46,969 matches
-
să îl cânte, să își unească vocea cu cea a Teodorei, ceea ce se și întâmplă într-un mod spontan, firesc. Cele două voci se contopesc într-una singură, cântul devine mai puternic, mai vibrant. Când se oprește, ca la o comandă, după o a treia intonare, liniștea care se instalează este tulburătoare. Pleoapele s-au ridicat de pe ochii Teodorei și lumina lor verde pare fosforescentă atunci când fixează ochii Dorei. O privește și îi dă un ordin scurt, șoptit: "Concentrează-te ! Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să îl folosească a durat câteva ore, după care au fost închise într-un beci. Într-un beci... Închise... Înțelegi Dora ? Înțelegi ? Fata mea trecea pentru a doua oară în scurta ei viață prin suplicii care se repetau ca la comanda unui mecanism infernal. De data asta însă avea responsabilitatea copilului de lângă ea, care reprezenta tot, absolut tot ce avea în viață. Nu putea accepta gândul că fetița asta în care pusese toată dragostea și eforturile de care era capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru Centrul de reintegrare a tinerilor cu probleme psihomotorii progresează. O echipă de la spitalul din Strasbourg, dirijată de doctorița Alindora Bosch, împreună cu dânsul, care a acceptat propunerea de a fi gerantul acestui Centru, nu-și văd capul de treabă : contracte, comenzi, formare de personal... Gândește puțin iritat: "De s-ar întoarce Dora ; de când a plecat nimic nu mai are nici un gust și casa este goală." Publicitate, nimic decât publicitate, își spune luând brațul de hârtii pentru a le arunca la coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rețele la un preț extrem de scăzut. Se vor dezvolta din ce în ce mai mult motoarele de căutare personalizate, site-urile de colaborare, site-urile cu schimburi gratuite de conținuturi, site-urile de consiliere, radiourile și televizoarele nomade. Televiziunea va deveni un instrument „de comandă” și diferențiat. Telespectatorii vor urmări mai puțin marile rețele; adolescenții petrec deja de trei ori mai puțin timp decât adulții în fața televizorului; în schimb, timpul pe care-l petrec navigând pe internet este de șase ori mai mare decât al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care-l petrec navigând pe internet este de șase ori mai mare decât al adulților. Programele de televiziune vor fi urmărite cu ajutorul unor obiecte nomade și vor fi preferate spectacolele în direct. Se vor dezvolta canale din ce în ce mai specializate, personalizate, „la comandă”. Proprietarii conținuturilor îeditori, muzicieni, cineaști, scriitori, ziariști, profesori, actori, informaticieni, designeri, creatori-stiliști) nu vor reuși să-și impună în mod durabil brevete pentru proprietățile lor și nici sisteme de criptare care să împiedice circulația gratuită a fișierelor muzicale și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ale acestora. Consumatorii vor putea afla totul despre originea și parcursul produselor, de la materiile prime până la termenul de expirare; ei vor fi informați de îndată de telefonul mobil al copilului lor că acesta a intrat pe poarta școlii; vor putea comanda de la distanță deschiderea automată a ușii domiciliului, punerea în funcțiune a aparatelor de uz casnic, cumpărarea unui produs a cărui lipsă frigiderul o va detecta. în vehiculele noi vor fi integrați detectori de erori, iar acestea vor evolua în funcție de gradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să-și modernizeze sistemele de înarmare, să-și apere zonele comerciale, să garanteze accesul la materiile prime, să-și asigure influența strategică. în tot cursul acestei perioade, California va rămâne o „inimă”, iar Statele Unite își vor păstra avansul tehnologic prin comenzi publice masive făcute întreprinderilor strategice, mai ales militare, finanțate de un buget al cărui deficit, din ce în ce mai abisal, va rămâne acoperit de împrumuturi internaționale. Washingtonul va menține relații de bună înțelegere cu Europa și cu Cei 11, astfel încât aceștia vor continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
existență mai scurtă decât a celor care vor lucra în ele. Majoritatea vor dispărea cel târziu odată cu fondatorii lor; salariații vor fi doar niște entități interimare, angajați pentru a îndeplini o anumită sarcină. Munca lor, tot mai supusă exigențelor rentabilității, comenzilor limitate în timp sau lucrurilor făcute la comandă, va fi tot mai stresantă, mai flexibilă și mai precară. Aceste „întreprinderi-trupe” vor juca în niște „teatre” îpiețele care le vor primi) atâta vreme cât vor avea „spectatori” - clienți, adică. Ele se vor dispersa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lucra în ele. Majoritatea vor dispărea cel târziu odată cu fondatorii lor; salariații vor fi doar niște entități interimare, angajați pentru a îndeplini o anumită sarcină. Munca lor, tot mai supusă exigențelor rentabilității, comenzilor limitate în timp sau lucrurilor făcute la comandă, va fi tot mai stresantă, mai flexibilă și mai precară. Aceste „întreprinderi-trupe” vor juca în niște „teatre” îpiețele care le vor primi) atâta vreme cât vor avea „spectatori” - clienți, adică. Ele se vor dispersa de îndată ce vor fi montat o „piesă” îun produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a-i învinge pe pirați și a-și domina propriile pulsiuni față de moarte. Armatele Alianței vor mătura dictaturile și vor triumfa, până la urmă, în fața cartelurilor drogului; marile întreprinderi nu-și vor mai lega viitorul de numărul tot mai mare al comenzilor militare; toate religiile vor sfârși prin a-și modera discursul și a deveni forțe ale păcii, rațiunii și toleranței. Forțe noi, deja prezente în societate, vor prelua puterea pentru a edifica o lume dreaptă, pașnică, reunită și frățească. Atunci, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau ba, cum să nu te faci praf după un pahar în asemenea condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Satisfăcută după noul discurs al lui Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau reflecții personale, se lăsa manipulată mintal de cei doi profesori, înclina să creadă în existența acestei lumi deformate până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi urmat și într-o gaură de șarpe, numai că el pleca spre mai bine, după audiențe și zbateri, mama lui reușise să-l readucă în oraș, lângă dânsa, era văduvă de război, stătuse în lagăr, știa să plângă la comandă și să fie foarte convingătoare. El considerase că trebuia să se debaraseze de o idilă măruntă, de un balast, parcă o vedea împietrită pe marginea drumului, învăluită de praful ce se iscase în urma autobuzului, așa de dens că-i împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țața Floarea citește câte un romanț din când în când dar vezi că ea are atâta bun simț ca să nu pretindă că-i cultă! Pufni în râs scuturându-și umerii, un râs mut care se potoli de la sine, ca la comandă. Nu e suficient să citești, mă, și sutele de pagini să se risipească în vânt de îndată ce-ai închis coperta, trebuie să încerci să întrevezi esența, să corelezi, să sistematizezi și toate astea nu-s la îndemâna oricui. Apropo, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă de nervozitate. Mult timp s-au ținut în urma unui camion, care abia se târa și nu-i lăsa să depășească. Ovidiu nu s-a impacientat cu toate că manevrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-o aștepta cu sufletul la gură să-i spulbere temerile. Cu ceafa sprijinită de suportul scaunului, cu ochii grei, parcă lăsați spre obraz, Ovidiu conducea în tăcere, lent, fără să forțeze comenzile, femeia avea impresia că dintr-o secundă în alta pleoapele i se vor lipi și mașina își va lua zborul lin, mai întâi razant, pe deasupra luncii, pe urmă tot mai sus către strălucirea seacă a soarelui din acel sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să fim ochiți de poliție. A întrebat chelnerul dacă aveau alune și a rămas mirat de răspunsul lui afirmativ. Ovidiu era teribil de încântat, măi frate, a exclamat, cu ochii jucându-i în cap, aici e treabă dichisită bine până la comanda stai. Era soare, era frumos, bătea foarte puțin vântul, câte o frunză cădea cu pocnet pe veranda de lemn. Și dacă n-ar fi fost nuanțele pale, de culoarea aramei stinse ai fi crezut că mai este încă vară. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a face amor în natură. Întins pe spate, gol, cu brațele sub cap, Ovidiu zâmbea tâmp, cu pleoapele lăsate, satisfăcut ca un morun care și-a depus icrele. Reveniți la han ospătarul i-a privit cu impertinență, în timp ce le lua comanda a spus, ca din întâmplare, că plouase cu o zi în urmă și fără îndoială pământul era ud, era chiar obraznic, asta nu se prea potrivea cu narațiunea francezului, dar în fine, în viață nu-i totul chiar ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dosul palmei la gură.. Râdea de i se clătina burta, din orice. La plecare mi-a mai dat un pepene, acesta pe care ți l-am adus ție, scena mi-a plăcut la culme, ce mai, treabă dichisită bine până la comanda "stai", nimic forțat, nimic, VIAȚĂ, MĂI, FATO, VIAȚĂ! Nimic artificial. Ce mutră ar mai fi făcut șeful meu dacă m-ar fi văzut cocoțat pe masa aia de piatră, mușcând cu dinții direct din felia de pepene. O contemplă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te ajută mai puțin trebuie să ai un instinct de apărare la îndemână, să-l folosești în caz de primejdie. Se așezară pe scaunele albe, rotunde. În ce-l privește pe agresorul nostru... În momentul când fata veni să preia comanda, Sidonia își scoase mănușile. Avea mâinile frumoase, prelungi, nemuncite. Le împreună pe marginea mesei, gânditoare. Se simțea minunat, era aer curat, soarele nu avea încă destulă forță. Formau, desigur, o pereche plăcută la vedere, mă rog, trecută de prima tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
figura, o făcea în suficiente ocazii și avea mult succes, auditoriului i se strângea sufletul, pur și simplu Acum își voia chipul lipsit de riduri, dar era cumplit de greu să se abțină, mușchii faciali se mișcau singuri fără nici o comandă, și n-avea o oglindă, un ciob de geam, ceva, să se poată controla. Vedeți totul prea în negru, doamnă, murmură Dimitrie când observă că femeia e gata să dea în lacrimi. Era puțin încurcat, situația lui nu era tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Obrajii îmi erau fierbinți deși nu stătusem decât o oră la plajă. Știam că-mi șade bine când sunt îmbujorată. Mi-am căutat o masă mai retrasă. M-am așezat de data asta cu spatele la fereastră. Așteptam să mi se aducă comanda și priveam oamenii. Am conștientizat perfect momentul când am reușit să-mi frânez reținerea și am privit ca o femelă în jur... Soția lui Alexe i-a telefonat într-o seară. A întrebat-o dacă nu poate merge pentru trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-am venit aici? — Tu ai venit aici. Eu n-am făcut decât să merg în urma ta. Am intrat într-un restaurant mic de lângă stație ca să mâncăm niște tăiței. Fiindu-mi foarte sete, am băut o bere. De când am făcut comanda și până am terminat de mâncat, nici unul dintre noi nu a scos o vorbă. Fiind obosit de atâta umblat, stăteam pur și simplu prăbușit în scaun, iar Naoko își ținea mâinile pe masă, cu gândurile departe. La știrile de la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
când a intrat un grup de patru persoane, două fete și doi băieți, îngrijit îmbrăcați. S-au așezat la masa de lângă ușă, s-au uitat peste meniu, au discutat opțiunile și, în cele din urmă, unul dintre ei a dat comanda. După câteva clipe am simțit privirile uneia dintre fete ațintite asupra mea. Avea părul tuns foarte scurt, purta ochelari de soare și o rochie mini din bumbac. I-am aruncat și eu o privire dar, dându-mi seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am zis eu, luând din farfurie ultima înghițitură de omletă. Tipa mă privea cu deosebit interes. — Te întorci la masa lor? am întrebat-o eu, arătând spre cele trei persoane cu care venise. — Păi, am să mă întorc când vine comanda. Te deranjez? — Nu mă deranjezi deloc, am terminat de mâncat. Cum nu dădea nici un semn că ar vrea s\ se duc\ la masa ei, mi-am comandat o cafea. Proprietăreasa restaurantului a strâns farfuriile goale și mi-a adus zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]