4,648 matches
-
elevi și două biserici, dintre care una de lemn datând din 1794, construită de Ioan Peticanu, și una datând din 1892. Satul Plevna făcea pe atunci parte din comuna Zgârciți, avea 198 de locuitori și în el funcționau o biserică (zidită în 1884 de Panait Iordănescu și localnici) și o școală. În 1925, satul Cristinești din comuna Zgârciți a fost trecut la comuna Grebănu, aceasta numărând acum 3279 locuitori și fiind arondată plășii Orașul a aceluiași județ. Comuna Putreda era în
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Mărgăritești și Șchiopeni, având în total 648 de locuitori. În comună, funcționau o școală mixtă cu 30 de elevi fondată în 1888 și 2 biserici ortodoxe (una zidită în 1841 de Mărgăritescu și una zidită de localnici în 1878). În acea perioadă, satul Câmpulungeanca alcătuia, împreună cu cătunul Cărănău, o comună separată în aceeași plasă, având în total 566 de locuitori. În comuna Câmpulungeanca funcționau o școală de băieți
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
Sărat și era formată din cătunele Mărgăritești și Șchiopeni, având în total 648 de locuitori. În comună, funcționau o școală mixtă cu 30 de elevi fondată în 1888 și 2 biserici ortodoxe (una zidită în 1841 de Mărgăritescu și una zidită de localnici în 1878). În acea perioadă, satul Câmpulungeanca alcătuia, împreună cu cătunul Cărănău, o comună separată în aceeași plasă, având în total 566 de locuitori. În comuna Câmpulungeanca funcționau o școală de băieți cu 32 de elevi, fondată la 1888
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
Pr. Varga, Pr. Spiridon Sulici - Protopopiatul Năsăud, Pr. David Semerean din Coșbuc, Pr. Iuliu Henciu, Pr. A. Moraru - secretar protopopesc, la familia Dumitru și Valerica Scuturici, din Telcisor, Nr. 84. P.S. Iustinian sfătuiește pe cei 3.000 de credincioși să zidească o biserică oricât de mică, pentru că nu este sat românesc fără biserică. În zilele de 10 martie 1980 și 16 martie 1980, unii credincioși cer mutarea capelei de la familia Dumitru și Valerica Scuturici mai aproape de centrul satului și neapărat mai
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
în Lișna, a fost strămutată în parohia Crăiniceni (Horodiștea) județul Botoșani, după cum arată inscripția de acolo. Construcția bisericii Biserica s-a construit în anul 1814 și s-a terminat în 1816. Sfântul locaș a înlocuit o altă biserică dinspre nord zidită din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă, fără clopotniță. S-a sfințit de către Protoereul Atanasie. Cu ocazia strămutării bisericuței din Lișna la Crăiniceni, în 1822, o parte din icoane și alte obiecte de cult au fost aduse în noul locaș
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
1882 -1892 la stăruința preotului Mihai Lăpușneanu din Parohia Cerchejeni, fiind sfințită la 4 decembrie 1892 cu hramul „Sf. M. Mc. Varvara”. Ea este menționată în volumul „Cultul ortodox din județul Botoșani în 1906”, pagina 139 : „ Biserica filială din Șoldănești, zidită de obștea satului din cărămidă și piatră în anul 1893, nu posedă nici o avere. De la construcția ei și până în prezent a avut preot pe Mihai Lăpușneanu ; a avut o singură reparație la clădire și până în prezent și astăzi se găsește
Șoldănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300926_a_302255]
-
Tînarog". Până la începutul secolului al XIX-lea, în Felmer a existat o biserică ortodoxă clădită din lemn, pe un teren donat românilor de comunitatea săsească, lângă cimitirul săsesc. După ce biserica de lemn s-a deteriorat, în anul 1834 a fost zidită actuala biserică, cu hramul „Sf. Nicolae”, renovată în mai multe etape, în 1876, 1906, 1965, 1970, și 2002-2004. În 2008 întregul acoperiș a fost înlocuit cu țiglă metalică. În anul 1970, în sat se mai păstra un obicei interesant. Dimineața
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
Nou și Pietroiu Vechi, cu o populație totală de 1834 de locuitori. În comună funcționau o școală de băieți cu 58 de elevi înființată în 1852 și una de fete cu 22 de eleve înființată în 1885; și o biserică zidită în 1883 de locuitori. În 1925, comuna Cazasul era arondată plășii Silistraru din același județ și era formată din satele Cazasu, Baldovinești, Pietroiu și Satu Nemțesc, cu 2128 de locuitori. Baldovinești, Pietroiu și Satu Nemțesc (redenumit General Praporgescu) s-au
Comuna Cazasu, Brăila () [Corola-website/Science/300945_a_302274]
-
actuale funcționau comunele Gradiștea de Jos și Gradiștea de Sus, în plasa Gradiștea a județului Râmnicu Sărat. Comuna Gradiștea de Jos avea în componență doar satul de reședință, cu o populație de 564 de locuitori; în comună exista o biserică zidită de locuitori în 1871 și o școală mixtă cu 44 de elevi, înființată în 1887. Comuna Gradiștea de Sus era formată din satele Gradiștea de Sus, Balta Albă, Gradiștea de Sus Nouă și Custura, cu o populație totală de 1592
Comuna Grădiștea, Brăila () [Corola-website/Science/300964_a_302293]
-
În comuna Lacu Rezii funcționau o moară cu aburi, o școală de fete cu 5 eleve, o școală de băieți cu 60 de elevi și două biserici una în Lacu Rezii fondată în 1740 de locuitori și alta în Padina, zidită în 1876 de proprietarul G. Petcu. În 1925, comuna Lacu Rezii făcea parte din plasa Viziru a aceluiași județ și era formată doar din satul de reședință, cu 300 de locuitori. Cu timpul, satul Lacu Rezii a pierdut din importanță
Lacu Rezii, Brăila () [Corola-website/Science/300970_a_302299]
-
români și sași. Numele de Șona derivă de la cuvântul german „Schönau” - în românește: "Lunca frumoasă" Fântânile de pe întinsul satului - din pârăul Crucii, ande Hâlmu, lângă casa lui Borcoman, la Valea Lascului, în fața casei ande Șerbănuț și la poarta ande Naptu, zidite cu piatră și butinee de ciment, prin construcția și amplasamentul lor sunt asemănătoare cu fântânile din așezările sașilor din apropierea satului Șona ca Șoarș, Rodbav, Cincu, etc. Străzile largi ale satului în special strada principală care adăpostește aproape în întregime locuitorii
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
Vișineni, Gherghișani și Vlădulești, cu o populație totală de 954 de locuitori. Inițial întemeiat pe la 1810 aproape de râul Buzău, satul Dedulești a fost mutat pe la 1873 în poziția actuală din cauza unor inundații. În comuna Dedulești funcționa atunci o biserică ortodoxă zidită de locuitori în 1860. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Dedulești cu 1062 de locuitori în satele Dedulești și Bagdat și în cătunul Negulești, aparținând aceleiași plăși. Începând cu 1921, locuitorii satului Nisipurile din județul Râmnicu Sărat au părăsit amplasamentul
Comuna Mircea Vodă, Brăila () [Corola-website/Science/300980_a_302309]
-
actualul teritoriu al comunei, funcționau și comuna Corbu (în aceeași plasă), și comuna Latinu, în plasa Vădeni din județul Brăila. Comuna Corbu avea în componență cătunele Corbu și Chioveanu, cu o populație de 1540 de locuitori. Aici funcționau o biserică zidită în 1868 de locuitori și o școală mixtă cu 73 de elevi (dintre care 9 fete), deschisă în 1870. Comuna Latinu avea în componență satele Latinu Vechi (înființat în 1836) și Latinu Nou (unde s-au mutat în 1861 locuitori
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
Economii (CEC), care avea în evidență un număr de 44 de librete cu un sold de 2.570 lei, în anul 1888. În satul Filiul, școala de băieți ia ființă în 1858, cea de fete în 1881, iar biserica este zidită la 1845, (rezidită la 1873), ctitor fiind clucerul Ioniță Budișteanu. La sucursala CEC din localitate erau înregistrate în anul 1888, un număr de 3 librete cu un sold de 1.888 lei. La Lișcoteanca întâlnim o școală mixtă, construită în1895
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
la 1873), ctitor fiind clucerul Ioniță Budișteanu. La sucursala CEC din localitate erau înregistrate în anul 1888, un număr de 3 librete cu un sold de 1.888 lei. La Lișcoteanca întâlnim o școală mixtă, construită în1895. și o biserică, zidită în 1846 În satul Constantin Gabrielescu școala mixtă a fost construită în anul 1909, iar biserica abia după cel de-al doilea război mondial, în anul 1954. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, comunele
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Ariciu, cu o populație de 867 de locuitori. În comună funcționau două mori cu aburi, două școli mixte cu 57 de elevi în total (una înființată în 1880 la Gulianca și alta în 1863 la Ariciu) și o biserică ortodoxă zidită în 1864. În 1925, comuna este atestată de Anuarul Socec în plasa Măicănești a aceluiași județ, cu aceleași sate în componență și o populație de 1067 de locuitori. În 1931, comuna Gulianca a rămas cu satele Gulianca și Olăneasca, în vreme ce
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
comuna actuală aflată pe malul stâng al Buzăului. În comuna Domnița funcționau două școli cu 106 elevi (din care 11 fete), înființate între 1883 și 1888 una în Domnița și una în Piscu; și trei biserici, dintre una în Domnița, zidită de arhiereul Timoftei în 1845, și o alta la Piscu, construită în 1889 pe cheltuiala regelui Carol I. Pe malul drept, sudic al râului Buzău se afla pe atunci doar satul Deșirați, din comuna Scorțaru Nou, plasa Vădeni, județul Brăila
Comuna Râmnicelu, Brăila () [Corola-website/Science/300986_a_302315]
-
satul Urleasca era reședința comunei Urleasca din plasa Călmățui a județului Brăila, având în componență satele Esna, Burta Encii, Burdujani, Urleasca și Scheaua (astăzi, Căldărușa), cu 1182 de locuitori. În comună funcționau o școală înființată în 1860 și o biserică zidită în 1861. În 1925, comuna Urleasca era inclusă în plasa Ianca a aceluiași județ și avea în compunere satele Esna, Căldărușa și Urleasca, cu 1767 de locuitori. În 1950, ea a fost inclusă în raionul Brăila din regiunea Galați. În
Urleasca, Brăila () [Corola-website/Science/300995_a_302324]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Călmățui și era formată din satele Ulmu, Mavrodin, Militaru și Nistor, cu 1076 de locuitori în total. În comună funcționau o școală înființată în 1830 și o biserică ortodoxă zidită în 1858 de către mănăstirea Sf. Gheorghe-Nou din București. Pe atunci, satul Jugureanu, cu 745 de locuitori ce trăiau în 183 de case, forma o comună de sine stătătoare în aceeași plasă. În ea erau o școală mixtă cu 25 de
Comuna Ulmu, Brăila () [Corola-website/Science/300994_a_302323]
-
Pe atunci, satul Jugureanu, cu 745 de locuitori ce trăiau în 183 de case, forma o comună de sine stătătoare în aceeași plasă. În ea erau o școală mixtă cu 25 de elevi (dintre care o fată) și o biserică zidită de frații Chiriacescu în 1843. În 1925, comunele făceau parte din aceeași plasă; Jugureanu era constituită tot dintr-un singur sat, cu 1921 de locuitori, în vreme ce Ulmu avea în componență satele Ulmu și Mohreanu, și cătunul Pribeagu, cu 2592 locuitori
Comuna Ulmu, Brăila () [Corola-website/Science/300994_a_302323]
-
XIX-lea, comuna Vișani făcea parte din plasa Râmnicul de Jos a județului Râmnicu Sărat, și era formată doar din satul de reședință, cu 1061 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o școală mixtă și o biserică zidită în 1837. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei funcționa în plasa Grădiștea a aceluiași județ și comuna Câineni, formată din cătunele Stăvărești (care era reședința), Plăsoiu, Maralaiu și Câineni, cu o populație totală de 883 de locuitori. Aici
Comuna Vișani, Brăila () [Corola-website/Science/300996_a_302325]
-
comuna Câineni, formată din cătunele Stăvărești (care era reședința), Plăsoiu, Maralaiu și Câineni, cu o populație totală de 883 de locuitori. Aici funcționau o școală de băieți cu 22 de elevi la Stăvărești, deschisă în 1885 și două biserici una zidită la Stăvărești în 1835 de vechiul proprietar al moșiei, Alexandru Bagdat, și o a doua la Câineni, construită de spătarul Pantazi Bagdat în 1843. În 1925, comuna Vișani făcea parte din plasa Orașu a aceluiași județ, și era formată tot
Comuna Vișani, Brăila () [Corola-website/Science/300996_a_302325]
-
așezată o cruce. În sec. al XIX-lea este amintit preotul dascăl Vasile Vaida, iar înspre anii 1900, bătrânii vorbeau de preotul Ungur Ioan. Începutul sec. al XX-lea îl găsește ca paroh pe preotul Dragoș, care, în anul 1900, zidește actuala casă parohială, care este cel mai vechi edificiu din sat. In 1908, potrivit Schiței monografice a Sălagiului, Criștelecul avea "132 fumuri cu 778 suflete de religiunea greco-catolică". Din anul 1919 până în 1933 păstorește preotul Ioan Olteanu, iar din 1933
Criștelec, Sălaj () [Corola-website/Science/301789_a_303118]
-
creșterea animalelor domestice și apicultură. Are Școală și Biserică. Este situat pe versanții unui pârâu ce izvorăște din estul satului și care curge sinuos spre Dorobanțu, apoi, „șiret” se întoarce spre vest revărsându-se, pe lângâ Pecineaga, în Dunăre. Biserica, zidită de localnici prin anii1920-27, din piatră albă, pe o stâncă de piatră, cu hramul „Sf. Ilie” , a suferit din cauza cutremurelor secolului trecut; 1940, 1977, 1981, 1986, 1990, a fost restaurată între anii 2004-2009 de meșteri locali, Jinga Gheorghe,ș. a. ajutați
Meșteru, Tulcea () [Corola-website/Science/301850_a_303179]
-
XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat, și era formată din satele Slobozia, Coroteni și Obrejița, cu o populație de 2047 de locuitori. În comună funcționau un schit, trei biserici una la Coroteni, zidită în 1830, una la Obrejița zidită în 1846 și una la Slobozia, zidită în 1808 și trei școli mixte. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Plăginești a aceluiași județ, cu o populație de 2324 de locuitori în satele
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]