KorAP: Find »[drukola/base=zăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...159 160 161 ...218 >

5,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

ei. În timp ce se uita cum peisajele de țară se perindă prin fața ochilor ei, se ruga ca trenul să se strice. Dar nu. Bineînțeles că nu. Asta se întâmplă doar când te grăbești. Atunci trenul ar petrece jumătăți de oră inexplicabile zăcând pe linii paralele. Atunci trebuia să schimbi trenul, din care să cobori și să te sui într-un autobuz de așteptare, și călătoria inițială, care trebuia să dureze trei ore, se transforma în una de opt. În schimb, trenul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nici măcar nu a clipit. —Managerul lui Ronan Keating, strigă Lisa către un birou neinteresat, este într-o afurisită de ședință. Pentru a milioana oară. Mai sunt aproape trei săptămâni până la ziua Z și tot nu avem scrisoarea de la celebritate. Disperată, zăcea peste telefon, când a observat că Jack o privește. El a ridicat sprâncenele, cu o privire care întreba „ești-bine?“. Făcea asta des. De când plânsese la el în birou, Jack îi purta o grijă tăcută, puternică. Era un fel de intimitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în palme. Te superi dacă mă duc acasă? A chemat un taxi și, peste cincisprezece minute, încă în stare de vis, a ajuns acasă. A băgat cheia în ușă și a intrat. Venise poșta și un plic mare și galben zăcea pe podeaua din hol. L-a ridicat absentă și l-a deschis în timp ce își dădea pantofii jos. A scos hârtia rigidă dinăuntru în timp ce își arunca poșeta pe masa din bucătărie. Apoi, în sfârșit, și-a îndreptat atenția către paginile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
mea? spuse Ashling nervoasă. Hai să ne înțelegem. Te iert pentru Dylan. Dar nu te voi ierta niciodată pentru asta. 54tc "54" —La naiba, realiză ea. Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care zăcea. Corpul ei care avea nevoie disperată de o baie zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele, umede și mototlite, murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
pentru Dylan. Dar nu te voi ierta niciodată pentru asta. 54tc "54" —La naiba, realiză ea. Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care zăcea. Corpul ei care avea nevoie disperată de o baie zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele, umede și mototlite, murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
să se agite, cerând să i se pună tăiței la microunde. Clodagh s-a resemnat și s-a ridicat din nou. Oricum nu se simțise mai bine - ceea ce fusese o surpriză mare. Copil fiind, o privise pe mama lui Ashling zăcând în pat și crezuse că acesta este un abandon glorios. Dar în practică, să stai întinsă și să te simți incapabilă să faci față, plină de ură pentru propria persoană și confuzie, nu era nici pe jumătate la fel de distractiv cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
A năvălit în cameră, cu fața vădit îngrijorată. — Am sunat la tine la muncă și am vorbit cu divinul Jack. Mi-a spus ce s-a întâmplat. Îmi pare atât de rău. Joy a luat-o în brațe, în timp ce Ashling zăcea mai lipsită de vlagă ca un covor făcut sul. Peste o jumătate de oră, a apărut și Ted. El și Ashling nu mai vorbiseră de trei săptămâni, de când Ashling îl luase la întrebări în legătură cu călătoria lui la Edinburgh. —Ted, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
se simtă bine. Adică, ea divorța și tot venise la serviciu. Abia acum, că se întorsese, își dădea seama câtă tevatură se făcea pe seama revistei și realiza că eforturile ei de a-i face numele cunoscut dăduseră roade. În timp ce ea zăcea în pat, convinsă că era cea mai mare ratată din lume, devenise un fel de vedetă - doar în Irlanda, bineînțeles, dar oricum. Apăruse deja o ofertă de muncă de la o revistă irlandeză rivală și mai mulți jurnaliști sunaseră, interesați de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
A ajuns la capăt din a doua încercare, dar nu a putut scăpa de sentimentul că ceva îi fusese furat. După o partidă scurtă și sălbatică, au mai făcut-o o dată, ceva mai puțin frenetic, în timp ce ea stătea deasupra. Traspirată, zăcea peste el, spunând: — Mă faci să mă simt fericită. Și tu mă faci fericit, replică el. Dar știi ce m-ar face și mai fericit? Să urcăm sus, în pat. Canapeaua asta îmi distruge spatele. Nu cred că ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în cărțile lui Raymond Chandler. Ignorându-și eșecul, a continuat să meargă. A ieșit de pe strada principală și a intrat pe alei lăturalnice și întunecoaseă poate că acesta era el. Un morman de oase fără pic de carne pe ele zăcea adunat sub o haină, pe o cutie de carton. —Scuză-mă. Jack s-a chircit lângă el și o față mică, slabă și foarte tânără s-a ridicat către el. Defensivă și înfricoșată. Nu era Boo. —Scuze, spuse Jack, îndepărtându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
pune ochii pe el. —Ashling! o trezi Lisa iritată. Pentru a suta oară, introducerea asta e a dracului de lungă! Ce este în neregulă cu tine? Ai luat și tu valium? S-au uitat amândouă instinctiv la domnișoara Morley, care zăcea pe un scaun, vopsindu-și visătoare unghia de la degetul mare cu pastă corectoare. — Nu. Lisa oftă. Ar trebui să fie mai blândă. Ashling nu mai fusese așa de secole, de după primele săptămâni după aflarea veștii despre Marcus. Poate că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

aparatele de fotografiat îndreptate spre pământ. Mi-am făcut loc cu coatele printr-un grup de polițiști și am văzut despre ce era vorba. Era trupul gol și mutilat al unei tinere, tăiată în două de la brâu. Partea de jos zăcea cu picioarele răscrăcărate în buruieni, la câțiva metri de partea de sus. Din pulpa stângă îi fusese tăiată o bucată de carne în formă de triunghi, iar o tăietură lungă și lată îi brăzda abdomenul de unde fusese despicată până la părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mai interesant a fost unul cu naziștii. Un tip mi-a spus că l-a văzut pe Hitler într-un bar de pe 39th, colț cu Crenshaw. Dumnezeule, Bucky! Lee își plecă ochii. M-am uitat spre masa de autopsie. Moarta zăcea descoperită, cu capul îndreptat spre noi. M-am uitat fix la pantofi în timp ce doctorul vorbea în jargon medical: — În linii mari, avem o caucaziană. Tonusul muscular indică faptul că are vârsta cuprinsă între șaisprezece și treizeci de ani. Cadavrul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
am îndreptat spre cameră. Am bătut la ușă și am așteptat vreo cinci secunde, după care am încercat clanța. Ușa se deschise. Era o cămăruță înghesuită, fără nici o mobilă în afară de un pat nefăcut. Am verificat dulapul: era gol. Pe noptieră zăcea un teanc de ziare de ieri, deschise la prostia aia de articol despre „crima vârcolacului“, și dintr-odată mi-am dat seama că Linda Martin se ascunde de poliție. M-am lăsat în patru labe pe podea și am vârât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și am căzut pe trotuar într-o îmbârligătură de brațe și picioare. L-am ținut imobilizat cu toate puterile mele, după care am auzit sirene apropiindu-se. Mi-am dat seama că Lee a încetat să-mi opună rezistență. Doar zăcea acolo și murmura la nesfârșit„Partenere“, ca o palcă de patefon stricată. Sirenele șuierau tot mai tare. Apoi încetară. Am auzit zgomot de portiere trântite. M-am desprins de Lee și l-am luat ca pe-o păpușă stricată, ajutându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
L-am împins și am ieșit din mașină pe picioarele mele. Fritzie o luă înainte. Polițaii ne salutară cu țevile carabinelor, apoi deschiseră ușa. Camera era un abator care duhnea a praf de pușcă. Bobby De Witt și un mexican zăceau pe podea morți, ciuruiți de gloanțe. Pe un perete întreg erau împroșcate fragmente de creier. Gâtul lui De Witt era vânăt acolo unde-l gâtuisem eu. Primul gând coerent care mi-a trecut prin minte a fost că îi omorâsem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mașină: o mică piruetă abilă și, gata, dispăru din viața mea. Am tras în piept încă o doză parfumul lui Madeleine și am intrat în casă. Mobila din lemn curbat arăta la fel, dar pe măsuța de cafea nu mai zăcea nici una din revistele ei trimestriale de literatură, iar în comoda din sufragerie nu mai era nici un pulover de cașmir împăturit. Pernițele de pe canapeaua folosită de mine în ultimul timp pe post de pat erau aranjate frumos, de parcă n-aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
se găsea un mic reflector prins de un trepied și fixat în așa fel încât lumina să cadă în centrul saltelei. M-am întrebat de unde era alimentat, apoi am remarcat la baza trepiedului o legătură pentru baterii. Într-un colț zăcea un teanc de cărți stropite cu sânge. Majoritatea erau romane SF, dar printre ele săreau Anatomia lui Gray și Omul care râde al lui Victor Hugo. — Bucky? M-am întors: — Încearcă să dai de Russ. Spune-i ce-am găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
puternică. Apoi vederea mi s-a adaptat și am identificat sursa mirosului. Formol. Pereții erau acoperiți de rafturi pe care se aflau borcane cu organe conservate. Pe podea era o saltea pe jumătate acoperită cu o pătură cazonă. Deasupra ei zăceau un scalp roșcat și două caiete. Am respirat adânc și m-am silit să privesc totul. În fluid pluteau creiere, ochi, inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
din Omul care râde și a început să citească fragmente cu voce tare, aruncând din când în când priviri spre fata cu picioarele rășchirate. Apoi a început s-o taie, s-o ardă și s-o lovească, iar în timp ce fata zăcea leșinată de durere, nota totul într-o agendă pe care o avea mereu asupra ei. Georgie privea și intona împreună cu ea imnurile comprachicos. După două zile încheiate a tăiat-o pe Elizabeth Short de la o ureche la alta, ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

Închis, luându-se la Întrecere cu zumzetul constant al generatoarelor portabile făcând imposibilă orice conversație. Nu că ar fi avut cineva chef de vorbă la douăsprezece și un sfert Într-o noapte de luni. Cel puțin nu cu David Reid zăcând acolo. Pe pământul Înghețat. La un capăt al cortului Încovoiat sub greutatea picăturilor de ploaie, un șanț lat cam de un metru fusese izolat de poliție cu bandă albastră. Apa Întunecată și vâscoasă sclipea În lumina reflectoarelor. Celălalt capăt al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
luni ar fi Împlinit 4 ani. Trebuiseră să Îl scoată din șanțul plin de apă rece Înainte ca decesul să fie constatat. Nu că ar fi fost vreun dubiu În privința asta. Bietul copil murise cu mult timp În urmă. Acum zăcea Întins pe spate pe un pătrat albastru din plastic, În văzul tuturor, cu un tricou X-Men ridicat În jurul umerilor. Nu mai avea pe el nimic altceva. Blițul camerei se declanșă din nou, luând cu sine fiecare detaliu și culoare, lăsând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fusese dat dispărut cu trei luni În urmă. Trei luni fără nici un semn. Trei luni În care nu a Încetat să spere că fiul ei se va Întoarce Într-o zi viu și nevătămat. Și În tot acest timp, el zăcea mort Într-un șanț. Logan Își trecu o mână peste fața-i obosită, simțind Înțepăturile bărbii nerase. Isuse, ar ucide pentru o țigară. Nici măcar nu ar fi trebuit să fie aici! Aruncă o privire la ceas și scoase un oftat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
din nou. Să fie totul ca Înainte. Să repare ceea ce stricase În ziua În care Angus Robertson fusese condamnat pe viață. Dar de fiecare dată când Încercase să Își imagineze acest moment, nu luase În calcul că un copil va zăcea mort Între ei. Nu era tocmai cadrul perfect. Așa că spuse: — Îmi poți comunica o oră a decesului? Isobel Își ridică ochii de la trupul copilului, care prezenta semne avansate de descompunere, și roși aproape insesizabil. — Wilson nu era departe, răspunse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
porni mașina și făcu apoi o Întoarcere din trei mișcări pe drumul alunecos Înainte de a dispărea cu zgomot În Întuneric. Logan privi farurile din spate estompându-se, trase o Înjurătură În barbă și apoi se Îndreptă agale către cort. Fetița zăcea În același loc În care Isobel o lăsase, echipa de la Identificări fiind mult prea ocupată să urmeze indicațiile legistei pentru a-i Îndeplini ordinele. Logan oftă și se aplecă deasupra boccelei vrednice de milă, legată cu bandă adezivă. Fața copilului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]