40,921 matches
-
Cobusca Veche este un sat din raionul Anenii Noi, Republica Moldova, reședința comunei Cobusca Veche. Localitatea Cobusca Veche este situată între două dealuri pe Valea Cobuștii, care se află în partea de nord-vest a raionului Anenii Noi. Izvoarele documentare consemnează că atestarea Cobuștii ca localitate a avut loc la 1 iunie 1667. Referitor la proveniența denumirii sunt două versiuni: În literatura de specialitate nimeni din autori nu se referă la denumirea acestui sat. De la început și până la anul 1817 teritorial-administrativ satul a
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
istoric sunt cele 2 movile de pamânt care se află în apropierea satului, dintre care în prezent a ramas numai una. Din istorie se cunoaște că cele două movile erau utilizate de domnitorii Moldovei ca un sistem de semnalizare. Prima atestare documentară a localității a fost în anul 1669. Pe 30 iulie 1734, Nicolae Mavrocordat scrie carte lui Mazarachi biv-jitnicier Pârcălab de Chișinău să dea înapoi lui Pavăl de la Pașcani pâinea ce a luat-o dijmă de pe moșia lui Chirca peste
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
cenușă, case arse, vase și alte obiecte. În perioada romană a a luat ființă o altă localitate, distrusă în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe vatra satului au fost identificate grămezi de lut ars, case arse, obiecte casnice etc. Prima atestare documentară a satului Corjeuți din Ținutul Hotin datează din anul 1618. La 1620 Corjeuți se afla în stăpânirea marelui boier Coste Bucioc. În 1624 Zalnițchi, un dregător polonez care stăpânea la acea vreme Corjeuții, transmite satul vornicului Nicoară în schimbul la
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
de astăzi, în partea lui de vest și care mai poartă toponimul de Bălăban. Fiind situat ceva mai în urma satului Mălăiești locuitorii din această localitate și cei din împrejurimile Bălăbăneștilor le mai spuneau până nu demult și coada Malului. În timpul atestării sale, la 1825 satul avea nu mai mult de 15 locuitori. Este greșit părerea că denumirea satului provine de la numele boierului. N-a existat nici un boier și nici un sătean cu acest nume. În Arhiva Națională din Chișinău sau păstrat numele
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
o localitate-centru de comună în Raionul Cimișlia, Republica Moldova. Localitatea Gura Galbenei reprezintă o comună rurală tipica spațiului moldovenesc ce-și deapănă istoria din cele mai vechi timpuri, de la primele manifestări ale civilizației traco-geto-dacice și până în prezent. Documentele istorice ce oglindesc atestarea și evoluția localității datează cu sec.al XVII-lea. Ca și alte localități, comuna Gura Galbenei are la bază și o interesantă versiune legendară transmisă pe cale orală. Locuitorii comunei au și un calificativ specific, moștenit istoric, având la bază un
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
km vest de locul actual al satului. În secolul al XVII-lea satul Albotești a fost atacat de turci și ars, iar locuitorii rămași conduși de un oarecare Țăulean au fondat o nouă localitate pe locul ei de azi. Prima atestare documentară datează cu anul 1772, cînd satul este pomenit sub numele de Gorodici. În secolul următor satul este atestat ca Borodici - un mic tîrg. În perioada 1918-1940 atît timp cît satul a fost în componența Regatului România, satul s-a
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
traiul aici, dând naștere unui neam de oameni curajoși și bravi care s-au numit BUJORENI... de la frumoasa floare ce creștea pe atunci în acea poieniță... Arhiva orașului Iași spune că satul a fost înregistrat în anii 1300. În prima atestare 1482. Satul Bujor este o comună în Raionul Hincești situată la latitudinea 46.9225 longitudinea 28.2683 și altitudinea de 79 metri față de nivelul mării. Această localitate este în administrarea or. Hincești. Satul Bujor este așezat în regiune de coline
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
de locuitori, dintre care 1.970 bărbați și 1.997 femei. Partea de Vest a satului este traversată de Magistrala M-21 Balcani Chișinău- Leușeni-România și partea de sud-est este traversată de Șoseaua Națională Chișinău- Hîncești - Leușeni. Anul și data atestării este 1489. La intrare în sat, pe o suprafață de 46 ha, se întinde „Iazul din Jos”. În perioada estivală este locul de cuibărit pentru câteva familii de lebede, oferind astfel locuitorilor și vizitatorilor localității o priveliște de neuitat. În preajma
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
au năvălit peste băștinași din stepele asiatice, măi șunt două fîntîni, din bîrne de stejar, pe valea satului și un mormînt cu obiecte votive, descoperit în anii 1977-78. La deshumarea lui, au participat persoane de la Institutul arheologic din Chișinău. Prima atestare a localității este menționată la 30 aprilie 1554, unde se spune: <nowiki>"</nowiki>Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru voevod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
și la 8 km de stația de cale ferată Iargara (Leova). Satul este așezat într-o regiune cu relief ce constă din dealuri, mici coline și șes; pe râulețul Ialpugel, afluent al râului Ialpug. Există mai multe variante privitor la atestarea satului în istorie: 1612, 1765, 1790, etc., sub denumiri diferite: Borgana, Bărgăoani din Codrul Tigheciului, pământul Buraganului - acești ani au fost menționați în izvoarele acelor timpuri. Potrivit ultimelor cercetări, realizate de de către autorul cărții "Borogani" (1994), Vasile Gajos, mai aproape de
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
mării. Această localitate este în administrarea or. Nisporeni. Conform recensămîntului din anul 2004 populația este de 2.295 locuitori. Distanță directă pînă în or. Nisporeni este de 11 km. Distanță directă pînă în or. Chișinău este de 78 km. Prima atestare documentara arată că satul ar fi fost fondat în anul 1667. La 21 mai 1814, protopul Gheorghe Batcu sfințește biserică din sat, care nu era nouă. Ea fiind adusă, cu blagoslovenia mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, din satul Măcărești, unde se ridicase
Marinici, Nisporeni () [Corola-website/Science/305190_a_306519]
-
Biești este o localitate-centru de comună în Raionul Orhei, Republica Moldova. Satul Biești este situat la 25 km Nord de centrul raional și la 71 km de Chișinău. Cea mai veche atestare documentară a localității o aflăm la 23 martie 1430. Conform unei legende, temelia satului a fost pusă de către boierul Beiul și fii lui, care au tras o brazdă adâncă, de hotar, între moșia lor și cea a satului Chiperceni. Pe
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
Prima mențiune a satului datează cu anul 1632. O biserică de lemn a fost contruită aici în anul 1793 și reconstruită mai tarziu, în 1819. Agricultură, vinificația, apicultură și creșterea porcilor vietnamezi reprezintă sectoarele de bază în dezvoltare comunei. Prima atestare documentara a satului datează cu anul 1632, arheologii însă au descoperit în localitate urmele unei vetre umane cu o vechime de 6000 de ani. Tot aici a fost identificată vatra unui sat întemeiat cu circa 2 700 de ani in
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
Ciocîlteni este o localitate-centru de comună în Raionul Orhei, Republica Moldova. S-au scurs mai bine de 5 secole de la întemeierea localității Ciocâlteni, situată în valea pitorească a Răutului. Nici până în prezent nu avem data exactă privind anul întemeierii localității. Prima atestare cu privire la așezarea comunei Ciocâlteni datează la 1554. În ceea ce privește toponimul „Ciocâlteni”, există mai multe versiuni. Astfel, Anastasia Teodor Boiescu, născută în Ciocâlteni în 1911, afirmă: „Străbunica mea, pe linia mamei, Parascovia Stratu, mi-a povestit că satul l-ar fi înființat
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
mai sus, fiind diametral opuse, oferă mai multe întrebări decât răspunsuri. Pentru a ne orienta mai bine în aceste labirinturi, vom căuta, pe baza unei analize atente a documentelor, să stabilim adevărata dată a apariției satului. Versiunea că anul primei atestări documentare a Suslenilor ar fi 1447, așa cum este fixat în Dicționarul statistic al Republicii Moldova (DSRM), trebuie combătută, ea fiind surprinzătoare prin lipsa oricărei prudențe științifice cu care s-a facut această constatare. Editorii DSRM s-au bizuit pe uricul lui
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
satului este rezervația peisagistică Căpriana-Scoreni, pe teritoriul căreia se află unul din ștejarii lui Ștefan cel Mare. Așezarea datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, pe atunci fiind moșia lui Scorea, nume derivat probabil de la inscripția „"Decebalus per Scorilo"”. Prima atestare documentară datează de la 22 august 1763, când „din luminata poruncă a Măriei Sale Grigore Callimachi, Grigore Clichici ot Scoreni [...] au mers la hotarul ce este în șesul Bâcului, să grijească pricina moșiei Sfintei Vineri, ce se chiamă Strășeni”. În timpul recensămintului ad-hoc
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
mare, deasupra malului de nord al acestuia. Orizonturi cultural-cronologice identificate aparțin culturei Noua și culturei Sântana de Mureș-Černjahov . Următorul sat a fost înființat după cucerirea romană a Daciei. Localitatea a fost arsă și devastată de către huni în 376 e.n. Prima atestare a satului actual datează din 5 martie 1487, într-un act domnesc prin care domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare dăruiește lui Ivanco Bârlici, pentru slujba credincioasă, câteva sate, inclusiv Corlâtenii. Apoi, timp de un secol, nicio mențiune a satului nu
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Acest fapt este confirmat prin așezarea Tătărăuca Veche - I, înscrisă ca monument arheologic în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat în articolul cu numărul 494. Alt monument arheologic, numit Tătărăuca Veche - II, reprezintă o așezare din secolele III-IV. Data primei atestări documentare a satului Tătărăuca Veche necesită o precizare. Într-un document datat cu 23 noiembrie 1470 este pomenită denumirea satului la indicarea hotarelor dintre moșii. Documentul dat însă este considerat fals. În Enciclopedia Sovietică Moldovenească, la articolul ce se referă
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
cu 23 noiembrie 1470 este pomenită denumirea satului la indicarea hotarelor dintre moșii. Documentul dat însă este considerat fals. În Enciclopedia Sovietică Moldovenească, la articolul ce se referă la localitatea dată „Tatarovca Veche” (cu alfabet chirilic), este menționat anul primei atestări fiind ca 1608. Același an - 1608 e indicat și în Dicționarul statistic al Basarabiei din 1923 însoțit de comentariul „Se zice că satul a fost întemeiat în 1608 de către vornicul Costache Sterpu. Acesta era Vornicul de Sus al Basarabiei”. În
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
1608 e indicat și în Dicționarul statistic al Basarabiei din 1923 însoțit de comentariul „Se zice că satul a fost întemeiat în 1608 de către vornicul Costache Sterpu. Acesta era Vornicul de Sus al Basarabiei”. În Dicționarul enciclopedic moldovenesc data primei atestări e indicată - 30 ianuarie 1646. La aceeași dată e pomenit într-un document istoric ”Carte de la Vasile Vodă, din 7154 (1646) ian(uarie) 30, (pentru moșia Tătărauca și Hrițăuți din ținutul Soroca)”. Denumirea satului apare în diferite documente ce descriu
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
nowiki> Liceul Teoretic Olișcani<nowiki>"</nowiki>, Palat de Cultură, 2 biblioteci, centru de sănătate cu farmacie, oficiul poștal, stație de telecomunicații, grădiniță de copii, cîteva magazine și baruri, o cafenea, sauna, teren de minifotbal cu iarba artificială, stadion sportiv. Prima atestare documentara a localității cu numele „satul lui Oleșco” datează din 20 decembrie 1437, fiind menționat printre satele care aparțineau panului Mihail de la Dorohoi. Moșia Olișcani a aparținut și marelui cărturar Grigore Ureche, iar după moartea acestuia o jumătate din satul
Olișcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305214_a_306543]
-
de la tatăl lor Copcea. Din conținutul documentului reese, că localitatea Mateuți exista deja pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ceea ce denotă că satul a fost întemeeat la sf.sec.XIV - începutul sec. XV. Acest document pune începutul șirului de atestări documentare a localității, astfel încît în anul 1715 devine proprietate a lui Nicolae Costin, fiul marelui cronicar Miron Costin. O importanță mare pentru Mateuți a avut-o biserica din localitate, care se presupune că a fost construită după 1633, cînd
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
două colhozuri în mahalaua Pohoarna, avându-l ca președinte pe Avram Roizman, iar în mahalaua Harbuțcani a fost numit președinte Raileanu Ion. In 1948 aceste trei colhozuri s-au unit în unul singur avându-l ca președinte pe A.Samanati. Atestarea documentară a acestui sfânt locaș datează din luna noiembrie 1828. Pe o placă din metal care s-a păstrat în Sfânta Biserică putem citi în limba română cu grafie slavonă următoarele cuvinte: „Acest sfânt locaș în care se prăznuiește hramul
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
cu versanți cu diferite grade de înclinare.Solurile sunt foarte fertile, fiind favorabile culturilor de cereale și plante tehnice. Rețeaua hidrografica este formată de răul Prut și de afluientul acestuia, pârâul Vladnic sau Hlabnic (hlabnic „baltă noroioasa”, „lac”, „izvor”){O atestare veche de pe timpul lui Ștefan cel Mare, sub forma hlabnic și hlabnicel este menționată și în DA la cuvântul titlu hladnic. Consoana h pentru v se explică prin graiul moldovenesc, în care apare o astfel de substituire: vulpe>hulpe, bolovan
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
Heleșteni este un sat din cadrul comunei Marinici din raionul Nisporeni, Republica Moldova.Linga acest sat se întinde Rîul Nirnova și o pădure care se află și în apropierea satului Siscani r.Nisporeni. Prima atestare a satului arată că a fost fondat în 1840.(Față de satul Marinici care a fost fondat în anul 1667. Satul în prezent are o populație de cca 500 de locuitori (majoritatea copii) și restul bărbați ,femei și bătrîni de diferite
Heleșteni, Nisporeni () [Corola-website/Science/305235_a_306564]