4,773 matches
-
de istețimea fiului său, Jupiter l-a făcut pe Mercur mesagerul zeilor. În această calitate, în majoritatea legendelor Mercurius joacă un rol secundar. El participă, de pildă, la gigantomahie (luptă mitică a giganților împotriva zeilor), le însoțește pe cele trei zeițe olimpiene pe muntele Ida, conducându-le în fața judecății lui Paris, îl ajută pe Odysseus să învingă vrăjile Circei, mijlocește târgul dintre Hercules și Omphale, la porunca lui Iupiter îl însoțește prin lume pe micul Bacchus urmărit de mânia lui Iuno
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
meșteșugurilor etc. În mitologia greceasca zeul mesager purta numele de Hermes. La romani mama lui Mercurius era veche divinitate de origine obscură ce simboliza, se pare, Primăvara. Mai târziu a fost identificată cu Maia din mitologia greacă. Ceres - la romani, zeița grâului și a recoltelor. Deși de origine veche latină, această divinitate s-a identificat mai târziu întru totul cu Demeter din mitologia greacă. Ceres era fiica lui Cronos și a Rheei și aparținea generației olimpienilor. Ceres a avut cu Iupiter
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Bacchus - Liber, zeul strugurilor, al vinului și implicit al veseliei, avea ca și corespondentul în mitologia greacă pe "Dionysos". Diana - veche divinitate italică, identificată mai târziu cu Artemis din mitologia greacă. Era considerată zeița luminii, al cărei simbol strălucitor era Luna. Diana este zeița vânătorii, soră geamănă cu Apollo. Era fiica lui Iupiter și a "Latoniei". La început a avut aceleași atribute cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi și moarte
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
strugurilor, al vinului și implicit al veseliei, avea ca și corespondentul în mitologia greacă pe "Dionysos". Diana - veche divinitate italică, identificată mai târziu cu Artemis din mitologia greacă. Era considerată zeița luminii, al cărei simbol strălucitor era Luna. Diana este zeița vânătorii, soră geamănă cu Apollo. Era fiica lui Iupiter și a "Latoniei". La început a avut aceleași atribute cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi și moarte printre muritori. Diana își secondează fratele în numeroase acțiuni: îl
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
Apollo ajunge să fie identificat cu "Helios" (Soarele), Diana e identificată cu "Selene" (Luna). Mai târziu, Diana capătă atribute de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii era înfățișată ca o fecioară sălbatică, singuratică și care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, dăruiți de "Pan", ucigând animalele cu arcul și cu săgețile ei făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
ei făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți cei care încercau să se apropie de ea, iar dacă la rându-i încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie. Luna - la romani, zeița lunii, numita Selene de către greci, identificată mai târziu cu Artemis. Selene era înfățișată ca o femeie strălucitor de frumoasă, purtată printre nouri într-un car de argint. Un episod cunoscut legat de numele ei era cel al dragostei sale pentru
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
uriașă. Tot Terrei îi sunt atribuiți - după diferite versiuni - numeroși alți copii monstruoși, printre care: "Antaeus, Charybdis, harpiile" etc. Într-o perioadă mai târzie Terra trece drept mama tuturor zeilor și ulterior cultul ei se identifică fie cu cel al zeiței Ceres , fie cu cel al "Cybelei". Vesta - fiica lui Saturnus, era o veche divinitate romană, considerată drept protectoare a focului din cămin și a căminului în general și identificată cu "Hestia" din mitologia greacă. Vesta era cea mai mare dintre
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
era considerată, atât de zei cât și de muritori, drept protectoarea căminului. Aesculapius - a fost zeul medicinei, al tămăduirilor în mitologia romană și a fost preluat din mitologia greacă, unde acest zeu era reprezentat de "Asclepios". Ops - soția lui Saturn, Zeița Mamă are ca și corespondent la greci pe "Rhea", soția lui "Cronos". Somnus - zeul somnului îl are ca și corespondent la greci pe zeul "Hypnos".
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
VI-lea d.H. Dintre aceste minuni, singura care s-a păstrat este Marea Piramidă din Giza. Existența Grădinilor suspendate nu a fost încă dovedită 100%. Înregistrările istorice indică faptul că celelalte cinci minuni au fost distruse prin dezastre naturale. Templul zeiței Artemis din Efes și Statuia lui Zeus din Olympia au fost distruse de incendii, iar Farul din Alexandria, Colosul din Rodos și Mausoleul din Halicarnas au fost distruse de cutremure. În stabilirea celor șapte minuni ale lumii antice, grecii au
Șapte minuni ale lumii antice () [Corola-website/Science/303564_a_304893]
-
secrete. Tot Herodot i-a informat pe greci despre giganticele ziduri ale Babilonului, groase de 27 metri. Deși se cunoșteau aceste relatări, cele două mari construcții nu au fost considerate minuni ale lumii antice, menționându-se patru monumente grecești: Templul zeiței Artemis din Efes, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos și Farul din Alexandria, la care s-au mai adăugat Marea Piramidă din Giza și Grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon. Nu a fost menționat nici Zidul Chinezesc, care în timpul împaratului
Șapte minuni ale lumii antice () [Corola-website/Science/303564_a_304893]
-
care avea latura de aprox. 1700 metri, și avea două cartiere, unul care cuprindea palatul regal, iar celălalt templul zeului Enlil (sau "Bel", după denumirea semită), ambele pe malul stâng al Eufratului. În colțul de nord-est al palatului, lângă poarta zeiței Iștar, se aflau grădinile suspendate. După cum spune Diodor din Sicilia - repetând probabil cele spuse de Ctesias, a cărui operă s-a pierdut - grădinile au fost construite de Nabucodonosor pentru una din soțiile sale, Amytis, fiica regelui Cyaxares al Mezilor, care
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
a fost făcută de o misiune germană condusă de Robert Koldewey în anii 1899 - 1914. Săpăturile efectuate în colina "El Kasr" (în arabă: "castelul" sau "citadela") au descoperit ruinele marelui palat al lui Nabucodonosor, poarta principală a orașului și templul zeiței "Nin-Mach". În partea de nord-est a palatului s-au pus în evidență fundațiile construcției care susținea probabil Grădinile suspendate. S-a descoperit și un coridor central, care are pe ambele laturi câte șapte camere, corespunzând în general cu descrierile lui
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
feminină la fel de stilizată. Femeia nu stă pe nici un fel de scaun, și ține mâinile amândouă pe un picior. Se presupune că cele două statuete formează o pereche. În conformitate cu unele ipoteze, „Gânditorul” ar reprezenta un zeu al vegetației, iar femeia o zeiță a recoltei. Rit funerar de inhumație, unde cel decedat era așezat în poziție întinsă, foarte rar apar și morminte în care scheletul este în poziție chircită. În cultura Hamangia întâlnim mari necropole de inhumație, precum cel de la Cernavodă, cu cca
Cultura Hamangia () [Corola-website/Science/303821_a_305150]
-
doi, a femeii și a regelui care trebuia satisfăcut, este însoțit de silueta zeului Eros, care veghează un ritual considerat important, nu rușinos. Subiectul erotismului în artă este abordat încă din epoca de piatra, descoperind în grote imagini feminine întruchipând zeița fertilității. Arta erotică și-a făcut simțită prezența mai ales în antichitate, epocă în care s-au dezvoltat cultura, arta, religia și marile civilizații, această temă fiind căutată și transpusă pe diferite suporturi de la pânză și gravură până în zilele noastre
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
O divinitate solară este un zeu sau o zeița care reprezintă soarele, sau un aspect al acestuia. Oamenii au venerat soarele și divinitățile solare din cele mai vechi timpuri ale istoriei cunoscute; venerarea soarelui este cunocută și sub numele de helioatrie. De aici, multe credințe și legende s-au
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
lipsei soarelui", motiv răspândit în întreaga lume. Chiar dacă multe surse susțin că că divinitățile solare sunt în general masculine și frate, tată, soț și/sau inamic cu divinitatea lunară (de obicei feminină), această regulă nu este valabilă pentru toate mitologiile, zeițe ale soarelui întâlnindu-se pe toate continentele lumii. Unii mitologi, cum ar fi Brian Branston, dimpotrivă, spun că zeițele solare sunt mai răspândite că zeii solari. Ei mai susțin că tendința asocierii zeității solare cu masculinul se datoreaza mai ales
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
și frate, tată, soț și/sau inamic cu divinitatea lunară (de obicei feminină), această regulă nu este valabilă pentru toate mitologiile, zeițe ale soarelui întâlnindu-se pe toate continentele lumii. Unii mitologi, cum ar fi Brian Branston, dimpotrivă, spun că zeițele solare sunt mai răspândite că zeii solari. Ei mai susțin că tendința asocierii zeității solare cu masculinul se datoreaza mai ales mitologiilor mai bine cunoscute, ca cea greacă și cea egipteană, care nu respectă regulă "soarelui feminin". Dualismul soare/masculin
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
un exemplu), scurtarea zilelor iarnă (mitologia japoneză constituie un exemplu), sau chiar eclipsele solare. Multe astfel de mituri explică dispariția divinității solare datorită captivității, exilului sau a morții. Mai exista și alte mituri similare, cum ar fi legendă sumeriana a zeiței Inanna, care nu se încadrează însă în acest motiv, pentru că nu vizează o diviniate soalră. Începând cu veacul al III-lea d.Hr., cănd vechii egipteni au adoptat alfabetul grecesc - chiar dacă-l utilizau pentru a-și scrie propria limbă, vechea
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
Ōyashima", sau cele opt insule mari ale Japoniei: Ei au mai avut drept copii încă șase insule și un mare număr de zeități. Izanami, cu toate acestea, a murit dând naștere copilului "Kagututi" („încarnarea focului”) sau "Ho-Masubi" („cauzatorul de foc”). Zeița a fost îngropată pe Muntele Hiba, la granița dintre vechile provincii Izumo și Hoki, lângă orașul modern Yasugi. Din cauza furiei pierderii jumătății sale, Izanagi l-a ucis pe Kagutiti. Moartea lui a creat de asemenea o mulțime de zeități. Disperat
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
bambus împiedicând trecerea urmăritorilor. În cele din urmă, după multe încercări, Izanagi ajunge la granița dintre cele două lumi și împinge un bolovan la gura peșterii care duce spre Yomi. Izanami și însoțitoarele ei nu mai pot continua drumul, dar zeița îi strigă soțului ei că dacă o părăsește ea va ucide zilnic 1000 de oameni. Izanagi îi răspunde că el va da naștere altor 1500 în schimb. Astfel explică mitologia japoneză apariția morții, cauzate de forțele înfumuratei zeițe Izanami. Cum
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
drumul, dar zeița îi strigă soțului ei că dacă o părăsește ea va ucide zilnic 1000 de oameni. Izanagi îi răspunde că el va da naștere altor 1500 în schimb. Astfel explică mitologia japoneză apariția morții, cauzate de forțele înfumuratei zeițe Izanami. Cum era de așteptat, Izanagi a mers să se purifice după ce a coborât pe tărâmul morților. Deoarece în timp ce era urmărit de shikome el și-a aruncat veșmintele și podoabele capului, toate acele obicte au devenit zeități. S-au mai
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
în Yomi. Cele mai importante zeități au apărut când s-a spălat pe față: Izanagi a hotărât să împartă lumea între acești trei zei, lui Amaterasu oferindu-i raiul, lui Tsukiyomi întunericul și noaptea, iar lui Susanoo mările. Aamaterasu, puternica zeiță a soarelui, este totodată și cea mai cunoscută zeitate din mitologia japoneză. Vrajba sa față de Susanoo, fratele ei incontrolabil, apare în câteva povești. Una din ele vorbește despre comportamentul mârșav al lui Susanoo față de Izanagi. Epuizat de răutățile comise de
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
a crezut și a cerut o dovadă a bunei intenții. O provocare a început în legătură cu cine aduce mai mulți copii nobili și divini. Amaterasu a creat trei femei din sabia lui Susanoo, în timp ce Susanoo a făcut cinci bărbați din colierul zeiței. Aamaterasu și-a revendicat dreptul asupra celor cinci bărbați făcuți dintr-un obiect ce îi aparținea. Așadar, cele trei femei au fost atribuite lui Susanoo, pentru că sabia din care au fost create, era a lui. E suficient să spunem că
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
dintr-un obiect ce îi aparținea. Așadar, cele trei femei au fost atribuite lui Susanoo, pentru că sabia din care au fost create, era a lui. E suficient să spunem că amândoi zeii s-au proclamat învingătorii așa-zisei competiții. Insistența zeiței Amaterasu, l-a înfuriat pe Susanoo, care a devenit dintr-odată violent și a început să distrugă totul în jurul lui. El chiar a azvârlit un ponei sacru al zeiței în camera cu războaie de țesut omorând-o pe una din
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
că amândoi zeii s-au proclamat învingătorii așa-zisei competiții. Insistența zeiței Amaterasu, l-a înfuriat pe Susanoo, care a devenit dintr-odată violent și a început să distrugă totul în jurul lui. El chiar a azvârlit un ponei sacru al zeiței în camera cu războaie de țesut omorând-o pe una din țesătoare. Speriată, Amaterasu a fugit din rai și s-a refugiat în peștera numită "Iwayado". Odată cu ea a dispărut și soarele și lumea s-a învăluit în întuneric (adica
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]