KorAP: Find »[drukola/base=băiat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1601 1602 1603 ...1625 >

40,623 matches

Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789

însă, unele gânduri pline de emoție, care-mi apar în minte atunci când mă gândesc la el! Născut la un început de august '47, puțin după un război nimicitor, după doi ani de secetă, foamete și la începutul unei noi epoci, băiatul doctorului Călin Boișteanu și-a petrecut primii ani ai copilăriei în satul Fedeleșeni, din comuna Strunga. Nu departe de sat se afla lunca Siretului cu Mirceștiul lui Alecsandri, spre care alerga vara, împreună cu alți copii, la scăldat. Alteori, toropit de

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864

m-ați salvat din brațele... Ciocoimii... Gh. P. unu: Nu, nu eu. Partidul. Hai, du-te și să nu mai aud că... ți-e frig... (amîndoi rîd șmecherește, și ies din personajele piesei evocate; coboară de pe scenă în scenă) Deștept băiat personajul ăsta! Auzi ce baliverne îi treceau prin minte! Și ce bine știa să mascheze adevărul! Gh. P. doi: Păi asta era nebunia! Că oamenii fuseseră castrați de adevăr, de sinceritate... Și-atunci, puneau masca pe figură și se descurcau

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
și că cresc porumbei spioni... Îți amintești? Gh. P. unu: (în pragul amuzamentului, totuși stingherit) Da..., îmi amintesc... Gh. P. doi: Bun... Și-atunci, la cererea păstorului nostru cu ochi albaștri, am scris și eu despre tine că ai un băiat în America, și că și tu crești... cocoșei... dar nu spioni, ci de aur... Gh. P. unu: Păi despre băiatul din America știa omulețul nostru... Gh. P. doi: Da, dar nu și despre cocoșei... Gh. P. unu: Păi nici n-

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
doi: Bun... Și-atunci, la cererea păstorului nostru cu ochi albaștri, am scris și eu despre tine că ai un băiat în America, și că și tu crești... cocoșei... dar nu spioni, ci de aur... Gh. P. unu: Păi despre băiatul din America știa omulețul nostru... Gh. P. doi: Da, dar nu și despre cocoșei... Gh. P. unu: Păi nici n-aveam... Gh. P. doi: Știam și eu că n-aveai..., dar ce, trebuia să-i ai ca să scriu că-i

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
insinuant chipurile: "Ce mai face colegul dvs., nu-i pare rău că n-a ajuns director?" Nu, îi spun, nu era chiar mort după postul ăsta... Păi, de, zice, nu se poate să le ai pe toate..., și director, și băiat în America, și cocoșei de aur... Asta e. I-am spus că povestea cu cocoșeii a fost o glumă..., că mă înfuriasem pe chestia cu porumbeii spioni... (pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
chemați? (groparul se duce spre cort) Domnu' doctor, eu o să vă las singuri... vedeți... știți dumneavoastră cum... chestia asta cu plecarea de-acasă... nu înțeleg... și-apoi vocile... v-am mai spus... e obsedat pur și simplu de vocea unui băiat... prieten de-al lui... care a murit în revoluție... mda... vedeți... Groparul: (ciocănind în cort) Hei, ieși la vorbitor...! Doctorul: Dar omul ăsta... ce-i cu el aici? Marieta: Cică e gropar... Dumnezeu știe ce-i cu el... cortul e-

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
doctor. Doctorul: (... pe bolnavi trebuie să-i lași în voie...) Hm! Știți, mă uit la cortul ăsta și... știți ce anume îmi amintește? Îmi amintește de chestia aia din Piața Universității... Și cortul... și dumneavoastră... Octav: ...Cu deosebirea că aici "băieții" încă nu mi-au plantat curve, bătăuși și toxicomani... Și pentru că tot ați nimerit-o..., vă mai spun un secret... Știți, eu sunt plătit de niște barosani din opoziție... să stau aici... ca un protest, ca un scandal... adică "uită

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
secret... Știți, eu sunt plătit de niște barosani din opoziție... să stau aici... ca un protest, ca un scandal... adică "uită-te, națiune, în ce hal a ajuns un revoluționar... împușcat în piciorul..., care domnule?, a, da, ăsta!" Doctorul: Auzi, băiatule, eu n-am venit aici să-mi faci mie giumbușlucuri... circărie răsuflată! Octav: Da de ce-ați venit, dom' doctor! Păi n-ați venit să-mi faceți foaia de observație! Așa că treceți acolo că-mi bîzîie prin cap, în afară de vocile

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Bine. Eu îți amintesc că nu prea ți-ar sta bine ca profesor la Vînturoasa... și nici... Reține te rog că eu nu te ameninț... că nu fac presiuni... Costache: Știu, știu... Securistul: Ca să nu mai vorbesc de altele... Că băiatul ăla al tău nu-i zi să nu facă pe deșteptul cu bancurile... Cu Bulă, cu... dracu' cu lacu'... pe seama realităților socialiste... Știi... și-ai vrea să-l vezi student, nu? Costache: Da..., eu îi tot spun... îl învăț... îl

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
lui Matei mi se pare nemaipomenită. Uite-l că vine. Costache: Eu îți spun că n-o să vrea... Marieta: E, n-o să vrea! (intră Matei) Matei: Unde-i?! Costache: (în șoaptă) În cort... încă mai doarme... Matei: La ora asta?! Băiatul ăsta se mai crede în socialism... Păi dacă o să doarmă atîta și cînd... Ehei, piața liberă nu iartă. Aici, somnul, dacă nu naște chiar monștri..., naște faliți...! Eu mă duc să-l scol! Costache: (speriat) Nu... lasă-l... de-acuma

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă... Are dreptate groparul... sapi, sapi și te podidesc tot felul de gînduri... da eu nu-nțeleg ce-i cu voi

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
să nu mă fac de rîs... Domnule, circulă știfturile mai dihai ca gripa, să mor dacă nu! Tu ai niște pahare prin garsoniera asta? (Octav intră în cort) Zău că-mi place aici... Ce-o fi și în capul lui băiatu' ăsta...! Voi mă lăsați pe mine... să-mi fac treaba cum știu eu... și să nu vă băgați decît la semnul meu... (intră Octav cu masa pliantă, scaunul de rafie și pahare) Haioasă ideea asta cu cortul... În orice caz

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
M-am gîndit să nu fie vreun semn naibii...! Octav: Să știi c-a fost... Nu trebuia să-l arzi...! Matei: Mă...! Și dacă vrei să știi, am fost și persecutat politic... Octav: Nu mă mai miră nimic... Matei: Da, băiatu', am făcut și eu pușcărie... Octav: Săracu'! Cîți ani ai făcut? Matei: ...Vreo patrușcinci... Păi nu spui tu că toată țara a fost o mare pușcărie?! Octav: Nea Matei..., vino să te pup! Matei: Lasă pupăturile..., să mai luăm cîte

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
de funcționare cu cavou stil orice epocă". Mamă, și sînt niște cavouri prin cimitir! Monumente, nu altceva! Octav: Nea Matei, dar monumentele astea sînt morminte... Morminte ale unor mari personalități! Nu se poate să... Matei: Măi Octav, tu ești un băiat deștept, da prost...! De ce să nu se poată?! Octav: Păi asta înseamnă profanare! Matei: De ce profanare?! Dimpotrivă, domnule, le mai reparăm... că arată destul de dărîmate... Octav: Și cine o să-ți dea aprobare pentru chestia asta?! Matei: Mă, tu lasă grijile

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
sclipitor... bun... curajos..., bagă și "nu-l vom uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Ne trebuie un popă. Marieta: Dom-le, dumneata ești oleacă mai bătrîn... ce naiba... în loc să... Asta e bătaie de joc...! Costache: Domnu' gropar, băiatul a băut ceva mai mult și... (dinspre gardul cimitirului, intră preotul... cu dascălul aferent) Octav: Avem și popă! Și dascăl... și cădelniță...! Părinte, binecuvîntați..., nu așa se spune groparule?, v-am ruga să slujiți un parastas... avem băuturică... mîncărică... colivă

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
am juca și de-a moartea... Ne mai distrăm și noi... Preotul: Nu-i frumos... nu-i creștinește... Și tu, măi Ionică, de ce?! Și mai ții și cartea...! Groparul: Părinte... m-am lăsat furat de evenimente... N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător) Măi Ionică! Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta: ...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i frumos, băiatule! Nu murim, așa, cînd vrem noi... Toate la timpul lor... Cu voia Domnului... Nu-i voie să glumim cu... Octav: Știu, părinte... de fapt... eu sper că n-am glumit... Nea Matei, mai avem vreun căpăcel de whisky...? (Matei mai

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Și m-au lăsat în pace... ca pe-un neserios... șmecheraș... în care nu se poate avea încredere... Asta e. Dar dacă m-ar fi strîns cu ușa, fii sigur că aș fi cedat. Octav: Nea Matei, matale ești un băiat prost... da deștept... Matei: Adică mi-o-ntorci... Bine! Mă, așa cum sînt eu, m-am descurcat... Și-am dat de mîncare copiilor. Asta-i! Octav: Bravo, Nea Matei, bravo...! Matei: Și acum îți dau și ție... Octav: Bravo, Nea Matei

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Corola-publishinghouse/Science/639_a_975

se sedimentează corelativ cu etapele psihogenetice de dezvoltare. O preocupare în acest sens a manifestat-o Fericitul Augustin, care asocia fazele dezvoltării fizice cu cele ale dezvoltării sufletești. El consideră că vârsta omului are în general cinci trepte: copilăria, vârsta băiatului, adolescența, omul matur și bătrânețea. Primele trei trepte interesează perioada educației, cuprinzând: vârsta copilăriei, vârsta copilăriei a doua și vârsta adolescenței. La copilul mic se observă numai „creșterea corporală”; la vârsta copilăriei a doua, urmează „creșterea spirituală”, progresând „cu pașii

Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952

devenise un flăcău În lege, voinic și mândru la privit, Încât numele acesta de pripas i se potrivise de minune. Când se urcase pe tronul Țării Românești, Țepeș Îl găsise la curte. Aflând despre viața umilă pe care o dusese băiatul, se posomorî. Îl chemă la el și, prefăcându-se supărat, Îi zice : Ia ascultă, voinice : nu crezi că-i păcat de tine să lâncezești aici, la curte ? Munca mea e folositoare, Doamne. Eu cioplesc săgeți pentru arcașii Măriei tale, făuresc

Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
pornește un Întreit ura! de pârâie din Încheieturile bătrânelor ei bârne vasta baracă. Vodă s-a oprit În prag; se uită la noi dintr un capăt la altul al șirului de bănci și, cu glas măreț, ne strigă: Să trăiți, băieți ! Iar noi, Încă de trei ori ura ! Vodă s-așază lângă catedră pe un jeț mare, și toată lumea, fiecare după potriva lui, de jur Împrejur. Dascălul nostru, adânc emoționat, cu spatele la tablă și cu fața către domnu, zice d-abia stăpânindu

Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
avem vreme de stat; n-avem vreme !” Numai pe cei cu mai multe răni și cu lovituri grave Îi puteau opri medicii. Un batalion din regimentul 32 Își aștepta rândul să intre În foc. Haidem, domnule maior ! Îndemnau soldații. Stați, băieți ; așteptați să vie vremea ! Oatașii lepădară bocanci și haine, zvârliră coifurile; păstrară pe ei numai armătura și muniția. Hai, domnule maior, că nu mai putem ! Și au pornit; au izbit năprasnic În puhoiul dușman. Au murit acolo cu toții, până la unul

Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483

Încep, puțin câte puțin, să aibă și ele drepturi asupra pământului. Hazardul vieții biologice conduce uneori la situații În care regulile de viață ale unui grup nu se pot aplica Întocmai. Se Întîmplă că Într-o gospodărie nu se nasc băieți, ci numai fete; situația se rezolvă, de obicei, acordând uneia dintre fete ceea ce i se acorda unui băiat; fata ia locul băiatului. Această schimbare durează Însă o singură generație, după care se reintră În normal, băieții reluându-și rolul structurant

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
În care regulile de viață ale unui grup nu se pot aplica Întocmai. Se Întîmplă că Într-o gospodărie nu se nasc băieți, ci numai fete; situația se rezolvă, de obicei, acordând uneia dintre fete ceea ce i se acorda unui băiat; fata ia locul băiatului. Această schimbare durează Însă o singură generație, după care se reintră În normal, băieții reluându-și rolul structurant al societății. Acest mod de a rezolva situația gospodăriilor fără urmași masculini se cunoaște de multă vreme, legile

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
viață ale unui grup nu se pot aplica Întocmai. Se Întîmplă că Într-o gospodărie nu se nasc băieți, ci numai fete; situația se rezolvă, de obicei, acordând uneia dintre fete ceea ce i se acorda unui băiat; fata ia locul băiatului. Această schimbare durează Însă o singură generație, după care se reintră În normal, băieții reluându-și rolul structurant al societății. Acest mod de a rezolva situația gospodăriilor fără urmași masculini se cunoaște de multă vreme, legile lui Manu le descriu

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]