel de opoziție inteligentă și vie. S-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întristat În relația noastră veche de amiciție În anii „de luptă”, cei care nu se uită, a fost că În toată această lungă perioadă În care Breban nu mai făcea parte din comitetele literare, nu avea un venit fix și, vreo patru ani, nici casă (abia În ’76, după vreo două interviuri mai „aspre” date de mine la Stockholm și după un memoriu la c.c. făcut de Mama mea, s-au milostivit „forurile” și l-au scos din casă, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Iliescu care dădeau, cînd „li se permitea”, dovezi de reală inteligență, nu numai politică; sau Gogu Rădulescu. Când „li se permitea, adică În momentele „lor” de criză, ale politicienilor, cei care dispuneau de o putere nelimitată, cum au fost cele vreo câteva săptămâni care au urmat invaziei Cehoslovaciei cînd cei citați mai sus, dar și alți activiști, nu reputați printr-un intelect ieșit din comun, s-au arătat flexibili, Înțelegători, aproape democrați. Apoi, după vreo doi-trei ani, când puterea dictatorului s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
certe, care au reușit să vadă lumina tiparului chiar și Într-un regim opresiv, cu greu egalabile azi, Într-un climat de În sfârșit regăsită libertate a cuvântului. Și, la o asemenea, globală și cu adevărat „reacționară” opinie asupra a vreo trei decenii de creație epică românească, cine e cu adevărat „prostul”?! Dl Dumitriu, din „sărăcăciosul”, dar confortabilul său fotoliu de la Frankfurt sau Metz, sau o Întreagă pleiadă de critici de prima mărime care au certificat valoarea și originalitatea unor producții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
străinătate este apreciat deja (În 2006) la peste două milioane (Italia, În primul rând, și Spania după aceea, sunt principalele destinații; urmează Germania, Franța și Marea Britanie). Ciudată În România este și situația forței de muncă: sunt mai mulți pensionari decât salariați: vreo patru milioane și jumătate de salariați În 2004-2006 față de șase milioane de pensionari (dintre care nu puțini pensionați pe diverse motive Înaintea limitei de vârstă). S-ar zice că românii nu dau În brânci muncind. Noroc cu economia subterană și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evreilor raportat la Întreaga populație, după Polonia și Ungaria). În 1930, numărul evreilor se ridica la 728 115, socotiți după naționalitate, și 756 930, după religie, ceea ce Însemna 4%, respectiv 4,2%, din locuitorii României. În 2002 au fost Înregistrați vreo 6000. Se poate spune că istoria evreilor din România aproape s-a terminat. Este Însă o istorie care Încă mai agită pasiuni și resentimente. Interpretările extreme prezintă două fețe complet opuse ale României. Unii autori evrei (dar nu toți) consideră
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
denumită de lingviști și „dacoromână“ — Încă trei dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna, care grupează un număr sensibil mai mare, poate vreo 400000.<endnote id="11"/> Asemănarea acestor dialecte cu limba română, incontestabilă pentru lingviști, e mai puțin evidentă În vorbirea curentă; vorbind fiecare În graiul lui, un român și un aromân nu s-ar putea Înțelege. Cam jumătate dintre aromâni sunt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
M-am forțat să încetez să mai plâng și am fost surprins să constat că am avut puterea s-o fac și m-am șters la ochi și mi-am suflat nasul cu un alt șervețel. Am văzut că erau vreo zece șervețele mototolite și înșirate în fața mea. - Cât de rău poate să fie? Miller spuse următoarele: Odată am avut de-a face cu un contabil care spunea că era posedat. În după-amiaza ședinței de exorcism din apartamentul său a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eu, nici Marta Kauffman, nu-și putea aminti pe 19 noiembrie, dar care, conform celor susținute de scriitor, însemnase: „De ce trebuia Robby să-și ia lucruri când Ashton locuiește vizavi?“) - Bret, nimic important. Câteva haine. A stat în camera lui vreo zece minute. Nadine Allen îi aduce de la Mall, vor ajunge acasă pe la patru... - Poți să-mi dai numărul lui de celular? Marta a oftat - ceea ce m-a înfuriat, îmi amintesc scânteia aceia de mânie - și mi l-a dictat. - Vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fiindcă a durat câteva zile până am copiat câte ceva din ceea ce doreai mata. Mai sunt câteva, pe cari le voi trimete cu altă ocazie. Eu am explicat pe dosul fiecăreia și am mai adăugat și separat, ca să nu se strecoare vreo greșală și să ai și o completare la ceea ce vei relata În Monografia pe care o așteptăm. Cu răbdarea dvs. excepțională, cu priceperea cu care am văzut că sunteți atât de bine Înzestrat, sperăm să apară o oglindă serioasă a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]