41,115 matches
-
al treilea avea accesul prin intermediul unei scări ce escalada înălțimea prin interiorul peretelui estic. Nivelurile al patrulea și al cincilea au metereze pentru arcași și trăgători. La ultimele caturi, al șaselea și al șaptelea care sunt deasupra nivelului bisericii se regăsesc pe toate laturile metereze. Drumul de strajă este suspendat prin intermediul consolelor din lemn și adăpostește trei clopote făcute în secolul al XX-lea. Nava și corul au fost fortificate cu un etaj de apărare ce are prevăzut un parapet înalt
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
decorativ al mansardelor este exploatat prin realizarea de învelitori cu suprafețe curbe convexe sau concave și prin ornamentarea lucarnelor. Un motiv controversat al răspândirii mansardelor este legat de încercarea proprietarilor de a eluda taxele. Un exemplu al acestei afirmații se regăsește în cartea "How to Make a Country Place" (din 1914), în care se citește „"Monsieur Mansart a eludat taxa ferestrelor din Franța prin dotarea acoperișurilor cu ferestre, ce poartă numele său"”. Acest lucru este improbabil din multe motive: Mansart era
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
localității "Frâua" a fost schimbat în "Axente Sever". Frâua a fost o comună liberă în Scaunul Mediașului, ulterior în plasa Mediaș din cadrul județului Târnava Mare. Cu ocazia restaurării bisericii, s-au descoperit în turn o serie de documente în care regăsește mențiunea că în anul 1819, în localitatea Frâua erau 132 de gospodării. Din cauza declinului demografic având diverse motive inclusiv politice după anul 1940, se constată cu ocazia recensământul din 2004 că în localitate mai existau doar trei sași. În acest
Biserica fortificată din Axente Sever () [Corola-website/Science/326604_a_327933]
-
inele sigilare, cel mai remarcabil fiind confecționat din corneon, o piatră semiprețioasă. În epoca romană, acest fel de sigilii se aplicau pe un suport de ceară de albine, care la rândul lui erau aplicate pe o tăbliță de bronz. Se regăsesc pe mesajele trimise în secolele II-III de înalți demnitari către supușii lor sau pe contracte și înțelegeri semnate între negustorii din Orient și cei din Dacia. "Muzeul Județean Teleorman", din Alexandria, posedă "Inelul sigilar de la Plăviceni". Inelul sigilar fost descoperit
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
ridică doi pereți de grosime mică care au rol în diminuarea pătrunderii proiectilelor aruncate din exterior. Pereții au prevăzute metereze la care se poate ajunge printr-un coridor din lemn. Înglobat în sistemul defensiv este și turnul sacristiei care se regăsește sub acelaș acoperiș al bisericii și care se ridică deasupra etajului de apărare cu 16 metri. Asemănător cu biserica fortificată din Moșna, corul păstrează parțial boltirea originală prevăzută cu penetrații. Se poate vedea și coronamentul unui tabernacul care lasă impresia
Biserica fortificată din Saschiz () [Corola-website/Science/326667_a_327996]
-
într-un document care stabilește relațiile dintre episcopul capitulului de Alba Iulia și preoții capitulului de Mediaș, unul dintre ei fiind numit Siegfried de la Muntele Mariei ( "Siffridus de Monte Mariae" ) care este de fapt veche denumire a Brateiului ce se regăsește în hramul bisericii. Numele românesc Bratei și cel german "Pretai" își au etimologia în latinescul ""protodiaconus"" ce a dat numele maghiar al așezării ""Baráthely"", cu semnificația de "Satul călugărului". Așezarea a mai purtat numele de "Monte Mariae" (1283), "Maro" (1289
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
au transformat-o într-o biserică gotică de tip hală. Tot în această perioadă s-a început și fortificarea ei. Modificările se structură au presupus demolarea navelor laterale prevăzute cu bolți în cruce pe ogive. Urme ale acestei demolări se regăsesc în partea nordică a bisericii, între contraforți și peretele principal al navei. Se mai păstrează din veche biserică cele patru arcade semicirculare care apar în ziua de azi închise cu cărămidă sau pietre pentru constituirea peretelui navei centrale. Odinioară aceste
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
si al treilea, a fost cândva locuit și mai conservă azi o galerie din lemn. În partea vestică era turnul porții care avea nivelurile superioare cu destinația de locuință. Intrarea era protejată cu o hersă. În partea de nord se regăsește casa paznicului alipită de incintă, iar în sud se află primăria veche care are ieșirea spre stradă prin intermediul unei balustrade de coloane ce sprijină acoperișul. Acoperișurile ansamblului au fost reparate în secolul al XX-lea și în cursul secolului precedent
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
în Israel le-a acompaniat pe solistele Ștefania Rareș și Elena Pascu. A acompaniat în spectacole, înregistrări, emisiuni Radio și TV, interpreți renumiți precum Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ileana Sărăroiu, Maria Văduva, Stelian Apostol și mulți alții. În calitate de dirijor îl regăsim în numeroase înregistrări Electrecord acompaniindu-i pe Marcel Budală, Fărâmiță Lambru, Gabi Luncă sau Ion Onoriu. Moare la data de 4 septembrie 1982, în București. Înregistrările lui Constantin Mirea au fost realizate la Societatea Română de Radiodifuziune. Câteva din înregistrările
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
obeliscul la Roma. L-a destinat să împodobească spina din Circus Maximus. Gigantul a primit loc lângă un alt obelisc, mai mic, adus petru aceeași spina de Augustus. Acela se găsește astăzi în Piazza del Popolo. Marele obelisc a fost regăsit după 1250 de ani pe același loc, la o profunzime de 7 metri și rupt în trei bucăți. Săpăturile s-au întreprins, în 1587, din dispoziția papei Sixtus Quitus (Papa Sixt al V-lea), care a avut grijă să restaureze
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Latran, începând cu anul 357 e.N, deci după mai bine de trei secole și jumătate. Ulterior, în lunga perioadă a devastărilor Romei, celor două monumente li s-a pierdut urma, fiind, probabil, răsturnate la o dată necunoscută. Ambele au fost regăsite de papa Sixtus al V-lea pe timpul săpăturilor din 1587 și transportate, ca și altele, pentru a ornamenta piețe ale fostei capitale. Acesta a fost ridicat de Domenico Fontana, în 1589, în fața bisericii Santa Maria del Popolo. Mai târziu a
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
apropiere de biserica Santa Maria sopra Minerva din imediata apropiere a Pantheonului. Cele care s-au putut reface, au urmat destine diferite în timpurile moderne. Cel de la biserica Sfântul Ludovic a francezilor zace încă nedeportat. Obeliscul de la Pantheon a fost regăsit, în anul 1373, în apropiere de Piazza di San Macuto, de la care a primit și supranumele popular de „obelisco Macuteo”. A fost reînălțat la răsărit de biserica Santa Maria in Aracoeli, pe Capitoliu. După aproape trei secole și jumătate, în
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
origine egipteană, fiind adus, ca și altele pentru templul zeței Isis (Iseum). A pierdut mult din dimensiunile antice, având astăzi o înălțime modestă de numai aproape de 3 metri fără piedestal. Se știe foarte puțin despre acest monument deoarece a fost regăsită numai o mică parte a vârfului său. Poartă săpat un cartuș hieroglific cu numele lui Ramses al II-lea (1320-1278 e.A) și este prezentat frecvent drept perechea celui de la Pantheon. Provine probabil,ca și acela, de la Heliopolis. Se pare
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
sfincși din Egipt. Nu se știe dacă cele două obeliscuri de la Sais au fost transportate chiar atunci, sau mai târziu, sub domnia lui Domitianus, cel care a ordonat reconstruirea templului devastat de un mare incendiu din Roma. Obeliscul a fost regăsit în 1655 și reamplasat puțin mai departe, în 1667, în Piazza della Minerva, sub pontificatul lui Alexandru al VII-lea. Maestrul Bernini a conceput atunci un piedestal ieșit din comun, sub forma unui elefant din marmură, atașând și o inscripție
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
instalare a obeliscului în locul cu frumoasă perspectivă din capătul scării Spaniei, în fața bisericii-abație Trinita di Monti, biserică franceză. Incoronarea cu flori de crin a obeliscului reprezintă o delicată atenție acordată Franței. Baza obeliscului rămasă în grădina de pe Pincio a fost regăsită în 1843 și remontată în apropiere de Villa Ludovisi, unde a rămas până în 1926. Mussolini s-a gândit să ridice un monument care să amintească de marșul asupra Romei, din anul 1922. Pentru acesta a transferat baza obeliscului pe Capitoliu
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
împăratului Claudius. Poarta suportă apeductul Aqua Claudia la traversarea a două artere, Via Praenestina și Via Labicana. În antichitate s-a numit Porta Praenestina-Labicana și a fost integrată în zidurile lui Aurelianus, în 272 e.N. Pe acel loc a fost regăsit monumentul în sec.al 16-lea. În 1633, s-a mutat în grădina palatului Barberini, apoi în Cortilla della Pigna, la Vatican. În final, el a fost reînălțat, de către Giuseppe Valadier în grădinile de pe colina Pincio, în 1822, sub pontificatul
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
și portalurile și plastica arhitectonică precum și ferestrele. Absida are formă poligonală și are o boltă cu penetrații, iar corul prezintă o travee boltită-n cruce. Un tabernacul, încoronat cu un baldachin, deasupra căruia se află un bazorelief înfățișând Răstignirea, se regăsește pe peretele nordic. Acest element arhitectonic este prezent și în bisericile de la Bazna, Ighișu Nou, Dupuș, el fiind o rezultantă directă a operelor goticului popular transilvănean. Peste altar poate fi observat blazonul familiei Apafi de pe cheia de boltă, blazon înconjurat
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
construit în secolul al XVI-lea a fot zidit. Adevărata „comoară" a bisericii din Mălâncrav este pictura sa murală, cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din secolul al XIV-lea. Pe partea nordică a navei centrale se regăsesc cele mai multe dintre frescele realizate în jurul anului 1350. Există astfel 53 de scene picturale care sunt aranjate în cinci registre, ele făcând o adevărată chintesență a creației relevate de Vechiul și Noul Testament. În partea superioară sunt scenele din Vechiul Testament, viața domnului
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
partea superioară sunt scenele din Vechiul Testament, viața domnului Isus Hristos precum și o multime de reprezentări de sfinți martiri și imagini din Adormirea Maicii Domnului. Fresce similare se mai întâlnesc și în bisericile din Homorod, Mugeni, Drăușeni, iar multe asemănări stilistice se regăsesc și în picturile din Slovacia. Se speculează ideea că Ioan Apafi ar fi donatorul acestor picturi. Spectaculoasele motive picturale ale stilului gotic internațional, au fost realizate în jurul anului 1400. Iconografia frescelor glorifică pe Fecioara Maria, careia îi este dedicată biserica
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
pe matematicianul și poetul Dan Barbilian (Ion Barbu). Îl cunoaște pe Părintele Daniil și participă la conferințele de la Antim ale Rugului Aprins. Se împrietenește cu doctorul fiziolog Gheorghe Dabija și se îndrăgostește de poezia lui Vasile Voiculescu, în care se regăsește. Între 1955 si 1957 vizitează în fiecare vară Schitul Rarau, unde este inițiat și instruit în tainele Isihasmului - ale “Rugăciunii Inimii“ - de însuși starețul Schitului, Ieroschimonahul Daniil, care fusese 10 ani directorul ziarului Credința, scriitor și poet. "“Acesta prețuind râvna
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
ornamente în stucatură, având arce dublou, ea fiind sprijinită de cinci perechi de pilaștri ce au cornișe neoclasice. Bolta inițială, a navei, a fost distrusă de cutremurul din 1916, ea fiind înlocuită cu un tavan din scânduri. Ferestrele edificiului se regăsesc numai pe frontonul vestic precum și pe peretele estic al corului. Arhitectura ferestrelor prezintă patru lobi traforați. "Tribuna băieților" construită în la vest a fost ridicată în secolul al XIX-lea și a fost renovată în 1922 când a fost ridicată
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
și o frumoasă cristelniță de bronz sub formă de potir, lucrare din 1477 realizată în atelierul maestrului Leonard din Sibiu. Tribunele au fost adăugate peste colaterale la sfârșitul secolului al XVIII-lea, astfel încât, atât colateralele cât și nava principală se regăsesc sub același acoperiș. Spre vest, biserica este străjuită de un turn cu mai multe etaje, caturile superioare fiind de factură mai recentă. Odată cu întărirea corului s-au prevăzut deschideri orizontale, folosite la aruncarea de smoală, pietre și apă clocotită asupra
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
împreună cu fratele sau Iacob, "fii popii Radu din Rășinari", cum apar semnați cam în aceeași vreme, pe niște lucrări în pictura la Mănăstirea de la Curtea de Argeș. O particularitate a picturii din acest monument o constituie motivul papilor - pe care-l mai regăsim în picturile din bisericile de la Snagov, în apropierea Bucureștiului, la Bolnița Coziei sau la Mănăstirea Dintr-un lemn. O asemenea temă, foarte rară în arta de tradiție bizantină, vădește influența greco-catolică în părțile Sibielului, ca și în cazul altor monumente
Biserica Sfânta Treime din Sibiel () [Corola-website/Science/325532_a_326861]
-
secolele al XIX-lea-al XX-lea din România. (1866-1925) provine dintr-o familie de preoți din Transilvania, care acompaniau pe ciobanii din Munții Apuseni în transhumanța lor. Este străbunicul patern al academicianului Basarab Nicolescu." Bunicul său, Zamfir Ghinoiu, se regăsește asociat cu un boier scăpătat, Ion Constantin Țârul (zis „ocoliciu” pentru că făcuse înconjurul pământului), pasionat de geologie și care a descoperit între 1840 și 1860 multe izvoare de păcură. În 1859, Ion Constantin Țârul îl ia cu el pe Zamfir
Andrei Nicolescu-Păcureți () [Corola-website/Science/325571_a_326900]
-
strict cronologice, Asimov a fost îndemnat de soția sa, Janet să prezinte în acest volum "o retrospectivă în care faptele să fie secundare, pe primul loc trecând ideile . . ., reacțiile, filozofia asupra vieții și altele de acest fel". În carte se regăsesc astfel detalii despre copilăria sa petrecută în magazinul tatălui său, în care își împărțea timpul între munca de acolo, studiul pentru școală și răsfoirea revistelor pulp. Urmează primele încercări literare și cele două colaborări care aveau să îi marcheze pentru
Autobiografie (Isaac Asimov) () [Corola-website/Science/325569_a_326898]