41,558 matches
-
decembrie 1918, a fost membra al diferite al guvernului de la București. Anterior, în 1917, a fost membru în Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei, membru al administrației lui în calitate de "Director General al căilor ferate" (mai precis, "Director general responsabil pentru căile ferate, poște, telegraf și telefon") și a fost director general responsabil pentru căile ferate, poște, telegraf și telefon. În perioada interbelică activează în calitate de inginer, director în Ministerul de construcții de la București.
Nicolae Bosie-Codreanu () [Corola-website/Science/318037_a_319366]
-
1917, a fost membru în Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei, membru al administrației lui în calitate de "Director General al căilor ferate" (mai precis, "Director general responsabil pentru căile ferate, poște, telegraf și telefon") și a fost director general responsabil pentru căile ferate, poște, telegraf și telefon. În perioada interbelică activează în calitate de inginer, director în Ministerul de construcții de la București.
Nicolae Bosie-Codreanu () [Corola-website/Science/318037_a_319366]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea ce a avut ca rezultat creșterea producției de oțel prin noi tehnici, amplificată și de cererea tot mai mare de metal pentru Armata Austro-Ungară; metodele învechite și neprofitabile ale atelierelor din zonă; construcția unei căi ferate și creșterea pieței de desfacere prin deschiderea unor noi uzine mecanice în Transilvania. Un rol important în înființarea uzinei a avut primarul George Dănilă al Hunedoarei. Construcția a început în august 1882 prin două furnale de 14,40 metri înălțime
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
Procesul de extracție la scară industrială a început la Ghelari în 1863, la început prin exploatare la suprafață urmată de extracția prin puț minier din 1881. Deoarece funicularul nu mai putea face față cererii de minereu, a fost construită calea ferată cu ecartament îngust Ghelari-Hunedoara între 1890 și 1900. Tot în aceeași zonă au mai fost construite linia de funicular Govăjdia-Râul Bătrâna în lungime de 18 km pentru transportul mangalului și linia de funicular în lungime de 14 km pentru transportul
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
de calitate superioară adus din Polonia, Brazilia, China și Uniunea Sovietică. Lingourile de oțel de 7 și 9 tone fiecare au fost turnate începând cu anul 1979. În timpul anilor 1980 uzina era cel mai mare producător de șină de cale ferată din sud-estul Europei și producea 200.000 tone de oțel anual. Ceaușescu avea planuri și mai mărețe, dorind să dărâme satele Ceacu și Cuza Vodă. În locul lor a plănuit dezvoltarea combinatului pentru a produce cantități record de oțel dar acest
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
laminor cu echipamente importate din Germania, Austria și Scoția. În 1999 producția de oțel a fost sistată din cauza lipsei de capital, o situație ce a durat până în 2004 când producția a fost reluată la singurul producător de șină de cale ferată din țară. În această perioadă părți din combinat au fost demontate piesă cu piesă, cea mai mare parte din cele 400.000 de tone de metal folosite la construcția sa fiind vândute la fier vechi. Firmele de colectare a fierului
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
400.000 de tone de metal folosite la construcția sa fiind vândute la fier vechi. Firmele de colectare a fierului vechi au operat în împrejurimile combinatului, fiind conduse de cetățeni influenți ai orașului care astfel s-au îmbogățit. Toată calea ferată interioară (600 km) a fost demontată are produsele finite încă neambalate au ajuns la fier vechi. În 2000 la Siderca s-a declanșat procedura de intrare în faliment, o procedură ce a fost suspendată în 2001 pentru patru ani în
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
pentru patru ani în care s-au făcut încercări de redresare a combinatului. În 2003 a preluat părțile viabile, evaluate la 20 de milioane de dolari: oțelăria, unitatea de turnare continuă și laminorul pentru profile grele și șină de cale ferată. Siderca a contribuit cu 150 ha și cu clădirea administrativă. În 2005 Siderca a intrat oficial în faliment iar Donasid a fost preluată de Tenaris. La nivelul anului 2011 erau 500 de angajați din care 300 la oțelărie și 70
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
necesitatea creerii unei legături de tramvai între străzile Kurfürstendamm și strada Kaiser-Friedrich, la care s-au adăugat problemele de circulație apărute după unirea Berlinului de Est cu cel de Vest, toate acestea au dus la necesitatea redeschiderii gării de cale ferată. Lucrările de amenajare a gării au început în anul 2003, linia de nord fiind deschisă în anul 2005.
Gara Berlin-Charlottenburg () [Corola-website/Science/318104_a_319433]
-
Cook este o localitate din Australia, pe linia de cale ferată "Indian-Pacific Railway", cu o lungime de 2.700 km, care leagă Adelaide de Perth. Localitatea constă din câteva case, o gară și depozite de combustibil pentru locomotive. Liniile secundare pot să gareze trenuri până la o lungime de 1800 m. Localitatea
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]
-
câteva case, o gară și depozite de combustibil pentru locomotive. Liniile secundare pot să gareze trenuri până la o lungime de 1800 m. Localitatea Cook a fost întemeiată în anul 1917, fiind denumită după numele primului ministru Joseph Cook. După ce calea ferată a fost privatizată, așezarea a fost abandonată, deoarece noii proprietari ai liniei n-au mai avut nevoie de întregul depozit de carburanți ci numai de un rezervor de motorină și de un cămin pentru muncitori. Spitalul local a fost închis
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]
-
care cauză este considerat oraș-fantomă. Pe vremea când orașul era locuit, apa potabilă era asigurată prin pompare din stratul freatic, în prezent este adusă cu trenul. Datorită locației în deșert nu au putut fi plantați pomi sau altă vegetație. Calea ferată care trece prin localitatea Cook este cel mai lung tronson de linie dreaptă, din lume, cu o lungime de 478 km. Cook este singurul loc de oprire al trenului de pasageri în deșertul Nullarbor. În prezent (2010) localitatea are numai
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]
-
de linie dreaptă, din lume, cu o lungime de 478 km. Cook este singurul loc de oprire al trenului de pasageri în deșertul Nullarbor. În prezent (2010) localitatea are numai patru locuitori permanenți, din care cauză este considerat oraș-fantomă. Calea ferată care trece prin localitatea Cook este cel mai lung tronson de linie dreaptă, din lume, cu o lungime de 478 km.
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]
-
securității tranzacțiilor imobiliare și la facilitarea creditului ipotecar. Realizarea cadastrului Cadastrul se realizează fie la nivelul unităților administrativ-teritoriale, fie pe sectoare cadastrale. Sectorul cadastral fiind unitatea de suprafață delimitata de elemente liniare stabile în timp - șosele, ape, canale, diguri, căi ferate etc. Cadastrul unei unități administrativ teritoriale sau al unui sector cadastral se poate realiza în două modalități: A. "Cadastrul general" (sistematic) se realizează prin măsurarea tuturor imobilelor (terenuri cu sau fără construcții) de pe raza unei unități administrativ teritoriale sau a
Cadastru () [Corola-website/Science/318250_a_319579]
-
preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 80 metri, în partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 35 km nord-est de centrul raional Bolgrad și la 25 km de stația de cale ferată Ceadîr-Lunga, pe linia Odesa - Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Tighina. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Catalpugul Mare, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Șichirlichitai-Noi. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Ciișia
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 138 metri, în partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 42 km nord-est de centrul raional Bolgrad și la 12 km de stația de cale ferată Ceadîr-Lunga, pe linia Odesa - Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Tighina. Din apropierea acestei localități izvorăște râul Catalpugul Mare, care traversează satul și în final se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Șichirlichitai-Noi. În această localitate se află punct internațional
Traian, Bolgrad () [Corola-website/Science/318268_a_319597]
-
denumită "King's Town", numele de "Newcastle" îl va primi ulterior. Orașul deține în prezent un port mare pentru mărfuri, de unde se transportă cu vaporul produse metalurgice. La fel tot aici se află un aeroport și o linie de cale ferată cu capete de linie Sydney-Brisbane. Newcastle este legat de orașul Sydney și printr-o autostradă. Orașul este subîmpărțit în mai multe suburbii ca: Lake Macquarie City, Cessnock City, Maitland City și Port Stephens Council.
Newcastle, New South Wales () [Corola-website/Science/318278_a_319607]
-
fost vizitat de către eroul național al Bulgariei, Hristo Botev. Mulți localnici i-au sprijinit pe rebelii bulgari care s-au ridicat în 1876 pentru eliberarea Bulgariei de sub jugul turcesc. În Tabacu a lucrat o perioadă ca inginer, la construcția căii ferate Tighina-Galați, scriitorul rus Nikolai Garin-Mihailovski. În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În aprilie 1907, în ziarul Viața Basarabiei s-a scris despre sărăcia cumplită a țăranilor din sat, autoritățile
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
preponderent găgăuzi. Satul este situat la o altitudine de 56 metri, în partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 55 km nord-est de centrul raional Bolgrad și la 22 km de stația de cale ferată Ceadîr-Lunga (de pe linia de Basarabeasca - Reni). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
districtul Visp: Lalden, Visp și Visperterminen. Brig-Glis, este centrul regiunii elvețiene unde se vorbește germana. Importanța economică a ținutului a crescut considerabil după construirea în anul 1906 a tunelului Simplon. Acest eveniment a permis legarea regiunii de rețeaua de căi ferate din Europa, compania Société Suisse des Explosifs (SSE), oferind locuri de muncă locuitorilor regiunii. Din punct de cultural și istoric se poate aminti castelul Stockalper, Sala Grünwald și Sala Simplon unde se prezintă spectacole în mod regulat.
Brig-Glis () [Corola-website/Science/318320_a_319649]
-
din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 37 metri, în partea centrală a raionului Ismail, la o distanță de 25 km de orașul Ismail și 14 km de gara Tașbunar de pe calea ferată Odesa - Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Dermendere (în ), în acel an el fiind redenumit Kalanciak. De această comună depinde administrativ satul Novokalanciak. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
Începutul locomotivelor pe actualul teritoriu al României se leagă de Banat, în acea perioadă aflată în componență Austro-Ungariei. Prima cale ferată "adevărată" (care să nu folosească tracțiunea animală) din această zonă a fost Oravița-Baziaș, folosită pentru transportul cărbunelui, pe care circulau locomotive cu abur aduse din Austria. Prima locomotivă cu abur construită pe actualul teritoriu al României a fost în anul
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
locomotive cântăreau 17,2 ț erau prea grele pentru infrastructura CFR. Acesta este unul din motivele pentru care locomotivele din seria 40.000 nu au cunoscut o răspândire atât de mare în depourile din țară și motivul pentru care calea ferata română a căutat o soluție, prin adoptarea unui model puternic dar care să solicite mai puțin calea de rulare. Soluția găsită a fost adoptarea modelului prusac G10. Că și modelul G8.1, conceptul era anterior primului război mondial. Modelul german
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
masa maximă ce putea fi remorcata era de 1.150 ț) și un maxim de 1.790 ț cu viteza de 45 km/h pentru trenuri de marfă. Din 1910, anul apariției modelului și până în 1923, numai în parcul căilor ferate prusace au existat 2.307 exemplare din acest tip. La calea ferata română tipul G10 ajunge după primul război mondial. Curând, datorită calităților acestei locomotive, va fi declarată modelul standard pentru liniile CFR în tracțiunea garniturilor de marfă pe toate
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
un maxim de 1.790 ț cu viteza de 45 km/h pentru trenuri de marfă. Din 1910, anul apariției modelului și până în 1923, numai în parcul căilor ferate prusace au existat 2.307 exemplare din acest tip. La calea ferata română tipul G10 ajunge după primul război mondial. Curând, datorită calităților acestei locomotive, va fi declarată modelul standard pentru liniile CFR în tracțiunea garniturilor de marfă pe toate categoriile de linii. Prima comandă a CFR pentru achiziționarea de locomotive de
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]