KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1605 1606 1607 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912

viață vană, sgomotoasă, În sânul lui - în sânul lui - și-al păcii. El ne-a și pus, bătrîn-duiosul tată, Adânc în suflet o dorință dulce Și de-ntrebăm aceast-enigmă scumpă Ce însemnează și dacă voim A o pricepe, ea răspunde: pace. Da! pace căutăm fără s-o știm. Ce n-o luăm de la-nceput? De ce O căutăm în luptă? Căci în lupte Nu e decât victorie pe de o parte, Cădere pe de alta - nedreptate. Și din viața noastră, -ntemeiată Pe

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
sgomotoasă, În sânul lui - în sânul lui - și-al păcii. El ne-a și pus, bătrîn-duiosul tată, Adânc în suflet o dorință dulce Și de-ntrebăm aceast-enigmă scumpă Ce însemnează și dacă voim A o pricepe, ea răspunde: pace. Da! pace căutăm fără s-o știm. Ce n-o luăm de la-nceput? De ce O căutăm în luptă? Căci în lupte Nu e decât victorie pe de o parte, Cădere pe de alta - nedreptate. Și din viața noastră, -ntemeiată Pe rău, și

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
de evi grămădită o reped adânc în cer, Prin a evului nori negri - de jeratic cruntă rugă Către zei - ca neamul vostru cel căzut, ei să-l distrugă - Moartea voastră: firea-ntreagă și popoarele o cer. Va veni. Stârniți din pace de-a prorocilor cântare, Din păduri eterne, hale verzi, vor curge mari popoare Și gândiri de predomnire vor purta pe fruntea lor; Constelații sângeroase ale boltelor albastre Zugrăvi-vor a lor cale spre imperiile voastre, Fluvii cu de pavezi valuri

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
la învingeri, el îi duce la peire. Cine moare - moare-n cuget c-a rămas trăind în el; Tot ce-i nobil și puternic în ăst secol de mândrie Îl urmează... Căci prin noaptea unei lumi în bătălie Lin lucește-eterna pace, luminos și mândru țel. {EminescuOpIV 146} Cătră țelul, care-n noapte le lucește ca un soare, Ei se duc prin zeci de lupte, urmărindu-l cu ardoare, Zeci de mii cad, pe-a lor urme răsar alte zeci de mii

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
încă ș-ajunge-n luna lui. Acolo el răsuflă de calea-i depărtată - De pe-un munte a lunei aruncă ochii lui. Cu ochii plini de lacrimi la acea stea privește Ce lumina albastră mergîndu-și drumul său; Ce liniștită-i dânsa, în pace ea pășește, O, cum iubesc eu steaua, unde m-am născut eu. Mai e-n tot universul o stea plină de pace, Neturburată, vecinic de ură, de război; În toate Creațiunea gura ei vecinic tace, N-o bântuie griji rele

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
plini de lacrimi la acea stea privește Ce lumina albastră mergîndu-și drumul său; Ce liniștită-i dânsa, în pace ea pășește, O, cum iubesc eu steaua, unde m-am născut eu. Mai e-n tot universul o stea plină de pace, Neturburată, vecinic de ură, de război; În toate Creațiunea gura ei vecinic tace, N-o bântuie griji rele, n-o bântuie nevoi. "E-un om, care pe dânsa nefericit se ține Dar nu-i nefericirea în stea, ci e în

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
vorba-vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumi-ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare, Ce în aerul cel umed pare-o așchie din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
grele ni-aducă aur din Ofir, Altele înfoiate de roze d-Egipet, Vinuri și smirnă. Ah, trimiteți popoare vulturii voștri Cei de lemn să sboare pe marea măreață, Căci a Romei eterne picioare marmorei Daruri așteaptă. Numai singur asupra lumei în pace, Nepăsător tămâii și laudei voastre Învăluit în maiestatea tăcerei Stă-mperatorul. Vezi-l atins de umbra gândirilor regii! Vorba-i va să fie o rază-n lume; Orele lui sunt isvoare la anii istoriei, Salve-Imperator! {EminescuOpIV 197} MITOLOGICALE Da! din porțile

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
se-nșală. Eu adevăr nu cat - ci-nțelepciune. Căci mintea cea de-nțelepciune goală, Oricât de multe adevăruri știre-ar, Isvor de amărîre-i și de boală. În ladă aur oricât grămădire-ar - Cu aur nu se stinge-n veci amarul Și Pace numa-n inimă-i găsire-ar. Ușor trage prezentul la cântarul Înțelepciunii... Și ea-i fericirea. Cu-a răsăritului averi samarul Eu mi-l încarc - cu-a lui gândiri gândirea. Eu pasu-ndrept colo înspre cărunții, Gigantici muri ce-n câmpi

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
vremea foastă. {EminescuOpIV 212} RIME ALEGORICE Corabia vieți-mi, grea de gânduri, De stânca morții risipită-n scânduri, A vremei valuri o lovesc și-o sfarmă Și se isbesc într-însa rînduri-rînduri. Iar eu pe-un țărm pustiu murii în pace. De-asupra frunți-mi luna-n nouri zace, Trecând încet pustiile Saharei Și luminând o lume care tace. La miezul nopții vezi pustia plană Născând de suptu-i mândră caravană De morți în văluri lungi și, trează, Mergând încet spre-un

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Cu mine ești. Ce te-ai sculat și te uiți în podele? Uimită pari și pari a aștepta. Nu poți vedea cu ochii printre ele - Vrei să-ți aduci aminte de ceva? Lasă-te-n perini - eu îți voiu da pace. 10Dormi tu - și lasă să rămân deștept. Pe când citesc întotdeauna-mi place, Din când în când să cat la tine drept, Să văd cum dormi... să te admir cu drag... Cu gura-abia deschisă-ncet respiri, De pe condei eu mîn-atunci retrag

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
tu - și lasă să rămân deștept. Pe când citesc întotdeauna-mi place, Din când în când să cat la tine drept, Să văd cum dormi... să te admir cu drag... Cu gura-abia deschisă-ncet respiri, De pe condei eu mîn-atunci retrag. Pătrunde pacea tristele-mi gândiri. Frumoasă ești... o prea frumoasă fată. Ca marmura de albă-i a ta față. Îmi vine să alerg la tine-ndată Ș-astfel cum dormi să te cuprind în brață. {EminescuOpIV 244} Dar te-ai trezi... păcat

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
împărțită omenirea În cei ce vor și cei ce știu. În cei de-ntîiu trăiește firea, Ceilalți o cumpănesc ș-o scriu. Când unii țese haina vremei, Ceilalți a vremii coji adun-: Viață unii dau problemei, Ceilalți gîndirei o supun. Dar pace este între dînșii: 10Ce unii fac iau alți aminte, Căci până azi domnește-ntr-înșii A cărții tale graiuri sfinte. N-a intrat viermele-ndoielii, Copil e ochiul lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
De-oiu trăi în veci pe lume, De-oiu muri în vecinicie. Toate-aceste taine sfinte ? Pentru om frânturi de limbă - În zădar gândești, căci gândul, Zău, nimic în lume schimbă. Și fiindcă în nimica Eu nu cred - o, dați-mi pace! Fac astfel cum mie-mi pare Și faceți precum vă place. Nu mă-ncîntați nici cu clasici, Nici cu stil curat și antic - Toate-mi sunt de o potrivă, Eu rămân ce-am fost: - romantic. {EminescuOpIV 297} {EminescuOpIV 298} Mureșanu (Mureșanu

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
ochii plini d-eres, Prin regia gândirii ne-nființate trece Și moaie-n lac de visuri aripa lui cea rece; Cu gând făr-de ființă a lumii frunte-atinge - În minte fericirea, mizeria i-o stinge. Când totul doarme-n svonul izvorului de pace, Un ochiu e treaz în noapte, o inimă nu tace: Și azi îndrept aceleași crude-ntrebări la soarte Și-asamăn între-olaltă viață și cu moarte... Și-n cumpăna gîndirii-mi nimica nu se schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă. De mult

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
răspund pentru tine. Orbirea? nepăsarea?... Nevinovat-orbire Cât de frumos și-anume tocmit-a a lui fire! Creat-a lupul aprig el pentru mielul blând, Carne cu ochi creat-a el pentru cel flămând, Natura-i fericire și veșnic e în pace - Și leul și cu taurul de mult stau să se-mpace - 75Iar omul ce-i făptura aleasă, are-anume Un creier și un suflet - pentru dureri în lume; Ce simplă nepăsare, nevinovat-orbire, Concordie eternă, un rai de fericire. - Dar nu - ce

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: 90Deșertăciuni sunt toate, când moartea ți-i în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea unui popor, i-alungă. A veacurilor pace pe vreme îndelungă Și ești erou... Fii mândru, închipuit, dar cată Ca nimeni să atingă ființa îngîmfată, Atunci ai simț de-onoare. Disprețuește viața, Înclină-te de sara și până dimineața, Trufașule obscure - te crede sfânt și-ales, Un om

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
gură ce râde... Cu fața ascunsă în păru-i, șirată, De-amoru-i prostatec așa se disfată. {EminescuOpIV 332} SĂTUL DE LUCRU... Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul. E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace, Dar mintea-mi vede - genele holbate -; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
regalăm, cum știm, cu bețe: Făclie nu-i nemțescul tău opaiț. {EminescuOpIV 340} PENTRU TĂLMĂCIREA AFORISMELOR LUI SCHOPENHAUER Goethe Spun popoară, sclavii, regii Că din cîte-n lume-avem, Numai personalitatea Este binele suprem. Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n mlaștină, Ea nici un cerc nu face. Ca-n ziua, care lumii te dete, în tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții; Crescuși dup-acea lege, de ea și azi te ții Cum o urmași

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Pe lângă vinul copt de vremuri, Pe lîng-un haz, pe lîng-un chef. "Împresurat-am eu și Beciul "Cu oaste bună și strânsuri; "Soroca, Vrancea și Tigheciul "Trimis-au mii viteze guri "Să certe craii cu mânie... "Ce-mi pasă? Mie dee-mi pace "Să-mi duc Moldova-n bătălie "Cu mii de mii de poloboace. Atunci când Turcii, Agarenii Mureau în iuruș cu halaiu, "Oștirea noastră, Moldovenii Se prăpădeau într-un gulaiu. {EminescuOpIV 351} "Și zimbrul cel cu trei luceferi "Lucea voios pe orice

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
O, mîntuie-l, Ali, grăbește! " {EminescuOpIV 408} SARMIS Mijește orizontul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Își limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se pare cumcă noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
pe muma vântului să toarcă viața prin viață, firul gândului și să stropiască celor de pe malul veciniciei floarea cea neagră a mormântului. În fundul pământului Unde muma vântului Toarce firul gândului La floarea mormântului Pe cărări nepricepute Sboar-a omului gândire Îngerul păcii cu floarea luminii în mâna albă Doina Floarei - Doina Dainei ca și Klage des Ceres Und wie die Welt bewegt sich der Gedanke Aus Gedanken besteht der Mensch Der Mensch ist sein Gedanke Muma vântului e movibilitatea (neconstanța) Muma munților

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
ies; Ci prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când somnul frate-al morții pe lume falnic zace Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaiă-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Și cu acea aiasmă a lumei frunte-atinge Și-n creeri fantasie și-n suflet vis încinge, Ce ochiu veghiază umed?... ce sânge se frămîntă

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
mările de nor, Cum e-un principiu numai în firele adânci, Cum sunt în fundul mărei tari creștete de stânci. De soare fuge arsă lumea de nouri vagă. O zi!... și un principiu aprinde lumea-ntreagă, Și când e marea-n pace și apele s-au pus Stă stânca cea eternă cu fruntea ei în sus. Un an?... Este un nour. Un an?... E un vis rău, Și-un vis poate pătrunde chiar un suflet de zeu; Dar noaptea trece iute și

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-i doare și ce-i pișcă. {EminescuOpIV 501} Eu nu pot să le dau lefuri, Nici onori, nici pensiune. Nu-s în stare nici să judec Merite pentru națiune. Toți acei ce-n astă lume Vor ceva... mă lese-n pace, Eu nu voiu nimic, nimica, De cât pace, pace, pace. Și de-or trece pe-aste șiruri Ochii cei cuminți de fată Sau a junelui privire De visare ingrecată, De vor trece într-o viață Doruri multe-ndefinite: Or privi sub

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]