KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1603 1604 1605 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

comunist, iar comunismul era în floare. Și nu unul frumos, lin, ordonat, ci unul care scotea ce-i mai rău din oameni. I-ar fi plăcut și acela, ar fi rezistat singurătății, să fi găsit cum să fie lăsată în pace. Însă groaznică va fi fost, în curând, lumea plină de toate gunoaiele. Disciplina era una, libertatea îngrădită era suportabilă, însă se apropia haosul. Emil era neobosit. Și ea era odihnită, dar nu pentru acolo. Însă ea se simțea în siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
două părți: cea săracă, plină de mizerii și cea în care se ridică noi case, mici, cochete. Șoseaua se unduiește prin sate mici, prin curbe și dealuri ușoare, prin denivelări pitorești. Această parte a Moldovei vrea să fie lăsată în pace. Știu pentru că mi-a șoptit ea mie. Ea e mândră de sine și când cere ajutor o face fără să se umilească, și e gata să îl primească doar în condițiile sale. Există un deal din vârful căruia se vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
bate cu putere sub soarele de vară. Atunci dealul deveni un popas pentru șoferi, o răcoare binevenită. Vara mi se mai cunoaște, absența unui han călduros pentru drumeții obosiți de viață, dealul însuși devenind suficient. Natura este liberă, își flutură pacea și viteza în vânt. Curenții de aer creează adevărate turbulențe, în fața cărora să stai în vârful dealului, cu spatele la el și cu privirea spre valea întinsă, te simți în vârful unui capăt de lume. E o senzație de invincibilitate pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
va fi supermișto, un tip de tip! O singură dată în viață Am avut o copilărie însorită, și când îmi amintesc copilăria o fac cu plăcere. Mai ales că războiul mondial se terminase când eram eu foarte mică și era pace și frumos în lume. În același timp însă, când îmi amintesc de copilărie, mă macină o durere profundă și o tristețe fără margini pune stăpânire pe mine. Nu aș ști unde să încep, dacă amintirea unei zile nu m-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Ne simțeam bine noi doi, noi împreună. Eu la rândul meu mergeam numai cu Angi la biserică, era numai el în inima mea când priveam altarul. Și în tot acest timp cât Angi și cu mine eram peste tot, simțeam pace și o liniște interioară foarte mare. Singura tristețe era că mami nu mai era cu noi. Cât despre asta, faptul că ea îl iubise pe Angi, fu ceva ce ne lega pe mine și pe ea. Ca și cum am fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ale Améliei. Când Angi nu băgă de seamă, Amélie mă privea cu reproș: Și dacă se întâmpla ca Angi să o surprindă țintuindu-ne cu privirea, se prefăcea că se uită în gol. Și tot așa era atmosfera, când era pace. Căci mai fură dăți când între toți existau reproșuri, ieșeau la iveală frustrări mai vechi, cum ar fi de pildă între Françoise și Eduard. Și astfel investii bine, încheie el o conversație despre afaceri. Măcar atât ai putut și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
proiectul tău cu lanțul de restaurante. Câtă proastă inspirație ai putut avea atunci, îl umili aceasta. Așa că nu te da artist. Nu, dă-te tu, că ce, dacă băgam banii în casa ta de modă măcar acum mă lăsai în pace. Sau tot la mine veneai să te scot din necazuri. Ei, dar să lăsăm lucrurile neplăcute în urmă, interveni Hélène. Aflai ulterior din frânturi de conversație că, de fapt, Françoise nu reușise, deși încercase din răsputeri, să se bage în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
gata să parcurgă iar, fără odihnă, încă pe atât. Soarele îl frigea, lumina era aproape orbitoare, dar el nici nu băga de seamă cât de greu îi era să privească. Pierdut în singurătatea peisajului, concentrat la mers, sugând prin piele pacea nostalgiei, nu simțea nici o spaimă, nici o tresărire, deși era conștient ce periculos ar putea fi colegul lui. Realitatea acelor locuri arse de soare, despuiate pe mari suprafețe de vegetație, stâncile goale, colțuroase, ariditatea pământului pe care doar scorpioni și păianjeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
recăpătăm puterile. Conform hărții, nu mai avem mult. Eu zic să coborâm, să stăm puțin la umbră. E abrupt, cam dificil de ajuns, dar frumos acolo jos. Scoatem funia și coborâm pe rând? În acel loc era într-adevăr frumos. Pace, răcoare, viață. Mai târziu cu câteva minute, au pornit iar să se forțeze, să sudeze, să urce munții stâncoși, sub dogoritorul și arzătorul soare de amiază. Erau considerați niște aventurieri, niște căutători de aur. Erau doi străini, și erau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Mă gândeam la ceva drag mie. Atunci știuse că tipul ascundea ceva periculos, că punea ceva la cale. Iar lumina focului, pâlpâind, scotea la iveală emoții pe care nu le descifrau, dar care îi bântuiau, care nu-i lăsau în pace. În noaptea rece, focul îi chema. Însă ei nu se apropiau prea tare de el. Veneau, aproape îl atingeau, și apoi se îndepărtau. Cu toate acestea, deși ei erau încordați, împărțeau înțelegerea înțeleptului. Într-un fel se respectau fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Pregătindu-se să lovească, o recunoscu pe Amanda. Leșinase, l din cauza căzăturii. O luă în brațe, blestemându-se pentru ceea ce ajunsese, hotărându-se cu toată ființa lui să înceteze cu orice-ar fi fost ceea ce simțea și nu-I dădea pace. Găsi spirt la baie. Se grăbi să o trezească și speră ca ea să reacționeze. Ea se trezi din leșin, dar adormi apoi. Bandajul de pe obraz era murdar, el se gândi să-1 schimbe. Dar rana era aproape complet vindecată. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Îi dădu drumul. Nu mai întrebă nimic despre nimic. Dădu vina pe stres. Prea mult visa. Murmurând tot felul de scuze, își luă hainele și fugi pe scări până în parc. După un timp reveni la el. în acea atmosferă de pace, el se simțea în ultimul hal, cu nervii încordați la maxim. Se uită la ceas. Nu mai făcuse asta de mult timp. Era înainte de 12. Nu avea rost să mai aștepte. Se îmbrăcă în costum și ajunse rapid la servici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-l! Chiar crezi că doresc pe cineva care vede doar asta în mine? Iar tu ai putea să-l primești înapoi știind toate astea? Da, fiindcă ești doar un gunoi) . și pentru că cele două femei s-au înțeles, a fost pace între ele și o anumită simpatie; respect pentru situație. Tot ce vreau este să nu-mi fie frică, stres. Restul nu contează. Dar frica e ceva în noi, adânc înrădăcinată, și normală. Cheia e să vezi situația, și să fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
persoanei și în același timp persoana să perceapă universul. Eliberarea gândului de orice folosire a corpului fizic, de ceea ce îl influențează, și de orice folosire a cuvintelor, ele însele determinându-le. Cei ce practică artele marțiale poți să își găsească pacea, stăpânirea de sine, dar , deoarece totul depinde de împrejurări (ca rezultatul unei confruntări din filmele de acțiune), singurul lor merit e să atingă perfecțiunea prin faptele lor, să se sincronizeze, neputând face altceva. Acolo unde cuvintele nu sunt suficiente, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
fug, însă el mă răsucește și mă trage sub el. /1 Cum vrei tu, spune. Așteaptă, așteaptă. Mă sărută din nou. Fii fără grijă. Vreau să nu te iau prin surprindere, ci să te relaxsezi. Aștept. Și mă lasă în pace. /2 Ești foarte frumoasă. Te vreau. E viol! Nu va fi. Ba da. Ba nu. Mă sărută, mă mângâie, mă iubește. Sunt momente când mă concentrez la ceea ce se întâmplă și e foarte bine. Îmi ia capul în mâini și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
atinge ceva mai presus, și vei coborî, nu vei cădea mai jos, numai că ți se va părea că din rai ai ajuns în iad. Însă de îți vei găsi drumul, niciodată nu vei pleca din rai. · Las-o în pace, și nu-ți voi face nimic. Nu o fă! Între mine și tine mă aleg pe mine. sau Aștept. · Perfecțiunea nu se află în absolut, ci în particular. Trebuie să visăm particularul ideal. Cerul e sub mine, pot vedea sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
un actor, trebuie să nu te identifici cu personajul. Să-l joci. Și dacă vei întâlni pe cineva care să se joace cu tine? Să jucăm, nu ca prietenia și iubirea cu care întreaga umanitate ar juca o horă de pace, ci să ne ridicăm deasupra galeriei de bucurie formate din toți cei prezenți la sărbătoare, ieșiți pe străzi. Să zicem că m-am ridicat deasupra lor pentru că între noi ar fi ceva personal, ce nu am împărțit decât noi. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
ultimul timp. Eu și prietena mea așteptam camuflați după niște spaliere, în cârligele ca de măcelărie în care fuseseră suspendate vrafuri de materiale propagandistice. Planșe cărămizii, ce te somau să făurești politica din agricultură a Partidului ori să lupți pentru pace, panouri dreptunghiulare al căror unic mesaj subtil părea acela de-a ne înștiința cât de tâmpiți fusesem la cap atunci când ne angajaserăm în afacerea respectivă. Începuse să picure groaza în mine. Din colțișorul nostru nu puteam întrezări nici o figură. Din

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
lansau apeluri despre ceea ce să înterprindem noi cu viețile noastre, domnul Anghel Raicopol, de la stația lui, i-a acompaniat extrem de bine dispus, făcând remarci spirituale. Alipind jocuri de cuvinte. Și, în final, rugîndu-i pe cei de la Dispecerat să ne dea pace, să nu ne mai sperie, pentru că absolut toți cei care ne suisem în vagoanele lui, ne potrivisem a fi niște naturi exagerat de sensibile... 301 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pentru că, "dușman al poporului" consecvent, IF-ul o

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Le-au deschis. Și-am năvălit în aglomerația dinăuntru, cu atâta înflăcărare că nu numai c-am izbutit să nu mă mai prindă ușa aia grețoasă, ba chiar am reușit să-mi mișc, imperceptibil, un cot. În rest, liniște și pace. Adică nu chiar liniște. Fiindcă de aici începe straniul... ...Ăl de conduce metroul a luat microfonul și ne-a strigat prin stație, nouă, celor din vagoane: "Atențiune! Mă numesc Anghel Raicopol. Și pentru ce i-am făcut eu tânărului pe

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
mie mi se făcea onoarea). Și altora, pe care i-am zdrobit la fel de bestial... Declar că sânt o brută, un ticălos și-n aceste clipe grele mă gândesc la mama!..." - Zău, mă? - Lumea înmărmurise. Mi-am zis: "Lasă-l în pace. Poate coboară la prima. Garnitura a mai mers vreo două minute cu pas mărunt. Și apoi s-a oprit cam pe la mijlocul tunelului... Cineva din cabina de conducere se juca la lumini... ...Apoi o voce: "Aici Anghel Raicopol. Am să vă

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Ce căuta prăjina asta aici? Dac-o prindea madam Nicolici, n-o vedea scăpând vie. Acceptă ceaiul ca pe cea mai inofensivă dintre tratații. Supraveghe fiece mișcare, în încăpățînarea de-a nu se lăsa otrăvit. Uite la criminală, cu câtă pace interioară manevra ea ibricul! Numai uită-te la ea cum îl cuprinde, ca și cum ar fi fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe grătarul circular al spirtierei. Zăngăne zaharnița. Pipăie, la baza turnului de farfurioare

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
mai îndîrjite. Îi solicitau rapoarte amănunțite despre stările sufletești încercate în munca la strung. Îi înaintau notițe informative despre activitatea soților lor. Trebuia să le coboare cu forța de pe lampă, acolo unde se cățărau pentru a scanda, cică-se, pentru pace, înhățîndu- le de insigne, smucindu-le jos și învățîndu-le, el pe ele, poezii. Îl țintuiau. Atâta calitate posedau și ele. Se pricepeau de minune să țintuie. Ți se înfiora pielea de plăcere, dacă se învrednicea vreuna dintre meseriașele astea să

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
tale... ... Atunci o să te mai jelești și o să te smiorcăi, tot că natura? - Evident, recunoștea Sinistratul c-o grimasă, vrând parcă să dovedească faptul că, oricât de păgubitor i se părea să rostească adevărul, totuși buna educație nu-i dădea pace și-l obliga. Pe la unu, unu și jumătate, picii deveneau o pradă lesnicioasă pentru bunicii urniți din gospodăriile lor să-i recupereze, iar degetele hăitașilor coborau calme și exersate în apropierea urechilor nepoților lor și îi înhățau, întocmai ca niște

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]