40,921 matches
-
este divizat în 3 entități statale: "Francia Orientală", "Francia Occidentală" și, între ele, efemera "Lotharingia". Partea orientală corespunde entității statale care a devenit mai târziu Germania, pe când cea occidentală corespunde Franței. Din anul 842, prin Jurămintele de la Strasbourg, datează prima atestare a folosirii a două limbi diferite de o parte și de alta a Rinului (germana și romana lingua, protofranceza). Descendenții lui Carol cel Mare, au condus Franța până în anul 987, când Hugo Capet, Duce de Franța și Conte de Paris
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
rânduri, între 1545 și 1559, acel Mircea care a cârmuit doar câteva luni în primăvara lui 1442 și numai câteva zile, în toamna lui 1481, sau Mircea cel Bătrân (1386-1418), ultimele două posibilități putând printr-o logică istorică, să schimbe atestarea documentară a localității. Tot Mihai Viteazul elibera, la 5 iunie 1598, o carte domnească lui Drăgan și cu feciorii câți Dumnezeu îi va da, ca să fie lui moșie în Urlați (...) din câmpu și din apă și din deal(ul) cu
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
sunt foarte buni la suflet și sinceri, generoși și ospitalieri. Un document din 11 apr. 1552 ne informează că satul se afla în dreptul de stăpânire al Mănăstirii Căpriana. Această dată e prima cunoscută până azi și se consideră drept anul atestării Cio-bancăi. Cu toate că nu se poate nega că sătucul ar fi existat și mai înainte. Cu 40 de case, 196 de oameni e înregistrat și în listele localităților Imperiului Rus, publicate la Sankt—Petersburg în 1861, cifrele refe-rindu-se la a. 1859
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
încă greu de prevăzut, mulți tineri fiind plecați la muncă în vestul europei unde își pot asigura un venit mai mare, întoarcerea lor nu este încă motivată de o situație economică care sa le permită să aibă venituri comparabile. Prima atestare documentară a satului este menționată în anul 1257, sub denumirea de "Terra Szek", însă descoperirile arheologice au pus în lumină urmele locuirii pe aceste teritorii cu mult timp înainte, dovada acestei susțineri stând și în tezaurul descoperit pe teritoriul satului
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
Vodă ca întemeietor al Bucureștiului. Primul care scrie despre acest lucru este raguzanul Luccari, după o călătorie prin Țara Românească în timpul lui Mihai Viteazul. Printr-un document al domnitorului Mircea cel Bătrân din 1410 Bucureștiul este numit „Cetatea noastră” Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori . Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900 . Vlad Țepeș petrece patru
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
la vreo 18 km de frontiera cu România, pe drumul regional Zrenjanin-Vrsac, la 24 km. de Zrenjanin. Sărcia nu are o dată cunoscută pentru întemeiere, dar s-au găsit urme din epoca romană (S.Borovzky, Tor.vm, p.113, 305). Prima atestare documentară - din anul1333 cu numele Zoruca. În 1338 purta numele de Szarchatelek, adică cătunul Sărcia. Primul loc era lîngă satul Șurian, la locul numit Șâbova, la cca 25 km. în amonte de locul actual, pe malul stâng al Timișului. Aci
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
secarei și pintenul secarei). Nu este cuprins în ultimul Dicționar explicativ al limbii române (DEX '98), dar este menționat în dicționarele de neologisme apărute ulterior. Încă din antichitate erau cunoscute efectele scleroților de secară, mai ales asupra uterului gravid. Prima atestare istorică a ergotului apare în scrierile chinezești din anul 1100 î.Hr. Marii istorici, Tucidide, Plinius, Dioscoride, cunoșteau efectele făinii de secară infectată cu scleroți asupra femeilor gravide. Hipocrate este primul care observă efectul abortiv al făinii de secară, crescută în
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
pelerinaje la Altarul Sfântului Anton care se găsea într-o regiune a Franței care nu era contaminată cu ciuperca Claviceps purpurea. Cei care participau la pelerinaj nu mai consumau o perioadă de timp cereale infestate și apăreau vindecări miraculoase. Prima atestare documentară este a unei epidemii ce decimează Parisul în jurul anului 945; se pare că supraviețuitorii refugiați în biserica Sf. Maria, sunt hrăniți de către întemeietorul dinastiei Capet (a capețienilor) ducele Hugo cel Mare. Produsului i-au fost recunoscute proprietățile ocitocice datorită
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
32% - găgăuzi, 0.48% - alte etnii. În comuna Constantinovca au fost înregistrate 236 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6 persoane. Nu se cunoaște data exactă a înființării satului, însă prima atestare documentară apare în revista "Bessarabskie oblastnîe vedomosti", nr. 7 din 1869, care îl atestează cu data de 2 dec. 1868. Dintr-o culegere de statistică a jud. Hotin aflăm că în 1868 Constantinovca avea de acum 41 de familii cu
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
2828 români, 23 ruși și 27 bulgari, 1 sârb, 5 evrei, 8 greci, 1 găgăuz, 1 țigan. În acea vreme, denumirea oficială a satului era Cuza-Vodă. În Alexandru Ioan Cuza funcționează una din cele mai vechi școli din Basarabia, prima atestare fiind în anul 1856. Având tradiția a peste 150 ani de muncă intelectuală, Alexandru Ioan Cuza este recunoscut ca fiind un centru al culturii iar locuitorii vorbesc o limbă română curată marcată de regionalisme unice. Printre personalitățile născute în Alexandru
Alexandru Ioan Cuza, Cahul () [Corola-website/Science/305529_a_306858]
-
luta ars, fragmente de vase, toate datând din perioada romană (sec. II-IV). Denumirea arhaică a orașului Briceni, când localitatea era doar un mic sătuc este Adicăuți, anume sub acest nume a fost atestată prima dată localitatea Briceni. Cea mai veche atestare documentară, descoperită până acum, este din 1562. Dar cu denumirea de Briceni prima dată apare într-un uric semnat de Gașpar Voievod în 1616. Dar încă nu se statornicește acestă denumire ci variază între Adicăuți, Adiecăuți, Diacăuți, Diacouți, Ditcăuți, Pritceni
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
olărie, chiar ceramică de import, bijuterii și alte obiecte de lux, semn că societatea atinsese un nivel de viață relativ elevat iar schimburile cu lumea romano-bizantină s-au intensificat și diversificat. Dovezile arheologice relevă existența la Craiova, cu mult înainte de atestările documentare feudale, a unei localității care depășea, cu mult, stadiul rural, de o importanță mare în schimburile economice, dacă judecăm comparativ cu descoperirile de monedă, net inferioare, din alte localități, în această perioadă. Originea numelui actual al orașului este subiectul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
în zona de influență a Țării Hațegului, se găsește cea mai veche biserică românească, datată în prima jumătate a secolului al XII-lea. Limitele ipotetice ale ducatului lui Glad indică faptul că acesta ar fi cuprins și Țara Hațegului . Prima atestare documentară a Țării Hațegului (în original "terra Harszoc"), datează însă doar din 1247, fiind vorba despre celebra Diplomă a Cavalerilor Ioaniți, care precizează: „Și mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile și foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
kilometri de orașul Hațeg, pe teritoriul satului Subcetate, din hotarul comunei Sântămărie-Orlea. Astăzi este doar o ruină, relativ greu accesibilă. Cetatea Hațegului este atestată documentar doar la 1317, dar studii recente înclină spre o datare a acesteia apropiată de prima atestare documentară a Țării Hațegului (1247). Pentru această datare pledează atestarea documentară a unui comite de Hațeg, la 1276, dar, mai ales, similitudinile dintre turnul de la Hațeg și cel al cetății regale a Visegrad-ului, ridicat la 1256. Cetatea Hațegului era locul
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
comunei Sântămărie-Orlea. Astăzi este doar o ruină, relativ greu accesibilă. Cetatea Hațegului este atestată documentar doar la 1317, dar studii recente înclină spre o datare a acesteia apropiată de prima atestare documentară a Țării Hațegului (1247). Pentru această datare pledează atestarea documentară a unui comite de Hațeg, la 1276, dar, mai ales, similitudinile dintre turnul de la Hațeg și cel al cetății regale a Visegrad-ului, ridicat la 1256. Cetatea Hațegului era locul de unde castelanul administra teritoriul districtului hațegan, în numele regalității ungare. Date
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
mai vechi documente în limba slavilor de sud este un acord comercial între Bosnia și Dubrovnik, din 1189, scris de domnitorul Bosniei, banul Kulin, considerat drept carta existenței statale a Bosniei. Din această cauză este considerat de bosniaci și prima atestare documentară a limbii bosniace. Acest document, precum multe ulterioare, era scris cu un alfabet numit "bosančica", derivat din alfabetul chirilic. Se presupune că scrirerea "bosančica" datează de prin secolul al X-lea sau al al XI-lea și a fost
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
decursul istoriei a denumirii "bosanski jezik". Într-adevăr, aceasta a fost folosită multă vreme pentru limba vorbită de populația actualei Bosnia și Herțegovina, apoi a fost abandonată pentru o perioadă, ca să reapară, să dispară și să reapară din nou. O atestare a acestui termen se găsește de exemplu în lucrarea "Istoria limbilor scrise" a călătorului bizantin Constantin Filosoful, din anul 1300. Apoi, un document din 1436 amintește despre un duce din regiunea Kotor care a adus o fată descrisă ca „femeie
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
din care localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir. Insula a fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de "Cyraunis", despre care scrie că "lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică". Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre "insula Saan" cu "216 oameni". De la 1430 devine cunoscută ca "Ada Kaleh". Din cauza poziției strategice a insulei, în conflictul imperiului habsburgic cu cel
Insula Ada Kaleh () [Corola-website/Science/305754_a_307083]
-
obștilor. Cînd Maramureșul a fost cunoscut și satele lui menționate în documentele cancelariei ungare din veacul al XIV-lea, poporul român de pe aceste văi a ieșit la iveală cu o organizare care presupune o temeinică evoluție în timp. Dar aceste atestări arată în același timp tocmai apropierea stapînirii ungare de hotarele voievodatului. In vremea apariției cnezilor maramureșeni în documente, instituția cnezială lua contact cu feudalismul și intra intr-o fază de descompunere. Regii Ungariei vor oferi titluri nobiliare cnezilor de vale
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
-lea. O legendă locală pune originea denumirii pe seama găsirii craniului ("gleava") unui boier străin ("ciocoi") în albia râului Glavacioc. Despre mănăstire nu există date certe cu privire la înființarea ei, dar se consideră că este din vremea lui Mircea cel Bătrân. Prima atestare documentară a Mănăstirii Glavacioc datează din anul 1441, când Vlad Dracul întărește proprietatea mănăstirii asupra unui sat dăruit de banul Radu. Banul Radu este primul dregător cu această calitate care apare în sfatul domnesc al lui Mircea cel Bătrân înainte de
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
Dunăre. În Timișoara, Canalul Bega intră pe la Sistemul Hidroenergetic Timișoara-Bega. Înainte de a ieși din oraș, pe partea stângă a canalului, se află un golf de mari dimensiuni în care întorc navele. Din nefericire golful se colmatează pe zi ce trece. Atestarea documentară a portului datează de la 1860. Sediul portului era în cartierul Iosefin, pe malul stâng al Begăi, pe tronsonul aflat între Podul Muncii și Pasarela Gelu. Lungimea de mal unde puteau acosta șlepurile era de 450 de metri. Pe malul
Portul Timișoara () [Corola-website/Science/306379_a_307708]
-
înrudit (prin reduplicare) cu teonimul trac "Papas", teonim amintit și de Decev drept ""epitet al lui Zeus și al lui Attis (divinitate tracă)"" . Astfel, sensul străvechi al cuvântului nu poate fi reconstituit. Cu toate acestea, Paliga este de părere că atestarea unui antroponim tracic înrudit cu un epitet din sfera mitologicului arată că formele "Peperuda", "Paparuda" (cu unele variante dialectale) trebuie explicate, mai degraba, ca relict tracic, nu ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
este de părere că atestarea unui antroponim tracic înrudit cu un epitet din sfera mitologicului arată că formele "Peperuda", "Paparuda" (cu unele variante dialectale) trebuie explicate, mai degraba, ca relict tracic, nu ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un alt argument în favoarea ipotezei originii tracice este și raspândirea formelor doar la slavii de sud și în română, respectiv în areale cu o importantă influență tracă ori traco-dacă. Cultul zeiței Dodola în mitologia sud-slavă arată multe
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
documentele vremii Româno-Bulgar sau Româno-Grec, și a durat între anii 1187 și 1256. O inscripție runică ce datează de la mijlocul secolului XI, din localitatea suedeză de pe insula Gotland îi menționează pe românii stabiliți în spațiul est-carpatic. În cea mai veche atestare este menționat că un vareg este ucis de un "blakumen" în timpul călătoriei sale (drumul fiind de la Marea Baltică spre Constantinopol, de-a lungul coastei moldovenești la Marea Neagră). Românii apar menționați în Saga lui Eymund, opera literară islandeză din secolul XIII. Relatează
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
hotărât să le cedeze pastorului Richard Wurmbrand, spunând că și acesta se afla într-o stare gravă. Medicamentele au fost folosite de Wurmbrand, a cărui viață a fost astfel salvată. Pentru această relatare, colportată în diverse scrieri, nu există nicio atestare documentară.
Valeriu Gafencu () [Corola-website/Science/306426_a_307755]