40,574 matches
-
demisionat, afirmând în schimb despre ea că ar fi „O mizerie politică ... o execuție mafiotă.” La 23 iunie 2012, într-o scrisoare deschisă publicată online de RTV, profesorul Ion Diaconu a susținut că lucrările sale nu au fost plagiate în teza de doctorat a lui Ponta și că acest fapt poate fi evaluat cu ușurință de specialiștii în drept. El mai susține că „Prezentarea unor fragmente disparate, fără precizarea clară a contextului și fără a se ține cont de specificul lucrărilor
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
Certificatelor Universitare (CNATDCU), până când acesta a fost desființat prin ordinul ministrului interimar al Educației din guvernul Ponta, Liviu Pop. În 16 iulie 2012, o comisie tehnică a Consiliului Național de Etică a decis că Victor Ponta nu și-a plagiat teza de doctorat și că a respectat „toate cerințele academice” din 2003. Comisia a mai afirmat că lucrarea „respectă cerințele academice din acea perioadă și este comparabilă din punct de vedere al acestor cerințe cu alte teze de doctorat susținute în
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
nu și-a plagiat teza de doctorat și că a respectat „toate cerințele academice” din 2003. Comisia a mai afirmat că lucrarea „respectă cerințele academice din acea perioadă și este comparabilă din punct de vedere al acestor cerințe cu alte teze de doctorat susținute în acea perioadă”, conform raportului făcut de Comisie pentru Consiliul Național de Etică. Comisia a precizat totuși că există „unele deficiențe” în trimiterile bibliografice în interiorul capitolelor tezei de doctorat dar că „nu se poate aprecia că doctorandul
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
comparabilă din punct de vedere al acestor cerințe cu alte teze de doctorat susținute în acea perioadă”, conform raportului făcut de Comisie pentru Consiliul Național de Etică. Comisia a precizat totuși că există „unele deficiențe” în trimiterile bibliografice în interiorul capitolelor tezei de doctorat dar că „nu se poate aprecia că doctorandul Victor Ponta și-ar fi însușit paternitatea unor idei, concepte, modele care nu-i aparțineau și le-ar fi prezentat drept contribuții personale originale”. Ministrul Educației, doamna Ecaterina Andronescu a
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
drept la replică se precizează faptul că ”Victor Ponta este acuzat că ar fi preluat, fără menționarea surselor, pasaje extinse din lucrări semnate de profesorii Dumitru Diaconu, Ion Diaconu și Vasile Crețu. Menționam că în bibliografie - iar dovadă stă chiar teza de doctorat - au fost trecute ca surse toate lucrările de plagierea cărora este acuzat.” În iunie 2012 acuzația de plagiat adusă premierului Victor Ponta urma să fie analizată de Comisia de Etică a Universității din București și de Facultatea de
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
șeful comisiei că ar fi obținut finanțări ilegale, ceea ce s-a dovedit repede a fi fals. În aceeași zi, ministrul de interne Ioan Rus, a luat apărarea premierului Victor Ponta, afirmând: „De la Aristotel și Platon, toți cei care au scris teze de doctorat pe filosofie, pe politică, pe științe sociale, toți au plagiat. Repet, de la Aristotel încoace și Platon, pe tehnic de la Newton și Einstein, toată lumea a plagiat”. Presa românească și internațională a reacționat vehement la părerea ministrului Rus. Presa internațională
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
iulie 2012 că Ponta nu a plagiat. Pe data de 20 iulie 2012 Comisia de Etică a Universității din București a decis că Victor Ponta a plagiat intenționat, găsindu-se pasaje copiate pe 115 pagini din cele 297 (și anume teza excluzând prefața lui Adrian Năstase și anexele). În aceeași zi, revista "Nature" a relatat despre verdictele contradictorii date de comisia de etică a Guvernului și comisia de etică a Universității. Senatului Universității din București i-a fost prezentat raportul științific
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
și Certificatelor Universitare. O a doua, cea a Consiliului de Etică al Universității din București, nu a fost luată în seamă pe motiv că forul nu avea competența de judecată. Consiliul de etică de pe lângă Ministerul Educației a decis însă că teza respecta legislația din 2003, când a fost susținută, iar Parchetul lui Tiberiu Nițu a dat un NUP, pe baza expertizei Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, potrivit căruia plagiatul nu poate fi dovedit, printre altele, pe motiv că fonturile folosite
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
Simultan a fost asistent la Universitatea Politehnica din București, iar în perioada 1947 - 1952 a fost membru al Societății Gazeta matematică. În perioada 1951 - 1953 a funcționat la Institutul Gospodăriilor Comunale din București, apoi conferențiar la Institutul de Construcții. În teza de doctorat: "Curbe și suprafețe analagmatice", a studiat proprietățile acestora, demonstrând o serie de teoreme legate de acest domeniu. De asemenea, a studiat proprietățile funcționale ale curbelor plane; diferite curbe în coordonate baricentrice, studiu apreciat de Dimitrie Pompeiu. A studiat
Cezar Coșniță () [Corola-website/Science/326899_a_328228]
-
și László Szabédi, care în limitele discursului comunist, au încercat să apere necesitatea menținerii unversității în forma de atunci. Au fost "lămuriți" să-și facă autocritică: "Luînd apoi a două oară cuvîntul, tov. Nagy István a luat poziție față de unele teze greșit exprimate în cuvîntarea antecedentă, și față de criticile ce au fost aduse în legătură cu această problemă." Ca urmare a tensiunilor acestor adunări, profesorul László Szabédi și prorectorul Zoltán Csendes s-au sinucis. După aceste adunări a început unificarea comitetelor de partid
Universitatea Bolyai din Cluj () [Corola-website/Science/326900_a_328229]
-
o jursdictie română peste Iliric. De aceea toți istoricii papali îl sublineaza pt confirmarea vechei existente a Vicariatului român și în consecință Justinean e considerat fiu prea supus a episcopului român. Problemă pare pe deplin lămurita, si inca încă în favoarea tezei române fără posibilitatea de contrazicere. Și totuși nu este chiar așa. Dispoziția este echivoca, pt că în cazul stabilirii vicariatului român, faptul trebuia menționat cu precizie, căci este vorba de o lege. Trebuia revocat edictul din 421 cât sic el
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
are în textul grecesc sensul e primire echivalentă pe când interpretarea Latină vrea să sugereze dependența de voia episcopului român; de fapt consensul lui Vigiliu este formal și autocefalia Justineanei apare evidență prin dependența arhiepiscopului de propriul sinpd al Justineanei. Contra tezei papale mai pledează și împrejurarea, ca referatul administrative a lui Hierocle din Synekdemos, vorbreste despre Mesia cu Marcianopole, Sciția cu Tomis, Iliric cu Tesalonic, Dacia cu Sardica, iar în sfera Romei sunt înserate Nouricul, Galia, Hispania, Panonia, Africa, Sicilia, Sardnia
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
paralel cu activitatea de avocat și de judecător, a urmat cursul de doctorat aprofundat consacrat aparenței și rolului acesteia în dreptul modern român al profesorului Traian Ionașcu (1943-1944), obținând în 1948 titlul de doctor-laureat al Facultății de Drept din București, cu teza " Vânzarea în rate a mobilelor cu clauză de rezervă a proprietății". În anul 1949 și-a dat demisia din magistratură, fiind numită asistentă la Catedra de drept civil a Facultății de Drept din București de unde a fost îndepărtată în 1951
Yolanda Eminescu () [Corola-website/Science/325585_a_326914]
-
cunoscut personal sau numai prin intermediul unor conferințe, aruncă noi lumini asupra orizontului său cultural. Având ca subiect de doctorat "Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului", Gheorghe Pavelescu atrage interesul lui Blaga, dar nu și sprijinul acestuia în redactarea tezei. „Cu Blaga nu m-am mai întâlnit decât la 31 octombrie 1942, ziua susținerii tezei. Toți colaboratorii lui Lucian Blaga mărturisesc faptul că filozoful le-a modificat traseul științific sau literar. Gheorghe Pavelescu stăruie asupra acestui aspect, arătând că Lucian
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]
-
ca subiect de doctorat "Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului", Gheorghe Pavelescu atrage interesul lui Blaga, dar nu și sprijinul acestuia în redactarea tezei. „Cu Blaga nu m-am mai întâlnit decât la 31 octombrie 1942, ziua susținerii tezei. Toți colaboratorii lui Lucian Blaga mărturisesc faptul că filozoful le-a modificat traseul științific sau literar. Gheorghe Pavelescu stăruie asupra acestui aspect, arătând că Lucian Blaga a fost, în timpul activității sale didactice, “un model unic”.
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]
-
și cu profesori particulari, între altele latina, franceza, engleza, și greaca veche. După 1741 s-a perfecționat în științele iudaice cu Israel Zamosc (1700-1772). El a terminat în martie 1751 doctoratul în medicină la Universitatea din Frankfurt pe Oder cu teza "Ueber die Temperamente" ("Despre temperamente"). Aaron Gumperz a activat ulterior, între altele, ca secretar al marchizului d'Argens și, între 1751-1754, al președintelui Academiei Regale Prusiene de Științe și Litere Frumoase, Pierre Louis de Maupertuis, căruia i-a dedicat teza
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
teza "Ueber die Temperamente" ("Despre temperamente"). Aaron Gumperz a activat ulterior, între altele, ca secretar al marchizului d'Argens și, între 1751-1754, al președintelui Academiei Regale Prusiene de Științe și Litere Frumoase, Pierre Louis de Maupertuis, căruia i-a dedicat teza sa de doctorat. Gumperz era unul din puținii evrei din Berlin care, în acea vreme, avea acces la cercurile intelectualilor germani creștini, inclusiv la întâlnirile din cadrul „Kaffeehaus Geselschaft” și ale așa numitului „Club de luni” din Berlin. În 1745 a
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
1849. După ce a urmat școala primară la Brno și Viena, Masaryk a studiat în anii 1872-1876 la Universitatea din Viena, unde a fost student al lui Franz Brentano. A obținut doctoratul la Universitatea din Viena în 1876 și a susținut teza de doctor habilitat la aceeași universitate, în 1879. Teza a fost intitulată "Der Selbstmord als sociale Massenerscheinung der modernen Civilisation" („Sinuciderea ca fenomen social de masă al civilizației moderne”). Între anii 1876 și 1879 a studiat la Leipzig (cu Wilhelm
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
Viena, Masaryk a studiat în anii 1872-1876 la Universitatea din Viena, unde a fost student al lui Franz Brentano. A obținut doctoratul la Universitatea din Viena în 1876 și a susținut teza de doctor habilitat la aceeași universitate, în 1879. Teza a fost intitulată "Der Selbstmord als sociale Massenerscheinung der modernen Civilisation" („Sinuciderea ca fenomen social de masă al civilizației moderne”). Între anii 1876 și 1879 a studiat la Leipzig (cu Wilhelm Wundt și Edmund Husserl). Între timp, pe 15 martie
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
din 2011, dr. Stavrakopoulou afirma, după ce se consultase cu Baruch Halpern, Yosef Garfinkel și Doron Spielman (ultimii doi fiind șefi de excavații ale unor situri pretinse davidico-solomonice), că deși unele descoperiri recente ar putea pune la îndoială teoriile lui Finkelstein, teza imperiului unit sub domnia lui David rămâne nesusținută de dovezi arheologice, fie și pe motivul menționării doar în treacăt de către Biblie a realizărilor politice ale regelui Omri, asupra existenței și puterii căruia există dovezi arheologice de netăgăduit. După ea, acest
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
o lucrare experimentală de măsurare cu mare precizie a forțelor electromotoare pentru lanțuri electrochimice interesante din punct de vedere termodinamic. Între anii 1932 și 1935, în timpul vacantelor și al concediilor de studii, tot la Viena și cu aceeași îndrumare, pregătește teza de doctorat cu titlul “Űber die elektrolytische dissoziation des schweren wassers” (“Prepararea izotopului greu al hidrogenului și determinarea constantei de disociere a apei grele”). Examenul («rigurosum») de doctor îl promovează la 28 octombrie 1935, iar în martie 1936 obține diploma
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
străini care vizitează Israelul să lase de asemenea un mesaj. Până în 1920, musulmanii denumeau zidul „El-Mabka” (locul plângerii). De atunci au început să îl numească Zidul Al-Buraq. Musulmanii susțin în continuare că Zidul ca un monument islamic. Ei susțin această teză bazându-se pe faptul că Zidul este identificat ca fiind locul unde profetul Mahomed și-a legat armăsarul fantastic înaripat, Buraq. Unii învățați cred că atunci când Ierusalimul a căzut sub controlul creștinilor, în secolul al IV-lea, a existat un
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
care au crescut doi copii - Olga și Gheorghe și mai apoi copii acestora:Dragoș,Irina și Cristian”.Atras de cercetarea geografică,se înscrie în anul 1936 că doctorand în geografie la profesorul Gh. Năstase.Muncind cu îndârjire reușește să tocmească teza : „Regiunea Geografică Huși.Contribuțiuni de geografie fizică și umană” pe care susține la 22 iunie 1943 obținând titlul de doctor în geografie cu calificativul „Magma cum laude”.Lucrarea va fi publicată mult mai tarziu,după 16 ani,în 1959,în
Ion Gugiuman () [Corola-website/Science/325168_a_326497]
-
foarte bun (în comisie având examinatori pe S. Mehedinți,G. Vâlsan,M. Ralea,N. Ștefănescu) este la 1 septembrie 1935 profesor titulor provizoriu de geografie la Liceul „Titu Maiorescu” din orașul Aiud(Jud.Alba).Dorind să-și pregătească mai usor teza de doctorat,să fie mai aproape de conducătorul sau,solicită transferul la una din catedrele vacante din orașul Iași,dar nu este înțeles;obține însă catedre în diferite orașe din Moldova.Este astfel profesor la Bălti,după care în perioada 1937-1939
Ion Gugiuman () [Corola-website/Science/325168_a_326497]
-
delegație a început să predea cursul de "„Exploatarea mașinilor-unelte”" la secția de subingineri Bistrița și Cluj-Napoca. În 1978 la data de 15 mai este admis la doctorat (conducător științific Prof. univ. dr. ing. Andrei Albu). A reușit să-și finalizeze teza de doctorat cu titlul "„Cercetări și contribuții privind introducerea utilizării hidrologistorilor la acționarea hidraulică în construcția de mașini”" în mai puțin de patru ani, astfel încât în 9 aprilie 1982 a reușit să o susțină public. Din februarie 1979, în urma concursului
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]