40,574 matches
-
specializa în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental. Aici, el obține licența în 1993. După o întrerupere de un an, se întoarce la Roma pentru a-și face doctoratul în teologia orientală, pe care îl obține în 1996, cu o teză privitoare la Michal Lacko (1920 - 1982), un istoric și scriitor spiritual slovac. După întoarcerea în Slovacia a fost director al Centrului Spiritual „Michal Lacko” de la Košice și a predat teologia la Universitatea din Trnava. În 2002 a fost numit episcop
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
cum au fost cele din: Valea Dunării, Dobrogea, Delta Dunării, Podișul Getic, Subcarpații Getici, Subcarpații de Curbură, Carpații Orientali și Munții Apuseni. Încă din primii ani de observații climatice și topoclimatice - perioadă când sub îndrumarea prof. Tiberiu Moraru a întocmit teza de doctorat, cât și sprijinul permanent acordat de prof. V. Mihăilescu au făcut posibilă conturarea direcției științifice a lui Neamu cu prioritate către topoclimatologie și climatologie regională, domenii abordate preferențial în cei 37 de ani de cercetare. Astfel, în anii
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
doctorat, cât și sprijinul permanent acordat de prof. V. Mihăilescu au făcut posibilă conturarea direcției științifice a lui Neamu cu prioritate către topoclimatologie și climatologie regională, domenii abordate preferențial în cei 37 de ani de cercetare. Astfel, în anii elaborării tezei de doctorat, cât și după susținerea ei, au fost abordate personal sau colectiv, aspectele teoretice și practice din domeniul topoclimatologiei, ramură nouă a climatologiei; legitățile acestei noi ramuri au fost conturate în primele trei decenii de după al doilea război mondial
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
ambianța culturală a Iașului, fostul elev bucovinean, devine un student pasionat de o neobosită sete de cunoaștere a tainelor geografiei și geologiei. A fost reținut imediat ca asistent (1939-1950). Și-a susținut doctoratul în 1949, la Universitatea din București, cu teza „Cercetări geomorfologice în regiunea Baia-Suceava”. Din 1939 își începe activitatea didactică, în învățământul superior ca asistent. Parcurge toate treptele ierarhiei universitare: șef de lucrări (1950-1951); conferențiar (1951-1966), profesor (1966-1980), participând activ la toate formele procesului de învățământ până în 1980, când
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
ulterior și spaniola și italiana și parțial limbile nordice, suedeza, daneza, norvegiana. În toamna lui 1901, Weininger încearcă să găsească un editor pentru lucrarea sa, "Eros și Psyche" — pe care le prezentase profesorilor săi, Jodl și Müllner sub formă de teză de doctorat în 1902. Îl întâlnește pe Sigmund Freud, care refuză să-i dea o recomandare pentru un editor. Profesorii săi acceptă până la urmă teza, iar Weininger obține titlul de Doctor. La puțin timp după aceea, la 21 iunie 1902
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
Eros și Psyche" — pe care le prezentase profesorilor săi, Jodl și Müllner sub formă de teză de doctorat în 1902. Îl întâlnește pe Sigmund Freud, care refuză să-i dea o recomandare pentru un editor. Profesorii săi acceptă până la urmă teza, iar Weininger obține titlul de Doctor. La puțin timp după aceea, la 21 iunie 1902, se convertește cu entuziasm la protestantism. În 1902, Weininger asistă la Bayreuth la reprezentarea operei lui Richard Wagner, "Parsifal", care-i lasă o impresie profundă
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
iunie 1903, după luni de muncă asiduă, cartea sa, "Sex și Caracter — o cercetare fundamentală" — o încercare "de a situa relațiile sexuale într-o lumină nouă și decisivă" — este publicată la editura vieneză Braumüller & Co. Cartea este o reelaborare a tezei sale de doctorat, la care sunt adăugate alte trei capitole esențiale: (XII) Natura femeii în relația sa cu universul, (XIII) Iudaismul, (XIV) Femeile și Omenirea. Chiar dacă lucrarea nu a avut o primire ostilă, ea nu s-a bucurat de succesul
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
1931 se înscrie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, urmând cursurile Secției de Geografie din cadrul Facultății de Științe, pe care o termină în anul 1935, când își ia și licența. Se înscrie la doctorat în anul 1938. Pentru realizarea tezei de doctorat, cu titlul „Câmpia Tecuciului-Studiu de geografie fizică” a lucrat mai mulți ani, definitivând-o abia în anul 1965 la Universitatea din Cluj-Napoca, sub îndrumarea Prof. Dr. Doc. Tiberiu Morariu. Această splendidă lucrare nu a fost publicată integral;doar câteva
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
reușit să se remarce în lumea geografică din timpul său. Cercetările sale s-au axat preponderent pe Geomorfologie, Geografie Fizică și Economică precum și Geografie Umană sau Istoria Geografiei. Se înscrie la doctorat în anul 1938, lucrând mai mulți ani la teza de dizertație intitulată: Câmpia Tecuciului - Studiu de geografie fizică”. A analizat cu precădere particularitățile Câmpiei Tecuciului, o mică dar originală subunitate a Câmpiei Române. Lucrarea a fost definitivată și susținută în anul 1965 la Universitatea din Cluj, sub conducerea prof.
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
intitulată: Câmpia Tecuciului - Studiu de geografie fizică”. A analizat cu precădere particularitățile Câmpiei Tecuciului, o mică dar originală subunitate a Câmpiei Române. Lucrarea a fost definitivată și susținută în anul 1965 la Universitatea din Cluj, sub conducerea prof. Tiberiu Morariu. Teza de doctorat este realizată pe baza unor metode moderne de investigare, metode care abia începeau să pătrundă în epoca respectivă, în cercetarea geografică. Profesorul Obreja a utilizat tehnici noi în studiile de detaliu, și anume, analizele granulometrice folosite pentru determinarea
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
Sorbona pentru pregătirea doctoratului. Acest stagiu ar fi trebuit să dureze mai mult, însă problemele de sănătate ale soției sale îl obligă pe Gheorghe Năstase să se reîntoarcă în țară după numai 2 ani. În 1932, acesta își va susține teza de doctorat, publicată cu titlul "Peuce - contribuții la cunoașterea fizică și omeneasă a Deltei Dunării în antichitate". Datorită capacităților sale intelectuale deosebite, și-a început activitatea didactică încă din anul II de studenție (1920), în calitate de asistent suplinitor în cadrul "Catedrei de
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
dată, îmbinarea între geografie fizică (latura naturală a geografiei) și geografia umană (latura uman-socială a geografiei). În mai 1929 ajunge asistent definitiv al "Laboratorului de Studii Geografice", iar în 1932 capătă funcția de profesor titular la Antropogeografie, după ce își susține teza de doctorat pe tema evoluției cunoașterii Deltei Dunării. În 1938 se înființează "Catedra de geografie generală și geografie umană", la care Gh. Năstase devine titular în 1939, unde rămâne până în 1948, când este arestat pe motive politice. După 11 luni
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
Mehedinți i-a încredințat tema studentului Ioan Șandru și s-a preocupat între 1934-1936 de îndrumarea acestuia. Studiul l-a realizat în două etape: în prima etapă a elaborat studiul satelor de pe valea Oituzului, sub îndrumarea prof. S. Mehedinți, ca teză de licență (1934-1936), în a doua etapă, sub îndrumarea prof. Gh. Năstase și Vintilă Mihăilescu, studiul s-a extins asupra așezărilor rurale și urbane din Depresiunea Onești-Bacău, ca teză de doctorat, susținută în 1949 cu calificativul maxim. În timpul studiilor universitare
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
studiul satelor de pe valea Oituzului, sub îndrumarea prof. S. Mehedinți, ca teză de licență (1934-1936), în a doua etapă, sub îndrumarea prof. Gh. Năstase și Vintilă Mihăilescu, studiul s-a extins asupra așezărilor rurale și urbane din Depresiunea Onești-Bacău, ca teză de doctorat, susținută în 1949 cu calificativul maxim. În timpul studiilor universitare a fost îndrumat de profesorii S. Mehedinți, C. C. Giurescu, Vintilă Mihăilescu, Gh. Năstase și C. Brătescu.Din 1937 până în 1943 a funcționat ca profesor de geografie la Liceul „Eudoxiu
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
lucrări științifice, care încununează o carieră universitară de excepție: peste 200 de lucrări științifice, 150 conferințe și comunicări științifice în țară și străinătate, 16 diplome și medalii acordate de prestigioase instituții din România și din străinătate, îndrumarea a 38 de teze de doctorat. Profesorul emeritus doctor docent Ioan Șandru a fost și rămâne un exemplu de independență a spiritului, de profunzime și longevitate științifică, dar și de implicare totală în viața academică națională.Îi aparțin în mare măsură o serie de
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
Colegiul Național "Nicolae Bălcescu", absolvit în 1959. A urmat Facultatea de Filologie, specialitatea Limba și literatura română a Universității "Al.I.Cuza" din Iași (absolvită în 1964). A obținut doctoratul în filologie în anul 1974, la Universitatea din București, cu teza "Eseul". Privire comparativă asupra eseului românesc interbelic, conducător științific fiind prof. univ.dr.doc. Ion Zamfirescu. Desfășoară activitate didactică numai în învățământul superior, începând cu anul 1964, fiind repartizat guvernamental. Urmând toate treptele universitate, din 1991 este profesor titular. A activat în cadrul
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
cu regulamentele de ordine interioară, plasându-se la jumătatea drumului dintre legislația autoimpusă și dreptul comun. Cel mai adesea, ele fac parte din contractul de muncă pe care jurnalistul îl semnează la angajare. Deontologia este folosită astăzi cu două accepțiuni: Tezele deontologice nu devin normative și pragmatice decât atunci când sunt proiectate într-un cod autoimpus, la rândul lui asumat de o comunitate profesională. Codurile conțin de obicei interdicții și sancțiuni și deloc recompense, iar sancțiunile sunt de ordin moral sau disciplinar
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
de muzică”. În continuare urmează studiile de doctorat la Facultatea “Pedagogie Muzicală” a Universității Pedagogice din Moscova la renumitul savant, teoretician în pedagogia muzicală Olga Apraxin. În anul 2004 i se conferă titlul de doctor habilitat în pedagogie, în urma susținerii tezei „Fundamentele psihopedagogice și muzicologice ale educației muzicale”. Are o fiică Daniela, care a moștenit dragostea tatălui pentru muzică, este licențiată în Pedagogie muzicală, magistru în Muzică, cadru didactic în discipline muzicale. 1960-1969 Școala de 8 ani din s. Onișcani, Călărași
Ion Gagim () [Corola-website/Science/324837_a_326166]
-
(n. 21 mai 1943, Negrilești, Vrancea — d. 29 iulie 2007) a fost un profesor, scriitor și jurnalist român. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București și și-a încheiat studiile universitare cu teza de licență „Proza lui Mircea Eliade”, având ca îndrumător pe profesorul Eugen Simion. Dumitru a moștenit meșteșugul cuvântului de la tatăl său, care avea "clopoțelul de argint”. Ion Pricop avea o ușurință extraordinară în comunicare și în alcătuirea versurilor. Urmează cursurile
Dumitru Pricop () [Corola-website/Science/326020_a_327349]
-
și-a început studiile de filosofie și de teologie la Tübingen și la München. A fost hirotonit preot pentru dieceza de Rottenburg-Stuttgart, la 6 aprilie 1957 și a obținut doctoratul în teologie la Universitatea din Tübingen în 1961, cu o teză privitoare la „doctrina Tradiției sub școala romană”. Și-a consacrat activitatea preoțească îndeosebi învățământului. Timp de trei ani (1961 - 1964) a fost asistent al profesorilor Leo Scheffczyk și Hans Küng, înainte de a primi „habilitatio”, cu o teză asupra filosofiei și
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
1961, cu o teză privitoare la „doctrina Tradiției sub școala romană”. Și-a consacrat activitatea preoțească îndeosebi învățământului. Timp de trei ani (1961 - 1964) a fost asistent al profesorilor Leo Scheffczyk și Hans Küng, înainte de a primi „habilitatio”, cu o teză asupra filosofiei și teologiei istoriei în filosofia târzie a lui Schelling, cu titlul în germană: « Philosophie und Theologie der Geschichte in der Spätphilosophie Schellings ». A predat teologia dogmatică și a fost decan al "Facultății de Teologie din Münster", iar mai
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
lăsat să cadă liber spre centrul Pămîntului nu s-ar opri în acest punct-locul său natural după doctrina aristoteliană-ci, din cauza "impetuosului" său, ar depăși acest centru și ar reveni, executând o serie de oscilații până la epuizarea acestui "impetum". Datorită acestei teze ale sale, el este considerat primul savant care a intuit existența impulsului și cea a inerției corpurilor. Începând cu 1366 până la sfârșitul vieții, a fost episcop de Halberstadt. De asemenea, a fost primul rector al Universității din Viena. Albert de
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
impulsului și cea a inerției corpurilor. Începând cu 1366 până la sfârșitul vieții, a fost episcop de Halberstadt. De asemenea, a fost primul rector al Universității din Viena. Albert de Saxonia a formulat paradoxurile care îi poartă numele. A revizuit unele teze ale fizicii peripatetice și a studiat căderea liberă a corpurilor. A ajuns la concluzia că este posibil să se construiască cu rigla și compasul un pătrat de arie cu a unui cerc dat. Albert de Saxonia a scris numeroase lucrări
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
Collingwood se apleacă asupra unor concepte fundamentale precum materie-minte, spațiu-timp sau mișcare-nemișcare. El punctează, de asemenea, ecoul paradigmatic peste timp al unor nume precum Pitagora, Aristotel, Copernic, Newton, Kant, Hegel, Einstein sau Whitehead. Filosoful își încheie lucrarea cu propria sa teză asupra studiului cosmologiei: orice demers de înțelegere și abordare a științelor naturii trebuie să fie strâns legat de cercetarea istorică. Aceasta pentru că orice fapt care intră în sfera cosmologică nu poate fi cu adevărat înțeles independent de țesătura de fapte
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
studiat și el geologia, din 1980. A absolvit "Institutul de Mine București", Facultatea de Geologie, Secția de Geofizică, după studii în perioada 1951-1956, devenind inginer geofizician. Din 1968 a devenit doctorand la "Institutul de Petrol, Gaze și Geologie", cu o teză cu titlul "Studiul petrofizic și geofizic al mineralizațiilor „porphyry copper" din Munții Metaliferi." A renunțat la elaborarea și susținerea tezei de doctorat, deoarece în perioada 1983-1984 a fost atenționat în repetate rânduri că, din motive legate de originea sa socială
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]