40,921 matches
-
limbile româna - limba maternă, rusa - fluent, engleza și franceza - nivel mediu. Alte activități: Decembrie 2001- prezent Președinte al Asociației Economiștilor din Moldova Septembrie 2002 - prezent Membru al Plenarei și membru al Comisiei de Atestare a Consiliului Național de Acreditare și Atestare al Republicii Moldova Decembrie 2002 - prezent Membru al Consiliului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova Martie 2003 - prezent Membru al Colegiului Ministerului Economiei și Comerțului al Republicii Moldova Noiembrie 2004 - prezent Membru al Plenarei și Consiliului pentru Știință
Grigore Belostecinic () [Corola-website/Science/311111_a_312440]
-
în anul 2007 - membru correspondent al AȘM la specialitatea - Genetică. Este decorat cu medalia „Meritul Civic” (1993), ordinul „Gloria Muncii” (2005), Medalia „60 de ani a AȘM” (2006). Prof. univ. A. Palii este membru al Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare, membru al Asambleei Academiei de Stiinte a Republicii Moldova, membru al Consiliului Național pentru soiurile de plante, membru al colegiului de redacție a revistei „Știință Agricolă”. A publicat circa 40 lucrări didactico-metodice, inclusiv două manuale. În anul 1998 a editat primul
Andrei Palii () [Corola-website/Science/311106_a_312435]
-
1851 numai suprafața arabilă a acestei averi se ridica la peste șapte jugăre. În anul 1921, structura averii bisericii a fost următoarea: suprafață care în 1950 a intrat în patrimoniul CAP din localitate. Preoții satului în ordine cronologică după anul atestării documentare au fost: "Preoți suplinitori": [[Categorie:Religia în România]] [[Categorie:Racovița, Sibiu]]
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
Mihăilescu a participat la elaborare a circa 140 de lucrări științifice, inclusiv 7 monografii, cărți și un brevet de invenție. Preocupările sale științifice vizează următoarele domenii: De asemenea, Constantin Mihăilescu este membru al Consiliului de Experți al Comisiei Superioare de Atestare și a două Consilii Specializate de susținere a tezelor de doctor și doctor habilitat în domeniul ecologiei (Institutul Național de Ecologie) și protecției mediului și utilizării raționale a resurselor naturale (Institutul Geografie al AȘM), precum și reprezentant național în Comitetul Internațional
Constantin Mihăilescu () [Corola-website/Science/311869_a_313198]
-
Șaguna a mai fost decan al Facultății de Drept a Universității Creștine "Dimitrie Cantemir" (până în anul 1995), prorector al Universității "Andrei Șaguna" din Constanța (până în anul 1999). El este membru în Comisia de Drept, Științe Administrative a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (din 2003), profesor asociat la mai multe universități și instituții universitare (Universitatea Ecologică din București, Universitatea "Titu Maiorescu", Universitatea "Româno - Americană"), membru de onoare al Universității Creștine "TRIAS" Leeuworden, Olanda, membru de onoare al
Dan Drosu Șaguna () [Corola-website/Science/311885_a_313214]
-
Lumarzo și Sori. Unele urme arhitectonice (poduri în special), fac să se creadă că localitatea are origini din epoca română. Trei poduri se pot admira și în zilele noastre și se află în localitățile: Mulino, La Presă și Vaxe. Prima atestare documentara a comunei este din anul 916 și se supune Republicii Genoveze sub teritoriul Podesteriei de Albaro și Bisagno. Din anul 1815 face parte de Regatul Sardiniei, așa cum a stabilit Congresul de la Viena din 1814, împreună cu alte comune din Republică
Bargagli () [Corola-website/Science/311985_a_313314]
-
de dimensiuni aproximativ egale, pe una dintre ele fiind legată de mal printr-un pod, celelalte două fiind accesibile doar cu barca. În 1976, în parc a fost construit un obelisc, pentru aniversarea a 1.600 de ani de la prima atestare documentară a Buzăului. Printre atracțiile Crângului se numără discoteci, locuri de joacă pentru copii, un colț al jucătorilor de șah și table, precum și plimbări cu barca pe lac. Pădurea își are originea în Codrii Vlăsiei, care acopereau mare parte din
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
să fie volnic Părintele Episcop să-și apere Braniștea și nimenea să nu fie volnic a intra în Braniște de a tăia, pentru că acel om, ce va tăia, Părintele Episcop să fie volnic a-i face dojană și pedeapsă...” Prima atestare a acestei păduri cu numele de "Crâng" datează de pe 23 octombrie 1568, când Alexandru II Mircea, voievod al Țării Românești a folosit denumirea de "crângul târgului" într-un act prin care reafirma proprietatea episcopiei Buzăului asupra acelui teren. Apoi, în
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
a rămas izolată. Astăzi, una din insulele noi (cea centrală) este legată de mal printr-un pod metalic. Obeliscul "Buzău 1600", proiectat de sculptorul Gheorghe Coman, a fost inaugurat în 1976, pentru a sărbători 1.600 de ani de la prima atestare documentară a orașului Buzău. Obeliscul are 26,8 metri înălțime și o fundație adâncă de 14 metri.
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
Cseh. A avut colaborări cu diverse case de productie filme din România și din străinătate. A lucrat cascador și acrobat în spectacolul "Carnavalul de Foc" la Circul Globus București, în anul 2006. El este inițiatorul "Registrului de Cascadori" proiect de atestare și școlarizare a cascadorilor români. "Registrul de Cascadori" s-a dorit a fi primul pas în crearea standardului ocupațional al profesiei de cascador. Lucrează că și coordonator cascadori, cascador, regizor acțiune, coregraf lupte, consilier lupte. Abilitățile profesionale acoperă toate categoriile
Cristian Prisecaru () [Corola-website/Science/312378_a_313707]
-
-lea (1350-1370) sau de voievodul Iurg Koriatovici, iar alți istorici (în special profesorul Virgil Vătășianu) au lansat ipoteza că această cetate ar fi fost ridicată de Petru I Mușat, după luarea Pocuției de la regele polon mai sus-amintit . Cea mai veche atestare documentară a Țeținei se regăsește în textul omagiului depus de Ștefan I, împreună cu boierii lui, regelui Vladislav al Poloniei, la 6 ianurie 1395. Cetatea, sub forma „Ceciun”, este menționată în "Lista orașelor rusești îndepărtate și apropiate", în categoria „orașelor volohe
Cetatea Țețina () [Corola-website/Science/312408_a_313737]
-
Cioaca Tăutului. A fost construită după primele invazii ale tătarilor în zonă și este atestată documentar din anul 1278. se află pe lista monumentelor istorice, . Cetatea a fost construită către sfârșitul secolului al XIII-lea de către o familie nobiliară. Prima atestare documentară datează din anul 1278, când banul Pál donează „Castrum Somos” fiilor fratelui său. Rolul ei a crescut constant începând cu voievodul Ladislau Kán al II-lea care a stăpânit cetatea prin doi interpuși care erau și comiți de Arad
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
Cascada Duruitoarea, de la care și-a luat numele. Existența unui schit de maici la poalele Ceahlăului datează încă de la anul 1600, el fiind condus într-o vreme de maica Mariana, fiică de voievod moldovean și nepoata domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară a Mănăstirii Durău are loc într-un act din anul 1779, stareță fiind la acea vreme schimonahia Nazaria. În anul 1787, schimonahia Nazaria a fost numită ca stareță a Schitului Văratec, ea fiind urmată acolo de toate maicile de la
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
Contra-Aquincum, a cărul ruine se găsesc în sectorul al V-lea din Budapesta, în zona Pieței 15 Martie (Március 15. tér). După destrămarea Imperiului Hunilor, zona a fost cucerită de avari. Maghiarii au apărut prima dată în jurul anilor 880. Prima atestare a orașului cu numele Pest, este din 1148. În perioada secolul XI-secolul XIII Pesta a devenit un împortant centru comercial, având o populație majoritară slavă și bulgară, dar încet schimbându-se în majoritate germană. Din secolul XII este fortificată cu
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
râului Diemel. După înfrângerea saxonilor din Hessengau au fost constituite la nord și la sud de Diemel în anul 772 comitate. "Wartberg"-ul, astăzi "Burgberg" , a devenit o dată cu scurgerea timpului reședința unui comite și a dat orașului numele actual. Prima atestare istorică într-un document a orașului "Wartburg" a fost făcută în jurul anului 1010. În Vita Meinwerci, autodescriere vieții episcopului Meinwerk din Paderborn, ne este relatat despre contele Dodiko din "Wartberg" care stăpânea o mare parte din regionile Hessengau, Ittergau și
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
Prima atestare a regiunii Țara Făgărașului a fost "Terra Blacorum", in 1222. În Evul mediu,a găzduit pe lângă populația românească și comunități sedentarizate la sfârșitul secolului 13 ale unor variate seminții turcice tradițional migratoare cum ar fi cumanii, pecenegii, și, într-o
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
a făcut ca Racovița să beneficieze de toate avantajele includerii sale la începutul secolului al XV-lea în „Scaunul filial al Tălmaciului”, unitate administrativă a sașilor transilvăneni din „Scaunul Sibiului” și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi. Fiind localitate de frontieră
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
chiar roman i se atribuie și „Cetății” aflată la altitudinea de în pădurea „Braniștea”, pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig, însă istorici mai noi datează „Cetatea” în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Deși prima atestare documentară a localității este relativ târzie - 1443-, urme ale locuirii omului pe aceste locuri datează încă din protopaleolitic. O descoperire în acest sens este cea făcută de elevul Lupea Dorin, în 1972. Este vorba de un toporaș de mână (cioplitor
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
apreciată de către arheologul sibian prof. Iuliu Paul, la 3600 ani. Vestigii din epoca bronzului au fost descoperite de-a lungul timpului și adunate de către familia de preoți Florianu după 1855, dar s-au pierdut o dată cu dispariția familiei din sat. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului, precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi — ceea ce arată că până la
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
fost întotdeauna o localitate populată în majoritate numai cu români, situație care se desprinde din toate conscripțiile cunoscute. Astfel, în conformitate cu recensămintele efectuate în sat, se consemnează în anul: Racovița cunoaște în structura populației sale un număr însemnat de țigani. Prima atestare documentară a acestora datează din anul 1700, când este menționat un "Stanciu, țigan". La nivelul anului 1923, numărul țiganilor a ajuns la 219, despre ei făcându-se precizarea că și-au uitat limba și s-au romanizat. Până la mijlocul secolului
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
Regierungsbezirk (regiunea guvernamentală) Düsseldorf. De la 1 ianuarie 1975 devine un sector al orașului Leverkusen și aparține de Regierungsbezirk Köln. Sectorul Opladen are o populație de 23.000 de locuitori, iar în Quettingen și Lützenkirchen sunt 47.000 de locuitori. Prima atestare istorică a localității datează din anul 1209, unde se menționează așezarea „Quettigheim”, mai târziu „Uphoven” (1264). Numele Opladen ar provine din „Upladhin” (1168), ("în dialect belgo-westfalic: up = sus, slade = Vale, Defileu"). Opladen în Evul Mediu are o judecătorie proprie. In
Opladen () [Corola-website/Science/310030_a_311359]
-
de Mureș. Bârzava este situată la poalele Munților Zărand, la contactul acestora cu Munții Metaliferi, pe malul drept al Mureșului, pe râul Bârzava - afluent de dreapta al acestuia, între comunele Conop (la vest) și Vărădia de Mureș (la est). Prima atestare documentară a localității Bârzava datează din anul 1471. Satul Bătuța este atestat documentar în anul 1851, Căpruța în anul 1350, Dumbrăvița în anul 1471, Groșii Noi în anul 1515, Lalașinț în anul 1585, Monoroștia în anul 1350 și Slatina de
Comuna Bârzava, Arad () [Corola-website/Science/310103_a_311432]
-
tineri (toți peste 10 ani) au mai înțeles limba maghiară, dar nu au mai putut vorbi această limbă (limbă pasivă), iar 870 de persoane nici nu au înțeles limba maghiară, toți fiind între 0 și 29 de ani. Deși prima atestare documentară a localității datează din 1474, ceangăii din Faraoani vorbesc dialectul ceangăn-secuiesc și nu vechiul dialect de sud, ceea ce arată că în localitate ulterior s-au așezat probabil și ceangăi secuiești (ceangăii secuiești reprezintând un grup maghiar care s-a
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
arheologice efectuate de către Muzeul Țării Crișurilor în colaborare cu Institutul pedagogic din Oradea, pe terasa superioară a Crișului Negru, în punctul numit \"Dealul Morilor\" au scos la iveală urme de așezări omenești datate în epoca pietrei șlefuite (neolitic-cultura cris). Primele atestări documentare scrise, sunt mult mai târzii, majoritatea lor provenind din perioada feudalismului timpuriu. Astfel, localitatea Tinca este atestată documentar prima dată la 31 martie 1338, cu ocazia unei hotărnicii privitoare la moșiile aflate în partea nordică a Crișului Negru. În
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
a Crișului Negru. În \"Registrul Dijmelor papale\" din anii 1332-1337 sunt menționate localitățile Belfir și Girișu-Negru, cu prilejul strângerii dijmelor papale de la populație (un fel de impozit, dare, taxă). Localitatea Gurbediu pare a fi cea mai veche, cel puțin după atestarea ei scrisă, amintită tot cu ocazia unei hotărnicii, care însă a avut loc în anul 1302. Satul Râpa, deși atestat documentar mult mai târziu, în 1692, cu prilejul pustiirilor turcești din aceste părți, a existat și el în secolele anterioare
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]