40,574 matches
-
Etnologia/etnografia a avut drept țintă păstoritul tradițional, industriile populare ilustrate de instalațiile hidraulice țărănești (mori, pive, fierăstraie) și portul popular din Banat. Cercetările istorice s-au concretizat în peste 60 de studii și volume, grupate în trei serii tematice: teze de doctorat, cataloage și monografii. De asemenea, muzeul a fost implicat în manifestări științifice naționale și internaționale (conferințe, simpozioane) și în proiecte transfrontaliere derulate cu parteneri din Republica Serbia. Muzeul poate fi vizitat săptămânal în intervalul marți - sâmbăta, între orele
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
a V-a Națională a PȚCDM, care a ales un nou președinte al partidului, pe fostul prim-viceprim-ministru Nicolae Andronic. Tot la Conferința a V-a s-a decis elaborarea unui nou program al partidului, la baza căruia vor fi puse tezele manifestului conservatorist “Credință, Muncă și Capital, Familie și Țară”. PȚCDM a participat la alegerile parlamentare anticipate din 2001, fără a depăși pragul de reprezentativitate de 6%. Conferința a IV-a din 28 mai 2005 a adoptat decizia de modificare a
Partidul Nostru () [Corola-website/Science/329791_a_331120]
-
a fost admis la Universitatea din Teheran în anul 1969, obținând licența în științele juridice în anul 1972. Apoi a continuat studiile de drept la Universitatea Caledoniană din Glasgow, în Scoția, terminând în anul 1995 masteratul în drept cu o teză intitulată „Puterea legislativă islamică cu referință la experiența iraniană”. Sub îndrumarea lui dr Mahdi Yaraa și a profesorului Sayed Hassan Amin în 1999 Hassan Fereydun a pregătit teza sa de doctorat „Flexibilitatea Shariyei (Legea islamică) cu referință la experiența iraniană
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
Glasgow, în Scoția, terminând în anul 1995 masteratul în drept cu o teză intitulată „Puterea legislativă islamică cu referință la experiența iraniană”. Sub îndrumarea lui dr Mahdi Yaraa și a profesorului Sayed Hassan Amin în 1999 Hassan Fereydun a pregătit teza sa de doctorat „Flexibilitatea Shariyei (Legea islamică) cu referință la experiența iraniană”, bazată, între altele, pe învățătura juristului islamic afghan Mohammad Hashim Kamali. Hassan Fereydun a adoptat mai târziu numele de familie Rohani, ceea ce înseamnă "al spiritului, spiritual". În afara limbii
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
Întrucât mama sa i-a interzis să se ocupe de medicină (ca "fiind prea firavă"), ea a început să studieze fizica, mai întâi la Universitatea din Caen, iar ulterior la Universitatea din Paris. În 1947 și-a luat doctoratul, cu teza "Sur la production des mésons dans les chocs entre nucléons". După terminarea studiilor, a devenit "teoretician de casă" în laboratorul lui Frédéric Joliot-Curie, fiind supervizată ocazional și de Irène Joliot-Curie. Dar aceștia niciodată nu au servit ca model pentru Cécile
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
membru corespondent al Academiei Române în 1882 și îndepărtat în 1903, ca urmare a acuzației de delapidare de bani publici. Între anii 1864-1868, împreună cu Ștefan Vârgolici, a urmat cursurile Facultății de Filosofie și Litere ale Universității din Madrid obținând doctoratul cu teza intitulată "Breve noticia sobre la historia de Rumania" (Scurtă informare despre istoria României). La această universitate a fost înmatriculat sub numele «Andrés Vizanti y Basilio». A absolvit cu calificative excelente, obținând și două premii, la literatura greacă și la cea
Andrei Vizanti () [Corola-website/Science/328077_a_329406]
-
1977, a urmat studii de chimie la Stuttgart, Londra, München și Freiburg. În perioada 1977 - 1981, a lucrat ca si cercetător la Institutul de Chimie Fizică al Universității Albert-Ludwig din Freiburg. Aici, sub îndrumarea Prof. Herbert Zimmermann, a studiat în cadrul tezei sale de doctorat cu subiectul: Măsurători RMN ale schimburilor cinetice intramoleculare. În această perioadă a asistat la un expozeu inaugural al directorului sau de teza Hans-Heinrich Limbach despre lucrările viitorului laureat al premiului Nobel, Paul Lauterbur, în domeniul imagisticii prin
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
Fizică al Universității Albert-Ludwig din Freiburg. Aici, sub îndrumarea Prof. Herbert Zimmermann, a studiat în cadrul tezei sale de doctorat cu subiectul: Măsurători RMN ale schimburilor cinetice intramoleculare. În această perioadă a asistat la un expozeu inaugural al directorului sau de teza Hans-Heinrich Limbach despre lucrările viitorului laureat al premiului Nobel, Paul Lauterbur, în domeniul imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM). Între 1982 și 1983, lucrează că și cercetător post-doctoral la Universitatea din Zürich unde a făcut cercetări în domeniul spectroscopiei CIDNP. În
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
În 1984 începe carieră de cercetător la Departamentul de Radiologie al Centrului Medical Univeristar din Freiburg și dezvolta metodă de achiziție Rapid Acquisition with Relaxation Enhancement (RARE) în colaborare cu firma Bruker Medizintechnick GmbH. În 1989, Jürgen Hennig își susține teza de doctorat la Facultatea de Medicină a Universității Albert-Ludwig din Freiburg. În 1991 este numit professor la Clinica Universitară din Freiburg și director al grupului de cercetare IRM. În 1998 este numit director al secțiunii Imagistică Funcțională Fizico-Medicală al Departamentului
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
lui Brentano după moartea acestuia de către experții germani au scos la iveală diferite surse biblice apocrife, hărți și ghiduri de călătorie printre lucrările sale ce ar fi putut să fie folosite pentru a îmbunătăți relatările lui Emmerich. În 1923 în tezele sale teologice, preotul german Winfried Hümpfner care a comparat notele originale luate de Brentano cu cărțile publicate, susține că Brentano a fabricat o parte din materialul pe care l-a atribuit lui Emmerich. În 1928 experții au concluzionat că numai
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
și gimnaziul în comuna natală și apoi cursurile liceale la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani obținând bacalaureatul în 1956. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, obținând licența în 1962 și doctoratul în 1974 cu teza "Liderii în dinamica grupurilor" elaborată sub îndrumarea profesorului Vasile Pavelcu. În perioada 1962-1969 a lucrat ca profesor în învățământul mediu și ca psiholog la Laboratorul de psihologie al Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto (IRTA). Cariera universitară a început-o în
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
Sfântul Gheorghe” - Lozonschi. Activează ca profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași dar continuă să participe la activitățile inițiate la Ungureni. În 1940 obține doctoratul în pedagogie, iar în 1944 obține titlul de Doctor în Litere și Filosofie cu teza " Condițiile și perspectivele unei pedagogii a satului românesc", teză realizată sub îndrumarea lui Ion Petrovici. Perioada de după război a fost dificilă: activitatea Universității Populare din Ungureni a fost interzisă iar posturile didactice în care a fost numit erau la diferite
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
Vasile Lupu” din Iași dar continuă să participe la activitățile inițiate la Ungureni. În 1940 obține doctoratul în pedagogie, iar în 1944 obține titlul de Doctor în Litere și Filosofie cu teza " Condițiile și perspectivele unei pedagogii a satului românesc", teză realizată sub îndrumarea lui Ion Petrovici. Perioada de după război a fost dificilă: activitatea Universității Populare din Ungureni a fost interzisă iar posturile didactice în care a fost numit erau la diferite școli de cartier din Iași. S-a pensionat la
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
privind corelația dintre parametrii tehnologici în procesele de extruziune hidrostatica În anul 1970 a obținut titlul științific de doctor inginer în specialitatea Laminoare la Institutul de Oțel și Aliaje din Moscova , universitate de referință în domeniu, cunoscută în toată lumea. Tema tezei de doctorat a cuprins la etapa elaborării, priorități în domeniu, ocupându-se de laminarea cu viteze mari, de până la 50 m/s., situându-se și acum în zona performanțelor ridicate în tehnică laminarii. A fost permanent prezent în activitatea de
Eugen Cazimirovici () [Corola-website/Science/328335_a_329664]
-
fost: "Crai nou", "Fruncea", "Colț de țară". Frunzetti se înscrie la cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și în paralel între anii 1936 - 1937 face studii la Facultatea de Drept din cadrul Universității București. În anul 1940 își susține teza de licență în estetică sub conducerea lui Tudor Vianu, teză care a fost intitulată " Problema tragicului în artele plastice" și care a fost distinsă cu "magna cum laude". Încă de pe băncile facultății, Frunzetti este numit asistent onorific la Catedra de
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
la cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și în paralel între anii 1936 - 1937 face studii la Facultatea de Drept din cadrul Universității București. În anul 1940 își susține teza de licență în estetică sub conducerea lui Tudor Vianu, teză care a fost intitulată " Problema tragicului în artele plastice" și care a fost distinsă cu "magna cum laude". Încă de pe băncile facultății, Frunzetti este numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, care era pe atunci condusă de către George Oprescu
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
Literar" unde a folosit pseudonimele F. Ion, Ion F., Socrate, Menipos, Lafcadio, Menin, Philolaos din Crotona sau Menale. Ion Frunzetti a publicat în anul 1942 eseuri dedicate operei lui Lucian Blaga și, în același an, a început să-și facă teza de doctorat nefinalizată niciodată intitulată "Tipologia ornamenticii populare românești", sub directa îndrumare a lui I. D. Ștefănescu și George Oprescu. Părți din această teză au apărut începând din anul 1940 în revista "Viața Românească". În perioada 1944 - 1946 îndeplinește funcția
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
1942 eseuri dedicate operei lui Lucian Blaga și, în același an, a început să-și facă teza de doctorat nefinalizată niciodată intitulată "Tipologia ornamenticii populare românești", sub directa îndrumare a lui I. D. Ștefănescu și George Oprescu. Părți din această teză au apărut începând din anul 1940 în revista "Viața Românească". În perioada 1944 - 1946 îndeplinește funcția de asistent al Catedrei de Estetică a Facultății de Litere din București condusă de Tudor Vianu. Scrie volumul de poezii "Maree" pe care-l
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
Facultății de Medicină din Pennsylvania și a Școlii Wharton. Din 2001 predă în cadrul departamentului de chirurgie al Universității Columbia. Este și director al Institutului de medicină cardiovasculară și complementară din cadrul Spitalului Prezbiterian din New York. Este autor a peste 400 de teze de cercetări și cărți de medicină. Face câte 250 de operații pe cord anual. Revista "Time" l-a clasat pe locul al 44-lea în clasamentul „Cei mai influenți 100 oameni” din 2008.
Mehmet Öz () [Corola-website/Science/327578_a_328907]
-
îi oferă florile soției taximetristului, dar aceasta le refuză și ea, la sfatul lui Fănel. Pavel îl invită pe Grigore Pascu la fratele său, Dumitru (Colea Răutu), care își serba ziua de naștere. Deoarece schimbul său, Gică (Gheorghe Visu), avea teză la chimie la liceul seral, taximetristul rămâne la garaj să doarmă o oră pentru a-și reveni din beție și apoi să-i țină tura. Medicul se duce singur la fratele său, care avea o petrecere cu mâncare, muzică și
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
ei puteau beneficia în continuare de avantaje, având existența asigurată. Ideea că Isus ar fi fost un luptător pentru libertate nu are astăzi trece printre cercetătorii universitari ai Bibliei, dar o carte populară a lui Reza Aslan a reluat această teză. Cartea lui Strauss "Das Leben Jesu, kritisch bearbeitet" ("Viața lui Isus, examinată critic", 1835) a făcut furori. Carl August von Eschenmayer a scris o trecere în revistă a cărții, pe care a numit-o „iscariotismul zilelor noastre” (trecere în revistă
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Earl Doherty ("The Jesus Puzzle", 1999), Timothy Freke și Peter Gandy ("The Jesus Mysteries") și de Robert M. Price, ideea fiind popularizată la începuturile secolului XXI de către scriitori reprezentând mișcarea Noul ateism. Cercetarea acceptată pe larg nu numai că respinge teza mitului, dar și identifică defecte metodologice serioase în această abordare. Ca atare, profesorul de teologie James Dunn descrie teza lui Isus drept mit ca „o teză complet decedată”. Lucrul nu este de mirare din moment ce majoritatea istoricilor care studiază viața lui
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
ideea fiind popularizată la începuturile secolului XXI de către scriitori reprezentând mișcarea Noul ateism. Cercetarea acceptată pe larg nu numai că respinge teza mitului, dar și identifică defecte metodologice serioase în această abordare. Ca atare, profesorul de teologie James Dunn descrie teza lui Isus drept mit ca „o teză complet decedată”. Lucrul nu este de mirare din moment ce majoritatea istoricilor care studiază viața lui Isus ca persoană istorică sunt teologi creștini. Sunt multe alte interpretări despre Isus. Cele mai importante sunt cele care
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
de către scriitori reprezentând mișcarea Noul ateism. Cercetarea acceptată pe larg nu numai că respinge teza mitului, dar și identifică defecte metodologice serioase în această abordare. Ca atare, profesorul de teologie James Dunn descrie teza lui Isus drept mit ca „o teză complet decedată”. Lucrul nu este de mirare din moment ce majoritatea istoricilor care studiază viața lui Isus ca persoană istorică sunt teologi creștini. Sunt multe alte interpretări despre Isus. Cele mai importante sunt cele care îl văd drept revoluționar, profet al schimbării
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
căutare a lui Isus cel istoric” — incluzându-i pe Géza Vermes, Ben Meyer, John Riches, Anthony Harvey, Marcus Borg, E.P. Sanders și N.T. Wright — au argumentat că aceste criterii ale autenticității sunt mult prea stricte. O variantă sarcastică a acestei teze este critica următoare:
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]