4,573 matches
-
și aceasta cinstește pe dl Ilarie Voronca și pe atîția dintre tinerii poeți moderniști”. Și: „Toată poezia de compoziție, din cea de-a doua etapă, a d-lui Ilarie Voronca amintește prin largile evoluții ale ritmului și versetelor de sborul vulturilor și de zeniturile de unde spectacolul universal se întinde nesfîrșit, divers, contradictoriu” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 293). Comparația - din nou, contrastivă - între „abstractizarea” romantică (subiectivă, „laminată” expresiv și profund personală: „stilul eminescian e unic”, „imposibil de imitat”) și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ascensiunile lor vizionare marchează, în opinia comentatorului, „cel de-al doilea moment al suitei panteiste”: „Ceea ce acolo se desfășura și creștea din glia fertilă a întunericului (...) aici se înalță sub clopotul de azur al luminii, ca un heliotropism propriu vulturilor și poemelor fie profetice, fie numai exaltate”. Sînt enumerate apoi cîteva dintre însușirile acestei mature „poezii de compoziție”, „cosmice” și imagiste. Criticul remarcă suflul umanitar și profetic de sursă whitmaniană („elan cosmic, arborescență imagistă și pînă și briza cînd expansivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hoțul cel mare. Dacă e să fiu drept, eu sunt un soi de Hoțelea Mijlociu. Ca mine mai sunt foarte mulți. Și, deasupra mea, și mai mulți. Dar, voi,îndreptându-vă, nițel, șira spinării, ați căzut asupra mea, ca un vultur, asupra iepurelui, surprins în câmp deschis, fără pic de apărare, de pe undeva. Așa e, ori nu? Așa, a venit un icnit, din partea nu se știe cui, din preajmă. El l-a folosit. Vedeți, că e așa? Da. Vedem. Și știm
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că sunt singur! Găsesc o modalitate, prin care, mașina asta să treacă, pentru totdeauna,în proprietatea mea! Integral și definitiv, numai în proprietatea mea! PĂDURARUL Hai, măi Viață de câine, vino cu noi. Unde? La plantat pădure. Colo. Pe chiscul Vulturului. Cu toată lumea asta, care umple drumurile. Hai, că merg, dar cu ăștia ce fac? Cu cățeii tăi de joacă? Ia-i cu tine. Cu noi. Ce, n-or merge ei pan-acolo? Ba da. Hai. Și, s-au alăturat celor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a trecut. Anii liceului, vreau să spun. La terminare, absolventul Rădăcină Rândunel s-a prezentat la brigadă. Omul acela încă nu ieșise la pensie. Era tot acolo. S-au bucurat, și unul și altul, de revedere. Între timp, dealul Chiscul Vulturului se umpluse în întregime cu pui de copaci. Crescuseră și aceia. Și acum ei formau o frumoasă pădure tânără. I-a fost dată în primire,împreună cu alte trupuri, lui Rădăcină Rândunel.împreună cu alți asemeni lui, îngrijesc și păzesc pădurile din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sunt doar un reporter, asta vrea să spună de fapt. Pentru că sunt un reporter care nici măcar nu are cum să facă publică povestea pe care o investighează. Pentru că, în cel mai bun caz, asta înseamnă că sunt un voyeur. Un vultur hoitar, în cel mai rău caz. Se oprește în fața unei garderobe imense cu uși de oglinzi; îmi văd reflexia exact deasupra umărului ei. Își deschide poșeta și scoate un mic tub auriu. — Exact asta am vrut să spun, zice. Eticheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire întorc privirea și din nou mă înalț în urma aripilor fâșii ale trecutului se pierd suferința o ridic odată cu mine în drumul meu spre neant purtat în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
inimii sau spre o țară cu arbori sub formă de biserici albe privește cum tainicul carnaval adună durerile în piața cea mare cu stele sau poate bufonii aruncă petale de lumină spre cer bătrâne sufletele sunt câteodată fântâni secate de unde vulturi de foc zboară spre moarte privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară în care culorile reclădesc cetăți și castele de neuitare bătrâne ascultă cum timpul înțelept strigă dintr-o natură moartă cu fereastră
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă în lanțuri sunătoare Ca o strună și lovind cu aripa În harpa lăcrimată a ierburilor. Vulturi vin, vulturi vin, pieptul Fantasmelor despică, iar peste grădină Începe un cântec, cine stie, O fi vânt al amiezii, acolo, Într-o noapte. Se sfătuiesc stelele Într-o limbă a necunoscutului Astfel ca eu să nu ghicesc Când vreo stea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă în lanțuri sunătoare Ca o strună și lovind cu aripa În harpa lăcrimată a ierburilor. Vulturi vin, vulturi vin, pieptul Fantasmelor despică, iar peste grădină Începe un cântec, cine stie, O fi vânt al amiezii, acolo, Într-o noapte. Se sfătuiesc stelele Într-o limbă a necunoscutului Astfel ca eu să nu ghicesc Când vreo stea Vorbește de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
obosită de scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag, Să îmi amintească Despre tot și toate Și să mă petreacă, Mire, către moarte... Dormi Dormi fată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de multa vreme, s-au cunoscut printr-o conjunctură destul de abstractă pentru tine, tocmai la aniversarea de 18 ani a bătrânului Ed, țapul înțelept. Mergând ei pe stradă și discutând despre noua frizură a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a mulțumit și cei doi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aveți nevoie de vreun sfat pentru șantierul naval. - Mulțumesc, dar se ocupă Christian, răspunse laconic Loïc. PM nu stărui și arătă spre mașina În care putea fi zărit, pe bancheta din spate, decupîndu-se Îndărătul geamului pe jumătate coborît, profilul de vultur al lui Arthus. - Tata vă roagă să-l scuzați, dar artroza Îl face să sufere mult astăzi. Bătrînul purtînd o pălărie neagră Îi adresă lui Jeanne un semn cu capul. Yvonne Le Bihan nu scăpase nimic din scenă. - Hoitarii! Pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ocazia răscolirii pădurii, unicul triton din zonă, bătrîn și devenit irascibil din pricina singurătății în care-și petrecuse ultimii ani, aflase că undeva, spre miazănoapte, o numeroasă comunitate de șerpi asemenea lui ar fi fost fericită să-l cunoască. Spre munte, vulturii pleșuvi întîlniseră acvilele, la hotarul dintre teritorii, și schimbaseră saluturi protocolare. Vulpile făceau, ca întotdeauna, glume fără sare, la auzul cărora, în sfîrșit!, se găsiră urși cu simțul umorului hiperdezvoltat care să le guste. Și, dincolo de amănuntele acestea care-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra tuturor, Hana, plutind ca o pasăre cu aripi larg desfăcute. Apoi, dintr-odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința. CAPITOLUL 12 Pîrjol
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
gust îl mai simțeau încă în gură și care, jur-împrejur, cât vedeai cu ochii, acoperea vegetația rară a stepei. Soarele apăsător, munții palizi și mâncați de puhoaie, zebușii costelivi întâlniți în cale, având drept alai stoluri obosite și jalnice de vulturi urubu, lunga, nesfârșita călătorie prin deșertul roșu... Tresări. Mașina se oprise. Erau în Japonia: case cu decorație fragilă de fiecare parte a drumului și, în case, chimonouri furișate. Șoferul vorbea cu un japonez îmbrăcat într-o salopetă murdară, pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ieșirea din spital, uitându-se la ceasul de mână, care stătuse. Uimit de lumina puternică și de tăcerea ce se înălța din oraș, se întreba ce oră putea să fie. Cerul, de un albastru intens, atârna peste primele acoperișuri spălăcite. Vulturi urubu, cu penele gălbui, dormeau, țintuiți de căldură, pe casa din fața spitalului. Unul din ei se scutură pe neașteptate, deschise pliscul, se pregăti în chip vădit să-și ia zborul, plesni de două ori din aripile prăfuite, se înălță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lui, ținându-i toate ușile deschise în cale. Sub soarele de plumb, prin orașul pustiu, cei doi bărbați se îndreptau către casa judecătorului. Numai pașii lor răsunau în acea tăcere. Dar, deodată, se auzi o detunătură în strada vecină, și vulturii urubu cu gâtul golaș își luară zborul de pe toate casele, în mănunchiuri greoaie și buimace. Aproape în aceeași clipă, sute de pocnitori se auziră din toate părțile, ușile se deschiseră și oamenii începură să iasă de prin case, umplând străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu putea vedea prea bine. Judecătorul, șeful de poliție și d'Arrast porniră către primărie, pe străzile pustii, printre'prăvăliile închise și printre casele zăvorâte. Pe măsură ce se îndepărtau de fanfară și de pocnitori, liniștea punea iar stăpânire pe oraș. Câțiva vulturi urubu se întorceau în zbor, poposind pe acoperișuri, unde păreau a fi încremenit de o veșnicie. Primăria se înălța pe o stradă îngustă dar lungă, care ducea de la unul din cartierele mărginașe la piața bisericii, pustie în acea clipă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș. Prea mult arid Dă-mi, Doamne, Calmul pietrei Și pacea prelinsă Din stâncă De gheara de vultur Mă-ngheară Și vântul de toamnă Mă-mbrâncă. Asmute la stână Doar luna, Din raze împleată Oftatul Ca bice să-mi Scapere-ntruna Pe dorul, din doageSăltatul! Poteca mă leagă De piatră Și ducă-se ... până devale Ocol să-i picteze Pământul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
niște fotografii mai vechi ale fiicei lui. Or să apară pe prima pagină a edițiilor de seară în toată presa. Millard izbucni: — La naiba! Era singura înjurătură pe care o folosea. Continuă, clocotind de furie: — Or să se năpustească ca vulturii asupra ei. Tatăl a fost interogat? Tierney clătină din cap, apoi se uită pe niște notițe: — Cleo Short, South Kingsley, 1020 bis, districtul Wilshire. L-am pus pe unul dintre băieți să-l sune și să-i zică să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prindă spectacolul de matineu, în care o femeie o lua la buci de la un măgar. Mașinile turiștilor erau deja aliniate în fața dughenelor care le schimbau tapițeria la preț redus, iar jandarmii mexicani, la volanul Chevy-urilor de dinainte de război, patrulau ca vulturii în uniformele lor negre, care semănau binișor cu cele ale naziștilor. Am bătut străzile, în căutarea lui Lee și a mașinii lui Ford din ’40. Mi-a trecut prin cap la un moment dat să cer ajutorul vreunui post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzut ochii deschiși și am strigat-o. Nu mi-a răspuns. De-abia atunci mi-am dat seama că gura îi atârna strâmbă și i se adunaseră muște la colțurile ochilor și la încheieturile mâinilor, care erau înnegrite de sânge. Vulturii zburau în cercuri largi pe deasupra ei. Nu mai văzusem un cadavru până atunci. Ochii mi s-au umplut de fața lui Ruti, care nu mai era de fapt fața lui Ruti, ci o bucată de argilă albăstrie, gravată cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nou, tușind. Când m-am apropiat de el, s-a ridicat în picioare și mi-a spus să nu mă apropii de el. - Du-te și spune-le, am zis eu în șoaptă. Eu o să rămân aici și o să țin vulturii la distanță. Am regretat imediat cuvintele care mi-au ieșit din gură. Iosif nu s-a sinchisit să-mi răspundă, dar s-a smucit și a rupt-o la fugă, ca și cum l-ar fi urmărit un lup. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]