40,898 matches
-
The Guardian" consideră cartea net superioară filmului, apreciind ritmul care - prin intermediul numărătorii inverse din titlu capitolelor - îți indică apropierea de sfârșitul acțiunii și crede că „Ben dă glas propriilor opinii ale lui King despre direcția în care s-ar putea îndrepta societatea; are ceva de spus și o face prin suferința sa”. În 1987, romanul a fost ecranizat în producția "The Running Man" ("Justiția viitorului") în regia lui Paul Michael Glaser, cu Arnold Schwarzenegger interpretând rolul lui Benjamin Richards. King, care
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
Noe este cel ales de către Creator. Noe hotărăște ca tot lemnul va fi folosit pentru construirea unei corăbii și astfel începe construirea ei. După încă opt ani, Arca lui Noe este aproape gata. Animalele încep să părăsească pădurile și se îndreaptă spre Arcă pentru a fi adormite cu tămâia pregătită de Noe. Între timp, recoltele de pe terenurile alăturate s-au consumat, iar oamenii conduși de Tubal-Cain încep sa se mănânce intre ei. O hoardă de cca. 200 de oameni, condusă de
Noe (film) () [Corola-website/Science/331565_a_332894]
-
oamenii foloseau insulte vulgare spre Marea Ducesă și trupele au dat semne de nesupunere. La 27 aprilie, la ora patru, în fața mulțimii înfuriate ieșită pe străzile din Florența și a trupelor rebele, Leopold al II-lea a părăsit Palatul Pitti, îndreptându-se spre Bologna. El tocmai refuzase să abdice în favoarea fiului său Ferdinand. În onoarea ei a fost numită în Florența "Piazza Maria Antonia" - astăzi Piazza dell'Indipendeza (Piața Independenței), linia de cale ferată Maria Antonia și stația omonimă, astăzi numită
Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/331576_a_332905]
-
de un lob cărnos. Maxila proeminează mult în afara mandibulei. Gura mică, inferioară, puternic curbată, cu dinți foarte mici, catifelați, abia vizibili, sau lipsită complet de dinți. Ochii sunt foarte mici, foarte apropiați și sunt situați pe partea dreaptă a corpului, îndreptată spre lumină; ochiul superior este plasat înaintea ochiul inferior. Partea stângă pe care stau culcați pe fund este lipsită de ochi. Preoperculul acoperit cu piele și solzi. Marginile preoperculului sunt ascunse sub piele și sub solzi. Orificiul branhial este mic
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
pot să lipsească. Linie laterală prezentă pe ambele părți, aproape rectilinie pe fața oculată (care poartă ochii) cu o ramură supratemporală arcuită, sinuoasă sau indistinctă. Corpul este acoperit cu solzi ctenoizi mărunți și aspri la atingere. Fața care poartă ochii, îndreptată spre lumină este brună sau cenușie mai mult sau mai puțin închisă, cu diferite ornamente pigmentate: pete, oceli, puncte, dungi, marmoraje ; fața oarbă albicioasă. Acești pești sunt înzestrați cu proprietatea de a mima mediul înconjurător. Colorația se schimbă foarte ușor
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
comunist, soldându-se cu 11 morți, zeci de răniți și sute de arestări. Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, evenimentul „a rămas în istoriografia românească drept prima și una dintre cele consistente mișcări de protest îndreptate împotriva regimului comunist și, în același timp, în favoarea afirmării atașamentului față de valorile democrației liberale și ale monarhiei”. Diplomatul american Roy M. Melbourne, prezent la București la acel moment, a urmărit nemijlocit manifestația și relata: „Pe la ora 10,45, lumea din fața
Manifestația de la 8 noiembrie 1945 () [Corola-website/Science/331555_a_332884]
-
moartea doctorului Ion Simionescu la 12 iulie 1951. În vârstă de 67 de ani, torturat în repetate rânduri de către reeducați, bătut, înfometat și pus la muncile cele mai grele, acesta, sub pretextul de a se duce la closet, s-a îndreptat spre iesirea din cordon unde a fost împușcat de pază. În urma acestor fapte, deținuții Cicerone Ionițoiu și Constantin Ionașcu au redactat o serie de misive pe care au reușit să le trimită în afara lagărului, de unde ajungeau în străinătate, inițial la
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
făcând o escală la Abéché. De aici, tot pe ploaie, zboară la Fort-Archambault, survolând Fort Brettonet, și în continuare, spre Bangui, survolând Fort Crampel. Furtuna îi obligă să devieze cursul și ajung la fluviul Oubangui în dreptul localității Kouango de unde se îndreptă spre Bangui. Aici se odihnesc două zile. La 24 martie ajung la Bangassou, unde au de prospectat terenuri de aterizare. În ziua următoare, pe ploaie, ajung la Juba, iar după încă o zi parcurg 1300 km până la Atbara, pe o
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
din Brașov, magistrala 403 împărtășește primii 7 kilometri cu magistrala 400 (Brașov - Siculeni - Satu Mare), până în localitatea Hărman. Până aici, linia este electrificată și, cu excepția a 900 de metri de la legătura cu zona de Triaj (Brașov) până în Hărman, simplă. Traseul se îndreaptă apoi spre est, prin localitatea Budila, iar după aceea are un parcurs ascendent (120 de metri în 7 kilometri, circa 1.7%) până în Teliu. Linia traversează șoseaua cu un impresionant viaduct, iar apoi face trecerea în județul Covasna (pe raza
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
săptămâni, cetatea a rămas fără praf de pușcă și alimente. În noaptea de 12 spre 13 martie 1578, la orele 4, Alexandru Vodă Potcoavă cu oamenii săi au ieșit din cetate, printr-o ușă mică, și au trecut lacul înghețat îndreptându-se spre pădurea Bârnovei. Asediatorii, însă, i-au observat, i-au urmărit, i-au înconjurat și i-au învins la iezerul Ciorbeștilor, lângă satul Miroslava. Cei care au reușit să scape, fugind prin pădure, au fost vânați sau aduși legați
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
Marc Mitscher a informat militarii despre misiunea lor: efectuarea unui bombardament asupra Japoniei. Unsprezece zile mai târziu, "Horneț" s-a întâlnit cu portavionul "Enterprise", care venea de la Midway, si cu "Task Force 16 (TF 16)", cu care împreună s-au îndreptat spre Japonia. Cu Enterprise asigurând apărare aeriană, Horneț a intrat adânc în apele teritoriale inamice. Inițial, grupul naval intenționa să acționeze de la o distanță de 740 km de coastă japoneză, dar în dimineața zilei de 18 aprilie, Nitto Maru, o
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
9,1 m, care zdruncinau navele, udau puntea de zbor și echipajele de punte. Primul avion, comandat de colonelul Doolittle, a avut doar 142 m punte liberă să decoleze. La ora 09:20, toate cele 16 avioane erau în aer, îndreptându-se spre primul atac aerian american împotriva insulelor japoneze. "Horneț" după decolarea bombardierelor și-a ridicat din hangare pe punte propriile avioane și împreună cu TF 16 s-au îndreptat cu viteză maximă spre Pearl Harbor. Emisiunile interceptate, atât în japoneză
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
La ora 09:20, toate cele 16 avioane erau în aer, îndreptându-se spre primul atac aerian american împotriva insulelor japoneze. "Horneț" după decolarea bombardierelor și-a ridicat din hangare pe punte propriile avioane și împreună cu TF 16 s-au îndreptat cu viteză maximă spre Pearl Harbor. Emisiunile interceptate, atât în japoneză cât și în și engleză, au confirmat la 14:46 succesul raidurilor. Exact la o săptămână de la lansareaa bombardierelor B-25, Horneț a intrat în portul Pearl Harbor. Misiunea portavionului
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
aproximativ la 325 mile nord-est de Midway, ca să ajungă în flancul forțelor japoneze compuse din patru portavioane, pentru a le pregăti o ambuscadă. În dimineața zilei de 04 iunie 1942, s-au raportat avioane japoneze de pe portavioane reperate, care se îndreptau spre Midway. "Horneț", "Yorktown" și "Enterprise" au lansat avioanele, la fel ca si portavioanele japoneze, lovind avioanele americane și pregătindu-se pentru un atac asupra insulei Midway. Bombardierele în picaj de pe Horneț au urmat un curs greșit și nu au
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
de submarinul japonez I-26 și a fost scos din acțiune pentru trei luni pentru reparații. La 14 septembrie, USS Wasp a fost lovit de trei torpile trase de submarinul japonez I-19 în timp ce escorta un mare convoi care se îndrepta spre Guadalcanal pentru aprovizionare și aproape a intrat în lupta cu două portavioane japoneze Shōkaku și Zuikaku (care s-au retras chiar inainte că avioanele celor doi adversari să intre în raza de acțiune a adversarilor). Cu avarii serioase de la
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
portavioanelor japoneze. Cu toate acestea, portavioanele japoneze erau la aproximativ 657 km de forțele americane, dincolo de rază de acțiune ale avioanelor de pe portavioane. Kinkaid, în speranța de a reduce distanță ca să poată execută un atac în acea zi, s-a îndreptat spre portavioanele japoneze cu viteză maximă și la 14:25 a lansat o unitate de atac formată din 23 avioane, dar japonezii, știind că au fost reperați de avioanele americane și necunoscând poziția portavioanelor americane, s-au îndreptat spre nord
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
s-a îndreptat spre portavioanele japoneze cu viteză maximă și la 14:25 a lansat o unitate de atac formată din 23 avioane, dar japonezii, știind că au fost reperați de avioanele americane și necunoscând poziția portavioanelor americane, s-au îndreptat spre nord ca să rămână în afara razei de acțiune a avioanelor de pe portavioanele americane. Astfel că forța de atac american a revenit pe portavion fără a găsi sau a ataca navele de luptă japoneze . La ora 02:50 pe data 26
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
În cele din urmă, cele opt TBF-uri din cel de-al treilea grup a sosit și a atacat "Chikuma" fumegând, reușind să-l lovească încă odată. Chikuma, escortat de două distrugătoare s-a retras din lupta și s-a îndreptat spre Truk pentru reparații. Forțele de portavioane americane au primit veste de la avioanele lor de atac la 08:30 că avioane de atac japoneze se îndreaptă spreei. La 08:52, comandantul forței de atac japoneză a reperat grupul operațional "Horneț
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
odată. Chikuma, escortat de două distrugătoare s-a retras din lupta și s-a îndreptat spre Truk pentru reparații. Forțele de portavioane americane au primit veste de la avioanele lor de atac la 08:30 că avioane de atac japoneze se îndreaptă spreei. La 08:52, comandantul forței de atac japoneză a reperat grupul operațional "Horneț" (Task Force Enterprise era ascuns de o furtună de ploaie) și a desfășurat avioanele sale pentru atac. La 08:55, portavioanele americane au detectat avioanele japoneze
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
ca scop principal eliberarea civilizației arabo-islamice de sub tutela Ocidentului care de mai bine de două sute de ani deține hegemonia culturală și se impune ca „unic model de progres și civilizație”. Inițiativa fondării acestei discipline vine ca urmare a atacului cultural îndreptat de Occident începând cu secolul al XIX-lea și instaurarea colonialismului. Acest atac s-a manifestat prin impunerea culturii franceze în zona Maghrebului arab și distrugerea școlilor de limbă arabă. Influență vestică persistă, ba chiar se intensifică după obținerea independenței
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
pe partea laterală a feței posterioare a antebrațului. Este mușchiul cel mai lateral din stratul superficial (primului plan) al mușchilor regiunii posterioare a antebrațului. Are originea pe epicondilul lateral al humerusului. Corpul muscular se împarte în patru tendoane care se îndreaptă spre degetele II-V. Fiecare tendon se împarte în trei ramuri: ramura mijlocie se inserează pe fața posterioară a falangei a II-a, iar cele 2 ramuri laterale se unesc din nou și se inserează împreună pe fața posterioară a
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri"), pe fața profundă a fasciei antebrahiale ("Fascia antebrachii"), pe ligamentul colateral radial al articulației cotului ("Ligamentum collaterale radiale articulationis cubiti") și pe septurile fibroase intermusculare care îl separă de mușchii vecini. Corpul muscular se îndreaptă distal și se împarte în jumătatea inferioară a antebrațului în patru fascicule care se continuă prin câte un tendon spre degetele II-V (index, medius, inelar și degetul mic). Tendoanele trec pe sub retinaculul extensorilor și ajung pe fața dorsală a
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
Epicondylus medialis humeri") (pe originea comună a flexorilor), pe fascia antebrahială ("Fascia antebrachii") și pe septurile intermusculare fibroase învecinate care îl separă de rotundul pronator ("Musculus pronator teres"), lateral, și de palmarul lung ("Musculus palmaris longus"), medial. Fasciculele musculare se îndreaptă apoi în jos și lateral, iar la partea mijlocie a antebrațului converg către un tendon lung. Acesta tendon trece înapoia retinaculului flexorilor ("Retinaculum flexorum") și se inseră printr-o expansiune fibroasă, pe fața anterioară (volară) a bazei metacarpianului ("Basis metacarpalis
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]
-
pe membrana interosoasă a antebrațului ("Membrana interossea antebrachii") corespunzătoare acestei porțiuni a ulnei. Uneori are originea și pe cele 2/3 superioare ale feței anterioare a radiusului, medial și sub tuberozitatea radială ("Tuberositas radii"). Corpul muscular lat și turtit se îndreaptă distal, iar la jumătatea antebrațului se împarte în patru fascicule, care se continuă fiecare prin câte un tendon lung. Partea tendinoasă a sa începe mai proximal decât cea a mușchiului flexor superficial al degetelor. Cele patru tendoane ale sale trec
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
de soldați a plecat spre William, la Axminster. Acest fapt presupunea ca și armata să-l urmeze, ceea ce l-a pus pe Iacob într-o situație dificilă. În timpul nopții, prințesa Anne însoțită de Sarah, a părăsit Londra și s-a îndreptat spre Nottingham. Iacob, care după cuvintele Arhiepiscopului de Rheims "a abandonat trei regate pentru o liturghie", a fugit în Franța cu soția și fiul său. Revoluția Glorioasă a luat sfârșit fără mari vărsări de sânge, iar Churchill a fost chemat
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]