41,002 matches
-
libertate, duce spre un laborator subteran, unde se făceau experimentele pe pactienti, și unde PROIECTUL WALRIDER era construit. Jurnalisul în întâlnește, pe Dr. Rudolf Gustav Wernicke, care îi explică, ca Walrider-ul este defapt un roi de naniti, și că îl protejează. Îi mai spune că nimeni nu poate ieși din Mount Massive Asylum până când Walrider-ul nu este mort. Îl învăța cum să îl omoare pe Billy, pacientul care era gazdă Walrider-ului. Miles îl omoară, dar acum Walrider-ul, fără o gazdă intra
Outlast () [Corola-website/Science/330118_a_331447]
-
este un telefon produs de Nokia. Carcasa Xpress-on ™ protejează împotriva stropirii, prafului și lovirii, ecranul de fundal este portocaliu, afișaj ceas complet digital, lumina de fundal ritmică și avertizarea prin vibrare, WAP, cronometru, temporizator și termometru intern. Termometrul afișează temperatura internă a bateriei telefonului. Vine preinstalat cu jocurile Snake
Nokia 5210 () [Corola-website/Science/330139_a_331468]
-
o suprafață de 891 hectare. Situl reprezintă o suprafață (încadrată în regiunea biogeografică continentală și panonică a Câmpiei Crișurilor) în lunca Crișului Negru , arie protejată (râuri, mlaștini, turbării, lacuri, lunci aluviale, pajiști și păduri de foioase) ce adăpostește, conservă și protejază o comunitate importantă de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN)) și aflată la baza desemnării sitului. Alte specii faunistice (mamifere, amfibieni, reptile și pești
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
continentală) în "Dealurile Aiudului" (în lunca Mureșului) ce adăpostește exemplare arboricole de "Quercus pubescens" și desemnată în scopul conservării habitatelor de tip - "Vegetație forestiera panonica cu Quercus pubescens" și "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum". În arealul ariei protejate alături de stejar pufos ("Quercus pubescens") vegetează mai multe specii de arbori și arbuști cu exemplare de: arțar tătăresc ("Acer tataricum"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), măceș ("Roșa canina"), dârmoz ("Viburnum lantana") sau migdal
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
exemplare de: arțar tătăresc ("Acer tataricum"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), măceș ("Roșa canina"), dârmoz ("Viburnum lantana") sau migdal pitic ("Amygdalus nana"). În sit este semnalată prezența unei a trei specii de coleoptere protejate prin lege și aflate pe Lista roșie a IUCN: croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), rădașca ("Lucanus cervus") și croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"). Reportaje
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
limita de graniță cu Ungaria), pe teritoriile administrative ale comunelor Girișu de Criș, Sântandrei și Toboliu și pe cel al municipiului Oradea; în imediata apropiere a drumului național DN1, care leagă municipiul Cluj Napoca de Borș. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
se întinde pe o suprafață de 656 hectare. Situl reprezintă o zonă umedă (încadrată în bioregiune panonică a câmpiilor Banatului și Crișurilor; subdiviziuni geomorfologice ale Câmpiei de Vest) ce adăpostește vegetație arboricolă, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pajiști și pășuni și protejează habitate de tip: "Zăvoaie de Populus alba și Salix alba" și "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention". Situl a fost desemnat în scopul conservării a trei habitate naturale de interes comunitar ("Râuri cu maluri nămoloase
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
de câmp ("Paracaloptenus caloptenoides"), lăcusta călătoare ("Locusta migratoria"), cărăbușul de mai ("Melolontha melolontha") sau călugărița ("Mantis religiosa"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, muzee, case memoriale, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 384 hectare. Situl Diosig reprezintă o zonă (umedă) împădurită (încadrată în bioregiune panonică) ce adăpostește vegetație arboricolă, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pajiști și pășuni și protejează habitate de tip: "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Zăvoaie de Populus alba și Salix alba" și "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
destinate unor diferențe mai mari de temperatură. Două tehnologii de construcție pasive de bază au fost dezvoltate în Statele Unite în timpul anilor 1970 și 1980. Ele folosesc conducția directă de căldură la și de la o masă de sol izolată termic și protejată de umiditate, pentru încălzirea spațiului. Într-una din metode, PAHS (passive annual heat storage - stocarea pasivă anuală a căldurii"), ferestrele clădirii și a alte suprafețe exterioare captează căldură solară, care este transferată prin conducție prin pardoseala, pereți și, uneori, acoperișul
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
Există istorici militari care, în analizele din zilele noastre, consideră că planificatorii militari au plasat forțe mult prea numeroase în apropierea frontierelor, ceea ce ar fi dus la anihilarea lor totală în primele zile ale conflictului, regiunile din spatele frontului fiind astfel protejate în mod necorespunzător. S. Seidner descrie amplasarea trupelor pe frontiera de est În afară de aceste mari unități, de-a lungul frontierei se aflau formațiunile de grăniceri cu garnizoane în principalele orașe din răsăritul țării. La jumătatea deceniului al patrulea, guvernul sovietic
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
aurul obținut din râul Paktos și tributul plătit de orașele ionice grecești (Smirna, Halicarnas, Efes, Milet și insulele Chios și Samos). Cresus visează moartea fiului său Atys, provocată de un „vârf de fier”, si depune orice efort pentru a-l proteja. Lăsat să vâneze marele mistreț alături de ceata de bărbații curajoși ai Lidiei, Atys moare accidental chiar de mâna protectorului său, Adrastos. Cresus află că perșii conduși de regele Cirus cotropesc Asia și trimite soli la Oracolul din Delfi, în privința atacării
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
teritoriile administrative ale orașelor Buziaș, Ciacova și Recaș, și pe cele ale comunelor Chevereșu Mare, Foeni, Ghilad, Giera, Giroc, Giulvăz, Moșnița Nouă, Pădureni, Parța, Peciu Nou, Racovița, Remetea Mare, Sacoșu Turcesc, Șag și Topolovățu Mare. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 4.473 hectare, pe suprafața teritorială a sitului aflându-se și rezervația naturală Balta Suhaia. Situl Suhaia (începând din iunie 2012) este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională, important pentru ocrotirea a două specii faunistice: pelicanului creț ("Pelecanus crispus") și a unui pește cunoscut sub denumirea populară de țigănuș ("Umbra krameri"), specii considerate ca vulnerabile și aflate pe lista
Suhaia (sit SPA) () [Corola-website/Science/330322_a_331651]
-
se află în extremitatea sud-estică a județului Sibiu (aproape de limita cu județul Brașov), pe teritoriul administrativ al comunei Arpașu de Jos, în partea sudică a satului Arpașu de Jos, în apropiere drumul național DN7C, Transfăgărășan. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali) în Țara Făgărașului. Aceasta adăpostește o gamă variată de vegetație și faună specifice turbăriilor. Situl conservă un habitat natural de interes comunitar de tip: "Comuntății depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase" și protejează un amfibian (aflat pe lista roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din vegetație lemnoasă cu specii de arbori și arbusti); printre care: anin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
sudice. Mai multe precipitații (460 - 630mm). Suma temperaturilor active este de 2750-3000 c˚. Acoperirea solului este dominată de cernoziom bogat în humus puternic. Zona centrală este specializată în producția de struguri. Regiunea este bine încălzită de razele solare, zona este protejată de vânturile de nord-est. Acoperirea solului este dominată de soluri brune și soluri cenușii de pădure, suma temperaturilor active este de 3000-3100 c˚, cad 420 - 450mm precipitații anual. Zona de sud este specializată în producția de struguri, în special struguri
Agricultura Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330364_a_331693]
-
interioară (caldă) a unei IIV/ AI-NP poate fi conceptual extinsă și asimilată cu o structură de perete, substrat sau chiar perete tip cavitate. Cât timp Si considerată ca volum se situează în marja de zonă fără punct de rouă 1 ”protejată la frig” de termoizolația IIV/ AI-NP 5, condensul nu intervine, chiar dacă acest volum este permeabil. Un volum de perete permeabil atașat unei IIV/AI-NP cu un R-value mare poate fi considerat ca orice alt obiect din mediul cald, considerat în
Principiul evitării condensului () [Corola-website/Science/330358_a_331687]
-
Alburnoides bipunctatus"), scobar ("Chondrostoma nasus"), clean ("Leuciscus cephalus") și insecte: fluture ("Apatura metis"), cosaș de stepă ("Saga pedo") În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, muzee, arii naturale protejate); astfel: Reportaj
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
de 15-20 cm. Ea se formează după procesul de nidație (fixare a ovulei fecundate), din mucoasa uterină și embrion. Placenta este bogat vascularizată prin difuzie are rolul de respirație și nutriție a embrionului, dar mai are un rol de barieră, protejând embrionul față de unii germeni patogeni. Ea mai are un rol de glandă endocrină, prin secreția unor hormoni estrogeni, hormonul gonadotrop, progesteron prin care în perioada sarcinii este sistat ciclul menstrual, fiind stimulată creșterea sânilor și apariția secreției laptelui matern.
Placentă () [Corola-website/Science/330390_a_331719]
-
nivelului scăzut a cursurilor de apă în timpul secetei. În România, din cauza factorilor menționați mai sus, lostrița este azi pe cale de dispariție sau chiar a dispărut din mai multe râuri în care trăia odinioară (vezi Distribuția geografică în România). Specia este protejată de legile naționale și europene care stabilesc dimensiunea minimă și perioada de prohibiție pentru pescuit. Printre măsurile de protecție se numără: repopularea râurilor cu lostriță și reglementarea pescuitului. Lungimea minimă legală admisă la pescuit ar trebui să fie crescută până la
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Situl începând din februarie 2013 este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională și se întinde pe o suprafață de 18.759 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, terenuri arabile cultivate
Dunărea Veche – Brațul Măcin () [Corola-website/Science/330443_a_331772]
-
poate a fost condamnat la moarte și executat prin anul 1018. i au păstrat de la Darazi numele, însă preferă să se numească „unitarieni” ("muwahhidun"). Califul fatimid al-Hakim (996-1020) nu a interzis activiatatea misionarilor druzi, ci dimpotrivă, le-a încurajat activitățile, protejându-i pe susținători și aprobându-le epistolele. Dispariția sa este învăluită de mister, iar adepții săi au refuzat să creadă că ar fi murit De la această dată, religia druzilor s-a retras înlăuntrul său. Această atitudine de taină și izolare
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
Gura Dobrogei este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului comunei Târgușor. Aria naturală se află în partea sudică a Dobrogei, în nord-estul județului Constanța, pe
Rezervația naturală Gura Dobrogei () [Corola-website/Science/329033_a_330362]
-
al satului Târgușor și cea nordică-vestică a localității Palazu Mic și cea sud-vestică a localității Venus, în apropierea drumul național DN22 care leagă municipiul Constanța de orașul Babadag și este străbătută de valea Casimcei. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern" Nr.1143 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.691 din 11 octombrie 2007 (privind instituirea de noi arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 242,70 hectare. Aria naturală
Rezervația naturală Gura Dobrogei () [Corola-website/Science/329033_a_330362]