45,986 matches
-
timpul, fiindcă nu știu cine-i îngropat acolo și mulți dintre ei au în familie dispăruți fără urmă. E un soi de ritual. Dau foc la cruci, iar jandarmii tolerează situația. O consideră un soi de panaceu care ține mulțimea nespălată în pace și liniște. Apropo, n-ai vrea să renunți la chestia aia? Revolverul meu de serviciu era îndreptat spre plexul lui Dolphine. M-am întrebat cât timp îl ținusem ațintit într-acolo. — Nu. Ai unelte la tine? Dolphine înghiți în sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dăduse și un nume. — Mulțumesc spuse femeia. Eu sunt Jane Chambers. Dumneata ești omul trimis de laborator? Tremura toată, în ciuda durității afișate. Am îndrăgit-o imediat. — Da. Dacă-mi arătați locul, o să-mi fac treaba și-o să vă las în pace. Jane Chambers mă conduse într-un foaier lambrisat și plăcut. — Biroul din capătul sufrageriei. O să vezi banda galbenă. Acum te rog să mă scuzi, vreau să mă ocup un pic de grădină. A plecat, tamponându-și ochii. Am găsit camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fug spre ea. Chiar dacă se va dovedi o pierdere de timp, cel puțin voi face o călătorie spre un teritoriu sigur, unde insigna mea și femeile vii nu mă vor băga în bucluc. Repulsia de pe fața prostituatei nu-mi dădea pace. Încă simțeam în nări mirosul parfumului ei ieftin și mi-o imaginam proferând acuzații, cu aceleași cuvinte pe care le rostise și Kay în acea zi, ceva mai devreme, dar pe un ton mai violent, fiindcă ea știa ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu Dulange acolo și la hotelul Havana până în după-amiaza sau seara zilei de duminică, 12 ianuarie, când individul a dus-o la consult la „amicul lui doctor“. În mașină, în drum spre El Nido, deși eram epuizat, nu-mi dădea pace o piesă lipsă din investigația asta colosală. Când am trecut pe lângă o cabină telefonică, mi-a picat fisa: dacă Betty l-a sunat pe Lindscott în Malibu - convorbire interurbană -, apelul trebuie să fi fost înregistrat la Pacific Coast Bell. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fapt „Maddy“ sau „Martha“. Nu era logic. În săptămâna dispariției lui Betty toată familia Sprague se afla în casa de la Laguna Beach, Roach părea sigur de „Marcy“ și storsesem de la Madeleine toate informațiile despre Dalia. Totuși gândul nu-mi dădea pace, de parcă în sinea mea doream să-i fac rău familiei ei pentru felul în care mă tăvălisem în șanț cu fiica lor și-i pupasem în fund pentru bogăția lor. M-am agățat de un alt gând , ca să-mi duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sau suturile. M-am tot gândit la finalul cazului, ca să nu mă gândesc la viața mea de rahat. Mi-am amintit că deunăzi Madeleine îmi spusese ceva aiurea, ceva complet fără noimă. În timp ce mă îmbrăcam, întrebarea nu mi-a dat pace, iar când am ieșit pe ușă ca să-mi cumpăr ceva de mâncare, mi-a picat fisa: Madeleine a spus că Martha sunase la poliție ca să le dea pontul cu La Verne’s Hideaway. Dar eu cunoșteam cazul Short mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mult și mai mult, ce speră ea de la viață. Să luăm, de pildă, cazul matale. Ce mai aștepți de la viață? Comandant ești, la cine să strigi ai, în Cosmos ai fost. Dar ia gândește-te, n-ai vrea matale, în pacea serilor de iarnă, când misiuni nu sunt, când navele sunt trase în huse și șefii picotesc, să ai acolo lângă rastel un suflețel ca mine, care să te curețe, să-ți schimbe o bujie, să-ți mai strângă un șurub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Cât ai vrea să facă? — Tata mi-a spus că o să vină o vreme pe Terra când opt ori șapte o să facă tot mai puțin. — Cam pesimist taică-tău ăsta! comentă comandantul Felix S 23. Ia mai lăsați copilul în pace! interveni Getta 2. I-o fi și lui foame. Ți-e foame, băiețaș? — Mi-este, de ce să n-o recunosc..., zise Benga. Și ce-ai vrea tu să mănânci mai mult și mai mult? surâse promițătoare Getta 2. — Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
foarte simplu, răspunse tânăra. Dacă nu vreți s-ajungeți ca noi, o s-ajungeți la capătul răbdărilor. E ora de somn. Nu veniți și dumneavoastră? Noi am mai sta nițel treji, răspunse comandantul. Oricum, ne-a făcut multă plăcere. Dormiți în pace! Tânăra se îndepărtă spre barăci. — Știi că nu e rea? zise comandantul, uitându-se după femeie. N-ai zice că e mediocră. — Eee - făcu Amărășteanu -, toate sunt la fel. — Nu te știam așa misogin, spuse Aciobăniței. Ai avut pojar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de asemenea, începeau să-și numere zilele cu înțelepciunea femeilor. Și au urmat mulți ani buni. Ploile au căzut la timp, iar apa din fântână era dulce și abundentă. Împrejurimile au fost cruțate de molime și între triburi a fost pace. Turmele au prosperat atât de mult încât Iacob nu s-a mai descurcat singur și l-a angajat pe Șibutu, al treilea fiu al unui cioban din sat, pentru șapte ani. Apoi l-a angajat pe Nomir, care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bun prieten al lui Dan, fiul Bilhei și cei doi obișnuiau să doarmă unul lângă altul în cortul ei. Stăteau cu gura căscată și-l ascultau pe fratele lor mai mare, Ruben care era, de asemenea, atras de liniștea și pacea care o înconjurau pe mătușa mea. Lea încerca să-i momească pe Issa și Tali să se întoarcă la ea, le dădea dulciuri și pâine în plus, dar era mereu atât de ocupată cu treburile familiei încât nu prea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cămila. Vorbeau între ei în limba lor ciudată, curgătoare. Deși râdeau încet, apa aducea sunetele aproape de parcă ar fi fost lângă mine. Nu m-am dus să mă culc până când n-au ieșit din apă și au lăsat fluviul în pace, să-și facă liniștit călătoria lui în noapte. Dimineața, tata și frații mei au intrat în apă fără să stea pe gânduri, doar ridicându-și tunicile să nu se ude. Mamele mele și-au dat jos sandalele și le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zece pietre și au pus fiecare câte una, suprapuse, până când s-a făcut un fel de zid în miniatură, care simboliza granița dintre ei. Laban a turnat vin peste el. Iacob a turnat ulei peste el. Fiecare i-a jurat pace celuilalt și și-au atins coapsele. Apoi Iacob s-a întors și a coborât de pe deal. A fost ultima dată când noi toți l-am mai văzut pe Laban și am adus mulțumiri zeilor pentru asta. * * * Iacob de-abia aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
facă la fel. - Sacrificiile sunt ceva ce fac bărbații, spuneau ele și-și mâncau dulciurile. Totuși, nevestele fraților mei munceau cum trebuie și erau fertile. Am dobândit mulți nepoți și nepoate în Salem, iar familia lui Iacob a prosperat. Era pace la corturile noastre, doar Simon și Levi trăiau într-o continuă, mișcătoare nemulțumire. Fântâna, cea care făcuse ca pământul nostru să pară așa o afacere, se dovedise a fi un puț vechi și părăsit, o grămadă de pietre care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
picioarele lui Așnan sau s-o frec pe spate. Shalem uitase și el de cinele obligatorii din fiecare seară cu tatăl său. Dar Re-nefer avusese grijă să nu știm nimic din lumea din jur și lumea să ne lase în pace. Ne trimitea mâncăruri alese toată ziua și toată noaptea și-i instruia pe servitori să umple baia cu apă proaspătă și parfumată ori de câte ori noi dormeam. Nu-mi făceam griji pentru viitor. Shalem spunea că unirea noastră trupească ne pecetluise căsătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi fost acolo ca să-i fac Rahelei înmormântarea pe care ar fi meritat-o. Rahela a murit pe drum, pe drumul pe care Iacob fugise ca să scape de mâinia din în vale, de răzbunarea oamenilor pentru distrugerea lui Hamor și pacea Salemului. Rahela a murit în agonie, dând naștere ultimului fiu al lui Iacob. „Fiul suferinței”, îl numise ea pe băiețelul care o costase un râu de sânge negru. Dar numele pe care Rahela îl alesese pentru fiul ei suna prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Re-nefer încerca să ridice de la pământ oameni și obiecte, dar nu avea putere și bătea din aripi în neputința ei, epuizată și furioasă. În fiecare noapte, dispărea în soare, țipând. Părea că sufletul ei neliniștit nu-și va găsi niciodată pacea. După șapte nopți în compania acestei viziuni, n-am mai simțit decât milă pentru ea. Nakht-re a murit și el sezonul următor, iar pentru el am plâns fără rezerve. Cinstit, generos, vesel și totdeauna amabil, el fusese un model de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a zis doar: - Biata de tine. Asta era tot ce îmi dorisem să aud. Nici unul dintre noi n-am spus numele celor morți pe care îi iubisem și pentru că le arătasem asemenea respect, ei ne-au lăsat să trăim în pace, fiecare cu o altă pereche și nu ne-au bântuit niciodată gândurile, ziua și nici visele, noaptea. Viața curgea dulce în Valea Regilor, pe malul de vest al fluviului. Benia și cu mine găseam tot ce aveam nevoie unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu fața adânc brăzdată și ascunsă sub un păr alb și murdar, a vorbit încet și stângaci în limba Egiptului. I-a făcut urări oficiale lui Zafenat Paneh-ah, protectorul și salvatorul lor, cel care îi adusese pe acel pământ în pace și le dăduse să mănânce. Doar când a început să vorbească în limba lui, am recunoscut vorbitorul. - În numele tatălui nostru, Iacob, bine ai venit, frate, la corturile noastre umile, a zis Iuda, cel care fusese așa de frumos în tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu m-a auzit. Stătea cu ochii holbați, fără privire, înspre acoperișul cortului și vorbea cu Rahela cerându-i iertare că-i abandonase oasele la marginea drumului. Plângea pentru iubita lui și o implora să-l lase să moară în pace. Nici n-a simțit când am plecat cu fiii mei. Cu cât Iosif vorbea, cu atât simțeam o greutate veche cum mi se întoarce în inimă și am recunoscut povara pe care o purtasem în timpul anilor petrecuți în casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a zis Iuda. Dar ea a prevăzut întâlnirea noastră. Mama noastră nu te-a uitat niciodată, și, în ciuda interdicției lui Iacob, a vorbit despre tine în fiecare zi până când a murit. Ia asta de la mama noastră, Lea. Și mergi în pace, a zis el, lăsându-mi ceva în mână înainte să se îndepărteze, cu capul plecat. M-am uitat și am văzut inelul Rahelei cu lapislazuli. Primul dar pe care i-l făcuse Iacob. În primul moment m-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urii. Dacă tata încerca uneori, probabil cuprins de remușcări, să mă mângâie, îl respingeam. Eram mai încăpățânat decât el. Când mă bătea, se oprea să mă întrebe: „Mai faci?” Aștepta să zic un „nu” de circumstanță, ca să mă lase în pace. Nu era, în fond, un om rău și regreta, poate, că trebuia să mă pedepsească. Mă uitam atunci în ochii lui cu dușmănie și ziceam: „Da, mai fac”. Îl sileam să mă bată din nou, în timp ce eu, ca să nu izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: „Îndrăznește”. Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl durea capul, în camera alăturată. De aceea trântea ușa și mă lăsa în pace. O singură dată l-am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul să văd de aproape animalele la care visam și pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alergând îndeosebi după marmură neagră, mai solicitată de clienți, și finisa ceea ce lucram eu. Și ne înțelegeam destul de bine. El era mulțumit că scăpase în bună măsură de efortul care îi scurta viața, eu eram mulțumit că mă lăsa în pace. Vorbea extrem de rar și de puțin. Nu zicea nimic când trebuia să corecteze ce făcusem. Se consolase să nu ceară de la mine mai mult decât eram în stare să dau. Acolo am cunoscut-o pe Emilia. Venise să comande o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi și triști și m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace și chiar am vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai întârziat ca să golesc o sticlă începută și asta a fost fatal. Când a venit chelnerul și a dat cu ochii de mine a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]