40,921 matches
-
în maghiară: "Teke", în germană: "Tekendorf, Teckendorf") este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Archiud, Budurleni, Ocnița, Pinticu, Teaca (reședința) și Viile Tecii. Comuna este situată în sud-estul județului și are în componență șase sate. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1318. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Teaca se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (66,41%). Principalele minorități
Comuna Teaca, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310237_a_311566]
-
mai mici, precum și terasele râului cu același nume, au fost locuite de diverse comunități umane, începând din neoliticul timpuriu și până spre sfârșitul Evului Mediu, fapt atestat de descoperirile arheologice din anul 1955 ale echipei conduse de Nicolae Zaharia. În ceea ce privește atestarea documentară a satelor, se poate stabili că primul sat existent pe teritoriul actual al comunei Albești a fost satul Jumătățeni, înglobat actualmente în satul Jijia. Acest sat este menționat pentru prima dată la 7 iulie 1430, când Alexandru cel Bun
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
km de DN 13 și la 6 km de DN 1. Comuna Crizbav se învecinează: Altitudinea comunei este de 572 m, culmile: Vârful Horezu-1055 m și Vârful Cetății-1104 m de la poalele Munților Perșani, fiind cele mai înalte din zonă. Primele atestări documentare ale comunei datează din anul 1335. Denumirea germană a comunei Crizbav, "Krebs Bach", înseamnă "Valea Racilor". Cetatea Crizbav a fost folosită ca turn militar de observație, conform diplomelor lui Ludovic cel Mare din 1344 și a lui Ștefan Bathory
Comuna Crizbav, Brașov () [Corola-website/Science/310255_a_311584]
-
situată la 31 km de municipiul Brașov, la 37 km de orașul Rupea, 10 km de Feldioara și 6 km de Apața. Comuna aparține regiunii istorice Țara Bârsei și se află pe DN13 și E60. Comuna Măieruș se învecinează: Primele atestări documentare datează din 1377, numele comunei apărând apoi în diferite variante atât în germană, cât și în maghiară și română: Monzoros (1427), Nozbach (1476), Nosbach (1701), Măieruș (1797), apoi Magzaroș, Măgheruș și în final Măieruș. Conform recensământului efectuat în 2011
Comuna Măieruș, Brașov () [Corola-website/Science/310258_a_311587]
-
de autori străini, iar din Evul Mediu timpuriu (mergând până în preajma anului 1000) Cercetătorii sunt de părere că „horele” din cultura Cucuteni (cca. 3700-2500 î.Hr.) sunt cele mai vechi izvoare nescrise care indică practicarea unei muzici însoțitoare în ritualul dansului. Atestarea unor practici muzicale în societatea antică a traco-dacilor ne-a parvenit mai ales prin însemnări grecești sau latinești (în vremea Daciei romane). De aceea, genurile muzicale și instrumentele de care se vorbește sunt, de cele multe ori, echivalate prin concepte
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
și Daria (+ 268 n.Chr.). În felul acesta, Münstereifel a devenit singura localitate din Arhidioceza Köln - de lângă Kornelimünster -, care poseda relicve romane. Prin urmare, a devenit un loc de pelerinaj foarte vizitat. Din anul 854 au rămas cele mai vechi atestări documentare despre domeniul Hospelt, ca fiins cea mai veche zonă locuită de pe teritoriul de azi al localității Münstereifel. În 865, Hospelt și 4 gospodării țărănești ce țineau de acest domeniu, aparțineau deja de abația Prüm, pentru ca în anul 893 numărul
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
a spus despre aceasta istorie literară, unică în Europa, în genul ei, că e un veritabil "roman critic", luându-se în considerare portretele fiecărui scriitor în parte, care pot fi opera unui mare romancier. Opera lui Călinescu, pornește de la primele atestări documentare în limba română, de la Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung și ajunge în epoca imediat contemporană autorului, adică în epoca interbelică. nu avea practic un model european, există foarte puține asemenea opere de sinteză, o istorie a literaturii engleze "Histoire
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (74,86%), dar există și minorități de greco-catolici (8,09%), romano-catolici (7,26%) și martori ai lui Iehova (3,75%). Pentru 3,98% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Primele atestări documentare ale satelor componente comunei Bocicoiu Mare sunt redate de Prof. Alexandru Filipașcu în Istoria Maramureșului apărută în anul 1940. Comuna este atestată documentar din anul 1442 cu denumirea Willa Olachalis Boshko, proprietatea valahului Pancu din Crăciunești. Ocupațiile de bază
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
în anul 1913< atunci s-a descoperit un mare depozit de topoare cu disc, vârfuri de lănci, brățări, seceri precum și numeroase obiecte de aur, fapt ce dovedește că localitatea Șieu a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri. Prima atestare documentara a localității a fost făcută în anul 1326, cănd Carol Robert de Anjou, purtând război cu Dalmatia, dăruiește cnezatului Stanislau pentru fidelitatea să și pentru serviciile sale pământurile Rozavlei, Strâmturii Cuhei, Sieului, Botizei, Petrovei, Leordinei și Poienile de Sub Munte
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]
-
Ducele Ramunch din țară Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/că păsările sălbatice, îi vedeai galopând”". „Ramunch” ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor. Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfanțului Scaun, au călătorit în Țară Românească
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
pronunții slave pentru „românesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifa, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanță ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-XI-lea. Cea mai veche atestare documentara cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu, 1521, ce conține mențiunea cěra rumŭněskŭ (Teara Rumâneasca). Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică român” ce o poartă românii din Principatele Române. La fel, Constantin Cantacuzino explică pe
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
bucureștean Dumitru Bănică; resfințirea a fost făcută la 22 noiembrie în același an de mitropolitul Nicolae Mladin. Ca religii minoritare față de cea greco-catolică sau, mai nou, ortodoxă, este de menționat existența cultului creștin baptist, al așa-zișilor „"pocăiți"”, a căror atestare documentară oficială este de dată recentă: 1942. Documentul atestă prezența în sat a unei „Asociații baptiste” încă din 1918, deși protopopul Valeriu Florianu consemnează înființarea acesteia de abia în 1921. Ca și în alte domenii, mărturiile scrise despre viața bisericească
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
treburilor curente este delegată guvernatorului rezident. Cel puțin șase corbi sunt ținuți în permanență la Turn, în conformitate cu o veche superstiție conform căreia dacă nu sunt corbi la Turn, regatul va cădea. Ei sunt îngrijiți de Yeomen Warders. Cea mai veche atestare a corbilor Turnului este o pictură din 1883. În afara îndatoririlor ceremoniale, Yeoman Warders funcționează ca ghizi turistici pentru Turn. Conform Historic Royal Palaces, peste 2,7 milioane de persoane au vizitat Turnul Londrei în 2015. Tradiția păstrării Bijuteriilor Coroanei în
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
de-a lungul timpului așa cum apar în lucrarea lui Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, <nowiki>ISBN 978-606-914-017-8</nowiki> Legăturile strânse cu orașul roman Porolissum, prezența cimitirului roman de la Jac, Castrul roman de la Brusturi, atestarea creștinismului încă din secolul al VIII-lea (chilia creștină de la Jac), funcția de vamă, sunt câteva elemente care confirmă importanța comunei Creaca de-a lungul istoriei. Deși dispune de bogate resurse ale subsolului, cărbune la Lupoaia, nisipuri cuarțoase la Borza
Comuna Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/310738_a_312067]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,78%), dar există și minorități de penticostali (13,52%), martori ai lui Iehova (3,91%), romano-catolici (3,11%) și greco-catolici (2,2%). Pentru 2,72% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Din atestările documentare ale așezărilor la nivelul comunei, în intervalul dintre secolul al XIII-lea și secolul al XIV-lea, săpăturile arheologice aduc dovezi materiale ale unor locuiri mult înainte, astfel, în satul Sâg s-a descoperit un tezaur monetar datat în
Comuna Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/310745_a_312074]
-
a locului. Următorul sat al comunității, la nord de Vădurele și Traniș, de-a lungul drumului țării, este reședința administrativă a comunei, satul Năpradea. Deși sânt mărturii ale locuirii satului încă din timpul dacilor, sau mai departe, din paleolitic, prima atestare documentară a localității provine din anul 1387, când satul apare sub numele de ʺvilla olachalis Napradʺ. Alte atestări documentare provin din anii 1423 ʺvilla olachalis Napradʺ, 1454 ʺNappradʺ, 1472 ʺOlah Náprádʺ, 1549 ʺNabraadʺ, 1555 ʺNapraghʺ, 1636 ʺNagy Náprádʺ, 1637 ʺKis-Náprádʺ
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
reședința administrativă a comunei, satul Năpradea. Deși sânt mărturii ale locuirii satului încă din timpul dacilor, sau mai departe, din paleolitic, prima atestare documentară a localității provine din anul 1387, când satul apare sub numele de ʺvilla olachalis Napradʺ. Alte atestări documentare provin din anii 1423 ʺvilla olachalis Napradʺ, 1454 ʺNappradʺ, 1472 ʺOlah Náprádʺ, 1549 ʺNabraadʺ, 1555 ʺNapraghʺ, 1636 ʺNagy Náprádʺ, 1637 ʺKis-Náprádʺ, 1733 ʺNapradeʺ, 1828 ʺNábrádʺ, ʺNapradʺ, 1850 ʺNaprágyeʺ, 1854 ʺNáprádʺ, ʺNapragieʺ, 1900 ʺNáprádʺ, 1930 ʺNăpradeaʺ, 1966 ʺNăpradeaʺ. Ocupația de
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
egal cu unghiul de incidență. Acest lucru are loc când o rază de lumină cade pe o oglindă pe verticală, formează un unghi de 30° și se reflectă de la punctul de incidență la 30 ° în direcția opusă pe verticală. După atestările arheologice, oglinda e un străvechi atribut al civilizației umane. Se presupune că vestita statuie ""Venus din Milo"" avea în mâini atributele frumuseții: un pieptene(sau un voal) și o oglindă. Se presupune de asemenea că Arhimede s-a folosit de
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
această localitate a fost întemeiată de patru familii venite din satul vecin, Marca. Fără a se păstra documente cu privire la momentul înființări satului, primele mențiuni ale localității datează din sec. al XIV-lea, mai exact în anul 1393- din documentele de atestare rezulta ca denumirea era de Olah Porcelany - ( chestiune interesanta ce ar atesta o activitate de olarit recunoscuta la mare distanta; Argila este prezenta in zona, ceea ce poate reprezenta o materie prima de buna calitate), când localitatea Porț este subiectul unui
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
o activitate de olarit recunoscuta la mare distanta; Argila este prezenta in zona, ceea ce poate reprezenta o materie prima de buna calitate), când localitatea Porț este subiectul unui schimb de moșii de la un proprietar la altul. După alte surse, prima atestare documentară a localității are loc abia în anul 1477. Dincolo de aceste surse care atestă localitatea, trebuie menționat faptul că localitatea lipsește atât din cele trei conscripții cu caracter religios realizate în secolul al XVIII-lea, cele din anii 1733, 1750
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
anul 1828. În această biserică se păstrează o pictură murală semnată de Eliiazar Tocaci zugravul din Piroșa, datată din 1833, renumită pentru o scenă unică: "Roata vieții". Biserica este înregistrată pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . 1530: Atestarea documentară a satului. 1566: În urbariul satului Mesteacăn apare un “presbiterius”. E de presupus că acesta administra și viața spiritual-religioasă a celor 19 familii ale Răstociului, sat înființat pe hotarul Mesteacănului și cu care a avut hotare commune 1603: Urbariul
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
Catedra de Economie Politică și Doctrine Economice din cadrul Academiei de Studii Economice a Moldovei, unde predă cursul despre evoluția ideilor economice. În anul 2003 a fost avansat la gradul didactic de conferențiar universitar. Prin Dispoziția Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare din 28 octombrie 2005, Ion Ustian a devenit conducător științific de doctorat. Monografii: Broșuri: Economistul Ion Ustian în teorie este un adept militant al analizei economice moderne și al implementării în economia reală a metodelor și pîrghiilor pur economice de
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
tuturor infracțiunilor. Ziua Poliției Române este sărbătorită pe data de 25 martie. Aceasta a fost desemnată prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23.04.2002. este condusă de un inspector general, având rang de secretar de stat. Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazul (crearea instituției agiei), continuă cu domnia lui Mihai Suțu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate și reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de
Poliția Română () [Corola-website/Science/309335_a_310664]
-
azi. Jonathan Fox a cercetat și constatat că probabil au venit în secolul XI. Un alt cercetător, Bogdan Petriceicu Hasdeu, a găsit un document semnat de Mircea cel Bătrân care sugerează că veniseră cu un secol înainte de acea dată. O atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește Mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care și
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
vorbirii limbii române, semantica generală, lingvistica teoretică, romanistica, slavistica, lingvistica comparată, sociolingvistica. Președinte al Consiliului științific specializat pentru conferirea gradelor științifice de doctor și doctor habilitat în filologie (1988-1991), președinte al Comisiei de Expertiză a Consiliului Național de Acreditare și Atestare al Republicii Moldova (din 1992). A pregătit 16 doctori și 5 doctori habilitați în științe filologice. A participat cu rapoarte și comunicări la cca 200 de conferințe științifice naționale și internaționale (în Rusia, România, Ucraina, Georgia, Germania, Ungaria, Franța, Italia, Spania
Silviu Berejan () [Corola-website/Science/309494_a_310823]