40,856 matches
-
Ultima frază explică tot: ... și apoi în vis m-am văzut dedesubt, în zdrențe; sunt iar copil, cerșind în pragul nesfârșirii. Un copil veșnic sacrificat, a cărui moarte transformă fiecare paragraf într-un poem. Mai mult decât colegii lui de generație (printre care se înscrie în frunte Graham Swift, dacă e vorba de lirism), Ackroyd este menit să fie citat. La un moment dat ne amintește de Matthew Arnold în Dover Beach: Această mundus tenebrosus, această lume de umbre a omenirii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îl pune să explice tot în afară de miezul inexplicabil al tainei, existența lui și a noastră: Când numele meu are să fie țărână, iar pasiunile mele, care înfierbântă acum această mică încăpere, se vor răci, când vremea de acum are să fie pentru generațiile următoare doar un vis, bisericile mele au să fie vii, mai întunecate și mai puternice decât noaptea care vine. O carte care amestecă narațiune, poezie, dramă, istorie și dialog, textul lui Ackroyd nu are nici urmă de sentimentalism, dragoste, vechea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
locul tatălui lui, cu toate că e licențiat în filozofie. Tim învață și el șiretlicurile tatălui, renunțând la aplecarea către literatura engleză și muzică. Cade grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut în 1899
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui, cu toate că e licențiat în filozofie. Tim învață și el șiretlicurile tatălui, renunțând la aplecarea către literatura engleză și muzică. Cade grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut în 1899, se duce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Floating World (Artist al lumii plutitoare) e al doilea roman scris de Ishiguro. Totul se petrece într-o Japonie subjugată de cultura americană. Ironia trece aici în ură. Japonia imperială zace îngenuncheată la picioarele lui Popeye the Sailorman, idolul noii generații de copii. Meditația, lecția nerostită a autorului pare să murmure: Ce ne mai rămâne din noi înșine? Unde e mândria națională de altă dată? An Artist of the Floating World anticipează în parte The Remains of the Day, mai ales
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Fifth Child (Al cincilea copil), autobiografia în două volume (Under My Skin și Walking in the Shade), Ben, in the World (Ben liber), The Sweetest Dream (Dulcele vis). Temele sunt multe: o existență liberă de convenții pentru femeie, prăpastia între generații, nevoia obsesivă de afecțiune (mult mai târziu apare tandrețea), dezicerea de comunism și de orice aduce cu totalitarismul (dezicere puțin prea zgomotoasă), îngrijoararea pentru viitorul extrem de amenințat al rasei umane. Bestseller-ul unanim recunoscut al lui Doris Lessing pare să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și miră cei care sunt fascinați de viața unui autor. Oare nu suntem goi-goluți în cărțile pe care le scriem? Are viața intimă vreo importanță altfel? Chiar și atunci când dezvălui publicului ceva personal, prea puțini înțeleg exact cei din aceeași generație, cu aceleași experiențe poate. Asta este, suntem cu toții intimi prin definiție. Omul e în același timp etern și exasperant de trecător: "Ce e omul? Prea imperfect pentru a fi opera lui Dumnezeu. Prea bun ca să fie pur și simplu rodul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
publicat Tărâm Pustiu a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel de acest an deschide calea generației viitoare. Așa cum se lamenta TS Eliot după ce a luat și el acest premiu, odată ce ai un Nobel nu mai ai viitor în față, nu mai ai decât "un trecut glorios în urmă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel de acest an deschide calea generației viitoare. Așa cum se lamenta TS Eliot după ce a luat și el acest premiu, odată ce ai un Nobel nu mai ai viitor în față, nu mai ai decât "un trecut glorios în urmă". E o mare curiozitate să vedem ce anume
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar un lucru e sigur: teoreticienii literari ar trebui să adulmece dâra noii literaturi. Oricât am încerca să glosăm pe tema Postmodernitatea a murit, trăiască postmodernintatea, istoria nu ne va ierta dacă nu recunoaștem, în al doisprezecela ceas, sămânța noii generații încă nebotezate. * * * Harold Pinter s-a născut la 10 octombrie 1930, la Londra, într-o familie de evrei. Nu a vrut niciodată să vorbească în amănunt despre viața lui, cu atât mai puțin s-o pună în piese. Chiar spune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Brownjohn scrie deci cât mai accidentat cu putință: Acum douăzeci de ani eram indivizi egocentrici Într-un timp compromis. Ne revoltam, erau Vremuri cumplite, dar în fond ne plăcea, Sentimentul în sine era o bucurie. Palindrom e un poem despre generații, așa cum era poemul lui Yeats După doi ani, cu un plus de relativitate. Fiecare generație trăiește intens și apoi se retrage, iar "vremurile sunt din ce în ce mai rele". Brownjohn pare mai puțin aprins decât Yeats cuvintele lui nu sunt nici pe departe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Într-un timp compromis. Ne revoltam, erau Vremuri cumplite, dar în fond ne plăcea, Sentimentul în sine era o bucurie. Palindrom e un poem despre generații, așa cum era poemul lui Yeats După doi ani, cu un plus de relativitate. Fiecare generație trăiește intens și apoi se retrage, iar "vremurile sunt din ce în ce mai rele". Brownjohn pare mai puțin aprins decât Yeats cuvintele lui nu sunt nici pe departe la fel de spectaculoase și cu iz tragic dar adevărul este că, în felul lui tăcut, "mut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mult decât un șir de poeme: toate volumele ei la un loc sunt o radiografie a modului cum vede ea viața și omul în univers. T.S. Eliot îl numea pe Yeats "poetul vârstei de mijloc înainte de toate". Cu o generație mai târziu, Ruth Fainlight moștenește obsesia și, mult mai puțin teatral decât Yeats ori Eliot, ea aduce moartea cu picioarele pe pământ. Vorbește despre îmbătrânire ca și cum ar flecări: Frați, surate, v-ați obișnuit cu fața cum vi se vede-n
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-adevăr să creez acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă interesează de asemenea aspectul determinării topografice, datorită căreia un anume spațiu modelează ori generează tipare de activitate urmate de mai multe generații la rând. Mă învăluie prezența timpului trecut. LV. Ești eminamente citabil, fiecare frază cere să fie ținută minte. Rațiunea îi e insuficientă celui care vrea să te înțeleagă. Lectorul trebuie să meargă dincolo de înțelegere. Îl înveți să lase logica și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de televiziune la Observer. După 1986 s-a dedicat în exclusivitate scrisului. Figură marcantă a prozei britanice contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens și inconfundabil. LIDIA VIANU: Faci parte dintr-o generație de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de formă sau conținut (experiment, tehnic și afectiv, cu orice preț), pentru a șoca, năuci lectorul și a-l face neputincios. I-am numit pe acești scriitori Desperado. Ți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeme întâmplările dar nu și biografia. Eliot a repetat la nesfârșit că poetul trebuie să fie impersonal, dar el însuși a fost exact pe dos. Cam așa stau lucururile și cu tine. Eu cred că ești poetul de referință al generației tale. Unde te plasezi tu în epocă? Cum te vezi ca scriitor? AB. Pe măsură ce îmbătrânesc încetez să-mi mai caut locul în poezia engleză de azi. În lipsă de altceva, merge și o etichetă de genul "Post-Movement" ori "The Group
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am scris, mai ales în poemele de tinerețe. Alt poet pe care l-am studiat în tinerețe a fost Robert Graves. Amândoi erau foarte legați de lumea clasică, și eu asemeni lor. Eliot ne-a influențat pe toți cei din generația mea, dar cu vremea a devenit mai interesant pentru mine să mă ocup de poeții care la rândul lor l-au influențat pe el: poeții clasici latini, Milton, poeții metafizici englezi și bineînțeles poeții francezi ai secolului XIX, cum ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poezia ta mi se pare o poezie fără casă. Ai nevoie de adăpost și nu-l găsești. Nu în vers. Poemele tale sunt doar luptă și încordare. ELAINE FEINSTEIN: Acum mă simt acasă la Londra findcă am mulți prieteni, dar generația mea e profund afectată de un sentiment de nesiguranță pe care (cred) copiii mei nu-l resimt. S-au asimilat în cultura și modul de viață britanic, pe când eu încă am resturi de conștiință a unui abis central european, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Există o anume castă "brahmană" de vechi familii americane, dar altfel clasele nu sunt ceva rigid. Aș zice că sunt intelectuală din clasa de mijloc, privilegiată într-un fel artistic și boem. Dar bunicii mei au fost emigranți săraci, prima generație care a ajuns la o situație materială decentă după ani de trudă și economie crâncenă. Casele pe care au izbutit ei să le cumpere și-au sporit ulterior valoarea. Bunicul meu avea șapte frați și surori; toate economiile lor s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. LV. Una din temele centrale ale romanelor tale este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare pregnant și dureros distanța dintre generații, dar personajele o depășesc. Părinții sunt o prezență sfâșietoare. Este acesta un element autobiografic? GS. Recunosc. Relațiile dintre părinți și copii și dintre generații abundă în opera mea. Nu e ceva nefiresc: a fi fiul ori fiica cuiva, și tatăl
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
temele centrale ale romanelor tale este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare pregnant și dureros distanța dintre generații, dar personajele o depășesc. Părinții sunt o prezență sfâșietoare. Este acesta un element autobiografic? GS. Recunosc. Relațiile dintre părinți și copii și dintre generații abundă în opera mea. Nu e ceva nefiresc: a fi fiul ori fiica cuiva, și tatăl ori mama cuiva sunt experiențe fundamentale, despre care se scrie de când lumea. Se spune că scriu cu o anume intensitate și apropiere despre relația
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bune. Iată deci că explicația autobiografică nu se portivește cu multele situații de familie nefericite ori amare din romanele mele și, în treacăt fie spus, se pare că în general scriitorii se nasc din copilării nefericite! Tot în legătură cu relațiile dintre generații, aș adăuga că romanul le tratează, fiindcă e suficient de amplu pentru a o face. Un roman poate trata, prin definiție, perioade lungi de timp, poate crea o perspectivă istorică, vieți pe toată lungimea lor, schimbări, chiar mai mult decât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că romanul le tratează, fiindcă e suficient de amplu pentru a o face. Un roman poate trata, prin definiție, perioade lungi de timp, poate crea o perspectivă istorică, vieți pe toată lungimea lor, schimbări, chiar mai mult decât o singură generație. Ar fi păcat să nu folosim prilejul, când avem de-a face cu o astfel de deschidere literară și filozofică. LV. Proza ta invită comentatorul să citeze, aproape îl împinge s-o facă. Sunt nenumărate fraze memorabile, care ar putea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost depănate între primejdii, crimă, paranoia și genocid. Întunecimile propriei mele vieți sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în stare de fapte. Dar faptele sunt ambivalente și primejdioase, drept care mi se pare foarte important să am o voce clară și egală. Nu-mi place să mă las furat de emoții ce pot fi false, chiar când
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cluj, în 1941, sub îngrijirea lui Gh. Dăncuș. Prima carte a lui M., Vâslind pe apele destinului (1942), asemenea celei imediat următoare, Rugăciunile dorului (1943), cultivă un lirism neosămănătorist, înveșmântat într-un stil „artificios și dulceag” (Dumitru Micu). Coleg de generație cu Francisc Păcurariu și Teohar Mihadaș, poetul se definește printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]