46,969 matches
-
respectă scorțoșenia și politicile unei atare situări. Obiectul cursului pe care-l ține Howard de un deceniu ar fi demonstrarea faptului că Rembrandt nu a fost un geniu, ci doar produsul „economiei de piață“, un meșteșugar pus în valoare de comenzi și de cerințele comanditarilor potenți financiar. Howard este ceea ce s-ar numi un liberal absolut, un adept al „acțiunii pozitive“. Ca orice politician al culturii, are un dușman de moarte: Monty Kripps, originar din Trinidad, specializat cam pe aceeași felie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
îl cheamă pe Vodă? Ia stați puțin: voi de unde veniți? Sus mâinile! Episodul 21 RĂZĂȘ FĂRĂ SIMBRIE Călugării, înverziți, ridicară mâinile. Domnule voinic - începu Metodiu cu glas căzut - noi n-am vrut să te supărăm, dar... — Vorrrba! - răspunse matahala. Ascultă comanda la mine! Să-mi spuneți scurt, cinstit, fără retorică, cine sunteți și de unde veniți. — Păi n-am spus? Suntem doi călugări moldoveni care pribegesc... — Vorrrba! Locul și data nașterii! — Hârlău, 3 octombrie, stil vechi. — Hârlău? - făcu surprinsă huiduma. A cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau mai mici, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, vistiernicul Ximachi, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoiciu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru cobzarul, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete ce scoteau flăcări la comandă pe toate găurile, bărbierul Luigi cu doctorul Lemberg, pripășiți la Curte, și, în sfârșit, umflat de nesomn, pomădat și subțire ca un țipar, sosi și șarlatanul Roger, cu care adesea Sima-Vodă juca interminabile partide de șah. în urma tuturor, lăsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
intrară în pupă. — La zbuciumata noastră istorie - răspunse spătarul. Uite... poate aș vrea acum să-ți spun și eu... pentru că meriți... două-trei vorbe drăguțe, să te asemăn cu ceva frumos... dar nu-mi vin în minte decât îndemnuri la luptă... comenzi... răcnete, urale, cuvântul „iatagan”... e groaznic. — Nu-i nimic - șopti Cosette. Aseamănă-mă cu ce vrei. Păi cu ce? - zise cu obidă spătarul. Pot eu spre pildă, să te asemăn cu Vrâncioaia? — Dar’ cine e asta? - întrebă Cosette. — O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gheața. Și mi-a venit o idee genială. Ți-ar plăcea să tragi o linie? am spus, aducându-mi aminte că am jumătate de gram de cocaină în portofel. De obicei, cocaina îmi depășea bugetul, dar, cum am mai zis, comanda făcută de Mowbray Steiner mi-l umflase pentru un moment scurt și fericit. Am păstrat-o pentru o ocazie specială, iar seara de acum intra clar în categoria asta. Am cotrobăit prin geantă până am dat de ea. —Ce, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
haină care nu avea prea mult material - dacă ar fi fost o rochie de bal cu cinci metri de material în partea de jos, aș fi putut să înțeleg prețul. Trebuia să fac rost cât de curând de o nouă comandă de obiect artistic. Dacă aș fi fost mai întreprinzătoare, aș fi venit cu jumătate de oră mai devreme ca să-l prind pe Sebastian la duș. Dar chiar și așa, când a deschis ușa, l-am apucat cu o mână după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lung și blond îi era împrăștiat peste perne. Își dăduse la o parte cuvertura; era o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe franceze. Fața îi era chiar mai albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă o făcea respirația ei greoaie. La un bărbat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să îl pun în secțiunea a doua, să îi dedic două pagini, multe poze drăguțe... Știi cine a investigat, nu? I-am dat numele lui Brand. —Dar tu? Aș putea să te folosesc, nu? Artistă tânără și talentată, prima ei comandă... —A doua. Nu contează, prima sună mai bine. Ainiște poze cu sculptura sau cu tine, sau ambele? Vorbește cu agentul meu. Ar trebui să le aibă. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu spune că ai vreo legătură cu mine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
când credeau ei că nimeni nu-i observă, șoșontorogii dădeau s-o pornească, singuri prin iarbă. În fapt, se deplasau câte un centimetru, doi, Însă li se putea deduce reușita din strădaniile umerilor mamei: la Început, șoșontorogii nu ascultau de comenzi, mai degrabă din exemplul umerilor... Încetul cu Încetul, se petrecea un transfer: n-aveau șoșontorogii decât să rămână acolo, În iarbă, informi și proști: În locul lor, deasupra lor, dansau umerii; și capul și privirea mamei - bineînțeles numai - mereu, mereu, vals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Începea să se destrame: orașul de pe dealul alb se trezea la viață. Am vaga impresie că era o dimineață frumoasă, senină, cu o briză ușoară dinspre sud-vest... În cinci minute de la prima bătaie a inimii orașului, se descuie, ca la comandă, sute de fișete dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gîndilîndu-mi nările și am strănutat fără să vreau, dar cred că nu numai din cauza căldurii, ci și a mirosului de scrobeală și țesături proaspăt vopsite amestecat cu parfum. În stînga erau etalate mostre, reviste de modă și Îmbrăcăminte confecționată la comandă. Alături de ele, cutii din sticlă cu nasturi, bucățele de blană și podoabe. În dreapta, o masă rotundă de culoarea marmorei sprijinită pe picioare metalice subțiri, Între două fotolii de culoarea fildeșului. Și mai exista și o canapea. Pereții și tavanul aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am Întîrziat douăzeci de minute. — N-are nimic. Nu știu dacă numai harta mea e de vină... sînt tare Încîlcite și pasajele astea subterane... — Ba are. Am cerut cafea unui chelner În vestă albă, care a venit să ne ia comanda. Am continuat apoi: — Cu o hartă ca aceasta, nici nu-i de mirare că domnul Nemuro n-a putut ajunge aici. — Exagerați. Am așteptat o oră și zece minute. E adevărat că-i complicat, dar nu imposibil. El știa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toată palma. — În primul rînd, părul, de exemplu. — Ce vrei să spui? RÎse nervos și se Încruntă, bănuitoare. E o prostie! Nu toate, dar oricum majoritatea purtăm peruci, după cum ne solicită clientul. Chiar și acum am o perucă neagră... la comandă. S-a Întors brusc spre Tashiro și l-a privit peste umăr, mișcîndu-și pletele de colo-colo, lovind cu vîrfurile pe care le apucase cu mîna, În dreapta și-n stînga. Mi-era greu să-i descifrez vocea pițigăiată de femeie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mese aliniate Într-un singur rînd, cu cîte patru scaune fiecare. Femeia de pe scaun era singura angajată, fiind și casieriță, și chelneriță În același timp. În spatele tejghelei se vedea o fereastră asemănătoare cu intrarea Într-un porumbar, prin care veneau comenzile. Fereastra era de mărimea unei coli de ziar; peretele avea altă culoare. Am văzut o mînă Întinsă ce servea comanda, dar nu i-am distins și chipul căreia Îi aparținea. MÎna era moale și albă, dar atît sexul, cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și chelneriță În același timp. În spatele tejghelei se vedea o fereastră asemănătoare cu intrarea Într-un porumbar, prin care veneau comenzile. Fereastra era de mărimea unei coli de ziar; peretele avea altă culoare. Am văzut o mînă Întinsă ce servea comanda, dar nu i-am distins și chipul căreia Îi aparținea. MÎna era moale și albă, dar atît sexul, cît și vîrsta păreau Îndoielnice. În cazul În care era bărbat, nu-l puteam considera decît prea efeminat, iar dacă era femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În perete prin care el Îi observa atent pe clienți. Alt lei nu văd de ce-ar sta ea cocoțată pe scaunul acela din fata tejghelei ca o pasăre, cu picioarele exagerat petrecute unul peste celălalt. După ce alene lua cîte o comandă, se Întorcea imediat, la scaunul ei, scuturîndu-și pletele ce-i atîr-nau pe umeri. PÎrul din față Îi acoperea frumos fruntea, pe o parte. Pistruii de sub ochi se potriveau foarte bine cu apatia ei. Apoi rămînea nemișcată În poziția aceea ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o tînără. Aveam senzația că băiatul este angajat pe undeva prin apropiere. Fata putea fi prietena lui, o soră mai mică sau o verișoară de la țară. S-au așezat cu două mese mai Încolo și băiatul ridică două degete și comandă, cu voce tare, cafele; Începură să vorbească În șoaptă. Sesizam ceva tragic pe chipurile lor, ca și cînd ar fi vorbit despre cheltuielile necesare tratamentului medical pentru un părinte pe patul de moarte. Deoarece femeia se ridicase de pe scaun, arai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și toată seara mă gândisem doar la cât va fi de plăcută revederea. Nu prea îi stătea în obicei, dar în acea seară plăcerea fusese doar a lui... În sfârșit, a adormit rapid și toată noaptea a vorbit în somn. Comanda mâncare, săracul. Așa am aflat și cât de mult îi place ciorba... Revenim la abc-ul cumpărătoarei și inventariem pentru început conceptele noi. Piața despre care spuneam că trebuie vizitată înainte de a intra în bucătărie nu este ceea ce credeți. Uitați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cool. Când am cerut două kilograme, în jurul meu s-a lăsat o liniște mormântală. Clar că nu era un meniu ordinar, așa ceva se gătea probabil doar de Revelion sau în ocazii speciale. Vânzătorul s-a fâstâcit tot când a auzit comanda; fraierul, nici măcar n-avea cântar... A adunat pești de pe la toți colegii, a strâns cu chiu, cu vai un kilogram și 300 de grame și mi-a cerut în schimb o sumă astronomică. N-am dat înapoi: îmi doream o specialitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul de comandă (carte poștală) din subsolul paginii. Nu uitați să înscrieți, cu atenție, titlul și numărul de exemplare solicitate. Plata se va face ramburs (la primirea coletului poștal), taxele poștale fiind suportate de editură. Și pentru că dumneavoastră apreciați cărțile noastre, meritați din
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
câte un cusur fiecăruia așa că... i-am ținut la distanță întotdeauna. Nu am simțit acel „clic” despre care se spune că este semnalul decisiv. Ha, ha! Oare cum o fi acesta? Este absurd să crezi că te poți îndrăgosti la comandă. Nu știu cum pot unele fete să facă asta. De fapt, niciunul din cei care m-au curtat nu a insistat prea mult... sau... poate că eu i-am pus pe fugă cu atitudinea mea indiferentă... Sunt eu femeie urâtă? Sunt respingătoare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dar prefer un loc retras, cu puțină lume, cu protocol obișnuit sau... deloc. - Protocol lipsă? Unde crezi că s-ar găsi așa ceva în Sinaia? ridică el sprâncenele, zâmbindu-i șăgalnic. - Unde? ... La vila în care stau eu. Gazda poate primi comanda, iar preparatele ei sunt excelente. În plus, nu ne deranjează nimeni și... Marian Malciu - Și cum rămâne cu „terenul neutru”, precum am stabilit? întrebă Iustin, râzând cu poftă. - Răule! Ești un rău. Eu sunt o doamnă! Poți tu refuza o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
această minunată telecomandă? Bineînțeles că în buzunarul fiului risipitor al tovarășului președinte. În Chișinău există vreo 40 de semafoare de asemenea fel, inclusiv pe str. București și pe str. Ismail, diferența e că acestea sunt dirijate de la punctul central de comandă de la SA «Semafor Service», situat la etajul trei al clădirii Direcției Poliției Rutiere. Semaforul de pe str. Ciocârliei este dirijat însă numai de Oleg. În traducere, Oleg Voronin apasă un buton care poruncește semaforului „să se înverzească“ și să-i elibereze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
regăsesc în paginile care urmează. Am vizitat împreună cu amicul Codruț, în toamna anului 2006, casa memorială „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Povestea pictorului este simplă: un băiat talentat trăiește din pictura de icoane vândute prin târguri și, din când în când, comenzi mai mari de picturi de biserici. Este remarcat pentru talentul său și trimis cu bursă la Paris. O dată întors acasă, proaspătul devenit pictor de succes Grigorescu încearcă să-și recreeze un mediu de viață care să-i aducă aminte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
arii ipocrite. Toată lumea arde de nerăbdare să știe ceea ce se ascunde înăuntrul coperților cărții, dar toți disimulează cu artă dezinteresul. Câteodată îmi spun că ar fi fost mult mai bine dacă eram un scriitor comunist, care ar fi produs la comandă un manuscris despre Bumbești-Livezeni și realizările comunismului... cel puțin așa aș fi fost scutit de minunile moșitului literar. Marea majoritate a editurilor pe care le-am vizitat (nu foarte multe!) afișează pe pereți tot soiul de fotografii înrămate șic, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]