46,969 matches
-
sistemul va avea o parte din vină. Dacă toți procurorii și judecătorii ar avea o atitudine fermă, intran sigentă, n-ar avea de unde s-aleagă - sigur, vorbesc de o situație ideală - oameni obedienți, slab pregătiți profesional, dispuși să răspundă la comenzi. Din păcate, lucrurile nu stau așa. Și-n sistemul judiciar, ca în orice alt sistem, găsim și oameni obedienți, corupți. Ați spus că sistemul a atins un anumit grad de independență, că va fi greu să revenim la ce a
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
ani de zile de funcționare independentă nu s-a ridicat o nouă generație de procurori, capabilă să reziste presiunilor? — Eu speranța aceasta o am. Cel puțin procurorii pe care-i cunosc din DNA nu sunt procurori care să răspundă la comenzi nelegale. Da, dar n-aș vrea să-i văd puși în aceste situații, să i simt în fiecare zi sub asediul unor șefi care-i pun să facă lucruri care n-au nimic comun cu actul de justiție. Faptul că
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
urmă cu câțiva ani eram aproape invidios, cu ghilimelele de rigoare, pe faptul că erau insultați, atacați și amenințați doar procurorii. Procurorii erau oaia neagră în ochii fiecărei persoane cercetate, în ochii avocaților. Procurorii erau cei abuzivi, cei care executau comenzi politice. Se spunea tot timpul: „Procurorii sunt cei răi, noi avem încredere în justiție.“ OK. În ultima vreme, judecătorii au ajuns să pronunțe soluții în dosarele mari. Prin urmare, acum sunt amenințați și judecătorii, nu doar cei de la Curtea Constituțională
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
care nu-mi plac. Una este să le citești, alta e să vezi toate figurile, oameni orbiți de ură, de interese, care te insultă, care te reduc la nimic, care spun că nu faci nici o treabă și că doar execuți comenzi. E mai bine pentru sănătatea mea mintală. Lucrul ăsta l-am recomandat și cole gilor mei. Încă din 2005, de când am venit aici, un jurnalist de la Cluj, Mihai Șoica, m-a învățat acest lucru. Mi-a spus: „Dacă vreți să
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
tu? Un chicotit înfundat venind din redacția de știri îl făcu pe Murray să se ridice în picioare, la impresionanta lui înălțime de 1,50 metri, și să-și încheie nasturii costumului petrecut care, cu toate că era scump și făcut la comandă, nu reușea să ascundă originile de care încerca cu disperare să se lepede. Ar trebui să ai mai multă grijă cu el, să știi. Jack ridică privirea și o descoperi pe Miriam sprijinindu-se de tocul ușii. — Oh, zău acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se uită la ceasornicul de argint cu lanț, un accesoriu care se potrivea, își spunea el întotdeauna, cu costumul cu dungi albe pe care îl purta în mod invariabil la birou și despre care era convins că părea făcut la comandă, deși era cumpărat din raionul de confecții de la Hector Powe. A sosit cineva între timp? — Doar doamna Tyler. — O să mergem în sala de consiliu atunci să luăm cafeaua. — Câte persoane mai așteptăm? Janice desfăcuse o cutie de bomboane de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la problema locului și modului în care oamenii puteau să dea anunțurile. Singurul avantaj al birourilor lor exorbitante și supraglomerate, înghesuite între farmacia Boots și catedrală, era că le-ar fi fost la îndemână oamenilor să treacă pe-acolo cu comenzile. Chiar și așa, în această epocă a tehnologiei, aveau să aibă nevoie de un departament televânzări. Dar unde naiba aveau să-l pună? — De ce nu aici? E destul loc, sugeră Stevie răutăcios, arătând cu cana spre biroul special proiectat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al oricui altcuiva, o plictisea de moarte. Ce mai face minunatul doctor? Fran se lăsă în șezlongul ei de lemn și închise ochii. Era spre seară și se aflau în grădina Henriettei, care arăta de parcă ar fi fost făcută la comandă, după modelul Expoziției Florale de la Chelsea. — Bine. Însă am fost atât de ocupată, încât nu l-am mai văzut de fapt de câteva zile. — Trebuie să ți-o spun. Se uită în jur ca să se asigure că Sophie nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spun răgazul cât să dai o dușcă, deși nici măcar Enei Sharples nu i-ar trebui trei ore ca să dea pe gât o bere dulce. E o veche tradiție locală. Proprietara, o doamnă cu aer de bunicuță, veni să le ia comanda. Două halbe de Guinness, te rog, Dorothy. Fran fu revoltată. — Nu-mi place berea Guinness. Nu poți să comanzi un vin cu pretenții aici. Probabil că au o sticlă deschisă din 1934. Asta dacă au vreuna. În plus, un Guinness
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar trebui să se termine în două săptămâni sau cel puțin așa ziseseră. — Fran, răcni Stevie cu cel mai puternic timbru de sergent-major, hârtia de ziar pe care ai comandat-o. A rămas blocată în Suedia. Nu pot să livreze comanda decât peste o lună. Fran inspiră adânc și încercă să nu intre în panică. Apoi mai inspiră o dată pentru că prima dată nu-i ieșise figura. Fără hârtie, n-o să aibă nici Fair Exchange. Peste o lună era prea târziu. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întotdeauna optimistă. Până când își dăduse seama că singura fericire care conta pentru ea era propria ei fericire. — Sunt bine, răspunse Jack scurt, evitându-i privirea. Combinația extraordinară de frumusețe și vulnerabilitate proprie lui Carrie, calități la care putea recurge la comandă, era chiar și după atâta timp o armă periculoasă. Cu Carrie era nespus de ușor să uiți de substanța acidă care fierbea sub înfățișarea de marmură, chiar și după ce te arseseși o dată. Încercă să regăsească sentimentul de furie care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-o pe Emilia. Venise să comande o cruce pentru un unchi al ei care murise călcat de un camion. Eram singur, meșterul plecase după marmură. Am întrebat-o cum dorea să fie crucea și cum n-aveam în lucru alte comenzi m-am apucat pe loc s-o cioplesc. Ea n-a plecat. S-a așezat pe o bucată de marmură și se uita la mine cum mă luptam cu piatra. Am avut impresia că n-avea încredere în mine, că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-o trimit la plimbare. M-am stăpânit totuși. Treceam printr-o perioadă în care nu ne prea înghesuiau clienții. Nu prea erau decese. Meșterul s-ar fi supărat fără îndoială dacă ar fi auzit că dădusem cu piciorul unei comenzi. Fără să bănuiască iritarea mea, sau fără să-i pese, Emilia stătea nemișcată, cu o pălărie mare de pai înfundată pe cap până la sprâncene, în rest îmbrăcată în negru, semănând cu o călugăriță obosită de mătănii și de rugăciuni. Când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) ― Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? ― Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă, în afară de pietoni obișnuiți, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lungul timpului numeroase fapte de luptă eroică a pompierilor. Cel puțin un exemplu este edificator. Este vorba despre rezistența eroică opusă invaziei turcești asupra Bucureștiului, pe Dealul Spirii, în ziua de 25 septembrie a anului 1848, de pompierii aflați sub comanda bra- vului căpitan Zăgănescu. Cu vremea, lucrurile s-au mai schimbat, iar milităria pompierilor ba-te mai mult către civilie. S-a mai inventat chiar și sintagma „pompier voluntar”. Ceea ce nu ar fi prea rău, dacă cei ce poartă această
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
față, apă. Și ieși la interval. Când au ieșit la interval, pompierii noștri au văzut, cu mare mirare, că și apa făcuse același lucru: ieșise și ea la interval. Ba chiar se strecura și pe sub paturi. Derutați, militarii-pompieri au așteptat comenzile superiorilor. Care nu au întârziat prea mult: - Ostași, suntem inundați! Același mesaj fusese transmis și comandantului: - Domnule colonel, suntem inundați! - Acționați conform cu regulamentele în vigoare! a ordonat superiorul. - Am înțeles, domnule colonel, dar avem nevoie de ajutoare. - Cum ajutoare, ce
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
în vârful tijei. O frumusețe. Punând și alte întrebări, am tras concluzia că și aici, ca și la serele de legume și fructe, valorificarea se face pe două căi: la fața locului și livrare pe bază de contract sau de comandă. Mă uit în jur și chiar văd destui cumpărători. Aproape că se stă la rând. Unii cumpără flori la buchet, alții la ghiveci. Flori de apartament sau de grădină. Se cumpără și arbuști ornamentali și pomi fructiferi. Ce poftește fiecare
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
acea echipă, dacă îmi amintesc bine, juca și ieșeanul din Dolhasca, Gigi Drobotă, care își încuraja așa coechipierii: „Hai cu tata! Hai cu tata!” Ca s-o ajute pe soția sa, Josiane, care era conducătoarea gru- pului, Michel a făcut comanda cuvenită; adică de mâncat și de băut. După ce și-a făcut datoria, s-a întors printre noi, cu speranța că aș- teptarea nu va fi prea lungă. Și am așteptat. Un sfert de ceas, cam neacademic. Apoi încă două sferturi
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
teptarea nu va fi prea lungă. Și am așteptat. Un sfert de ceas, cam neacademic. Apoi încă două sferturi de ceas. După care, Michel a prins a da semne de nerăbdare. S-a dus la locul de unde trebuia să vină comanda, care fusese foarte fermă. A revenit, însă nu tocmai sa- tisfăcut. Am mai așteptat încă un sfert de ceas. Michel nu mai putea de foame. Dar nici de orgoliu. A cerut pâine. Ni s-a adus pâine. Am suflat cât
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
acolo unde mă trimite partidul. Și văzând până la urmă că nu găsesc serviciu, a trebuit să mă prezint, mai ales că trebuia să completez buletine, și le eliberam. Dar stupoare, când m-am prezentat la miliția județeană se afla la comandă locțiitorul șșefului de județ , căpitan Primejdie Radu, care citind decizia de încadrare, văzând că au trecut câteva luni, mi-a zis că nu mai e valabilă încadrarea. Auzind acest lucru, m-am bucurat, am făcut stânga împrejur să plec dar
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
niponii și-au inventat un soi de înjurătură citită pe dos: limbajul hiperpoliticos, utilizat în circumstanțe comune, care nu dictează stringența unui atare arsenal. Dar, dincolo de factorii verbali, elementele non-verbale, precum salutul ceremonios, poziția membrelor în repaus sau zâmbetul "la comandă", joacă un rol capital în stabilirea, în reglarea și în menținerea raporturilor sociale. La baza piramidei gesturilor semnificative stau și ambalajele, precum cele descrise cu aplomb teoretic de Joy Hendry. Personal, nu interpretez ambalajul ca pe un simbol al manipulării
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întreaga natură ți se dă, spre voluptuoasă unire, iar tu ești ea și ea este tu. O aromă unică a unei rare specii de ciuperci deschide spre tine muntele verii, miresmele lui încețoșate și proaspete? Iat-o pe Reiko făcând comandă specială la Osaka, pentru un preț exorbitant, pentru a poseda vara, cu fiecare îmbucătură. Nu, a poseda este un verb european, pledez vinovată, nici un japonez nu s-ar gândi să-l folosească așa, pentru a curge împreună cu vara; iată-mă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
redus care i se pune la dispoziție; prin urmare, ea tinde să se conformeze unor reguli nescrise, dar vii ale contracției, în absența căreia indivizii s-ar călca literalmente în picioare în locurile publice. Astfel, carnea se retrage, parcă, la comandă, oasele se micșorează, umerii se adâncesc în ei înșiși, până când omul reușește cumva să-și facă loc prin sufocantul vierme colectiv din mijloacele de transport aglomerate (expresie virtual pleonastică în context). Adăugați la toate acestea principiile legate de frugalitate și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să se vadă înconjurat de mici Buddha proiectați într-o Nirvană vidată de orice, chiar și de umor. În Europa și în America, țesutul adipos, construit cu migală de sute de înghețate, de torturi și de plăcinte, eliberează, parcă la comandă, hohotul de râs, preluat și augmentat de brațele bine rotunjite, de trunchiurile cu colăcei de grăsime, de bărbiile netede și duble. Aici, în Japonia, fibrele și tendoanele care străbat, ca o rețea organică, cele câteva kilograme de carne slabă nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul de comandă (carte poștală) din subsolul paginii. Nu uitați să înscrieți, cu atenție, titlul și numărul de exemplare solicitate. Plata se va face ramburs (la primirea coletului poștal), taxele poștale fiind suportate de editură. Și pentru că dumneavoastră apreciați cărțile noastre, meritați din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]