41,558 matches
-
apoi spre Brașov, precum și spre sudul Transilvaniei, prin Pasul Turnu Roșu, spre fosta graniță ungaro-română. Odată cu deschiderea legăturii spre Brașov, ea a obținut o importanță națională. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. nu este electrificată; între Sibiu și Podu Olt este cu linie dublă, în rest este cu linie simplă. Pe aici trec zilnic mai multe trenuri accelerate. În plus
Calea ferată Sibiu–Avrig () [Corola-website/Science/319849_a_321178]
-
și 13 și de o parte a corpurilor 15 și 16. Restul corpurilor 15 și 16 trebuiau să atace armata muntenegreană. Corpul al 9-lea urma să fie păstrat în rezervă. Comandamentul austriac se baza pe densă rețea de căi ferate din Banat pentru atacarea cu succes a Belgradului, după care plănuia înaintarea în adâncimea teritoriului Șerbiei pe văile râurilor Kolubara și Morava, cu obiectivul final al cuceririi regiunii întărite din centrul țării, Kragujevac. Problemă acestui plan era faptul că armata
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
și echipamentului soldaților, în particular a bocancilor de iarnă. Ei s-au retras pe noi poziții defensive, acompaniindu-și retragerea cu contraatacuri. Forțele austro-ungare și-au continuat ofensiva. Pe 16 noiembrie, subunitățile austro-ungare au atacat pozițiile sârbilor care apărau calea ferata Obrenovac-Valevo. Austriecii au reușit să cucerească zona localității Lazarevac și să producă retragerea unităților Armatei a 2-a sârbe. Armata a 6-a austriacă a reușit să cucerească pe 24 noiembrie înălțimile strategice de pe muntele Malen. O zi mai tarziu
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Puterile Centrale. Astfel, România a pierdut regiuni de graniță foarte importante din punct de vedere strategic său economic. România a pierdut 18.000 km² de-a lungul graniței cu Austro-Ungaria, Cadrilaterul și o parte a Dobrogei la sud de calea ferata București - Constantă. În plus, Bulgaria putea să exploateze toată Dobrogea până la sfârșitul războiului. Teritoriul României care era deja ocupat de Puterile Centrale (Muntenia și alte regiuni mai mici) rămânea sub controlul cuceritorilor până la sfârșitul războiului. Corpul expediționar francez nu era
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
în industrie, ca de exemplu la fabrica de filatura și fire toarse de bumbac și de în din Pottendorf, la fabrica de hartie din Klein-Neusiedl (ambele în Austria Inferioară), dar mai ales în activități de transport, mai întâi la calea ferata cu tracțiune animală Linz-Budweis, apoi la calea feroviară sudică Viena-Gloggnitz. Astfel a invitat supremația familiei Rothschild în acest domeniu. El a fost și consilier angajat în cunoscută societate "Donau-Dampfschifffahrts-Gesellschaft (DDG)". La 26 iulie 1832, el și fratele său vitreg au
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
Nobilul a fost ales deja în 1823 deputat al comitetului de afaceri en-gros, fiind directorul instituției în perioada 1825-1849. Începând din 1849 și până la decesul sau (în 1856) a fost viceguvernator al "Băncii Naționale a Austriei" și președinte al "Căilor Ferate de Stat din Austria". Baronul a mai fost și consul general al Greciei la Viena (1834-1856). La moartea baronului, acesta a lăsat o avere estimată la 50 de milioane de florini, iar statul ia datorat 3 milioane fl. Numele lui
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
proiectul clădirii Consiliului Imperial din Viena, actuala clădire a Parlamentului Austriei. Gheorghe Șină a contribuit între altele și la finanțarea construcției Catedralei „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Arad. De asemenea, a îndeplinit un rol conducător în extinderea rețelei de căi ferate din Ungaria și a finanțat construcția podului de lanțuri peste Dunăre între Buda și Pesta (1843-1849). Baronul de Șină care a fost cetățean de onoare al orașelor Arad, Budapesta și Szeged a fost decorat cu mai multe ordine printre care
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
care să construiască propria mașină de cusut. În 1863 George s-a întors din Franța pentru a ajuta la producția mașinilor de cusut. În luna aprilie 1867 Adam se pregătea pentru a construi a doua fabrică aproape de stația de cale ferată, atunci când tatăl său a murit. Adam și-a construit o nouă casă lângă fabrică lui și s-a căsătorit cu fiica unui bogătaș. Sophie a adus cu ea o zestre substanțială, care l-a ajutat pe Opel să se extindă
Adam Opel () [Corola-website/Science/319096_a_320425]
-
CFR Marmosim Simeria este un club sportiv (CS) de fotbal din Simeria , România care evoluează în Liga a III-a, seria a V-a. În anul 1907, la Cluj lua ființă o echipă de fotbal la Atelierele Căilor Ferate, cu care feroviarii din Simeria aveau strânse legături profesionale. Dat fiind faptul că, în Colonia muncitorească Simeria, se înființase un cor și o fanfară, o asociație de lectură, precum și o asociație a tineretului, se resimțea necesitatea înființării unei asociații sportive
CFR Simeria () [Corola-website/Science/319116_a_320445]
-
pentru acele timpuri. S-a primit, totuși, ajutor de la conducerea unităților comerciale, documentele vremii menționându-i pe: inginerul Mesko Ianos (șeful Atelierelor MAV), inginerul Szeitz Sandor (șeful Depoului de locomotive) și pe Balazs Arpad și pe conducătorii firmelor de cale ferată. Un articol datând din 15 august 1909 relatează că în ziua de duminică, 12 august același an, la Deva a avut loc meciul amical de fotbal între echipele DAK și PVSE, cu care ocazie simerienii au aliniat următoarea formație: Pereny
CFR Simeria () [Corola-website/Science/319116_a_320445]
-
1940 de o comisie societică, în jurul zonelor unde Moldovenii erau atunci peste 75% din populație, fără să se țină cont de "principiul viabilității frontierelor" definit de geograful Emmanuel de Martonne, și tăind astfel, uneori de repetate rânduri, șosele și căi ferate. Regiunile în care Moldovenii erau sub 75% sau minoritari, au fost atribuite RSS ucrainene. În 1991, odată cu destrămarea URSS, au fost formate noile state Ucraina și Republica Moldova, care au preluat granițele fostelor republici sovietice, cu excepția "Rîpei de la Mîndrești", un teritoriu
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
Drăgușanu și de asistenții de regie Tadeusz Czyżewski, Leonard Hențiu și Andrzej Lożyński. Pentru realizarea acestui film au fost folosiți mai mulți consultanți români și polonezi: din partea română - dr. Milică Moldoveanu (pentru istorie), Mihai Popescu și Radu Teodorescu (pentru căi ferate), iar din partea poloneză - col. dr. doc. Eugeniusz Kozłowski (pentru istorie militară), col. Józef Grochowski (pentru aviație), Bogdan Michalak (pentru cai și vehicule), Jerzy Wojciech Wdowiński (pentru autoturisme) și Jerzy Rogowski (pentru cascadorii). Multe cadre care aveau loc în film pe teritoriul
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
a prelua apă sau prin care treceau cu viteză au fost filmate în stațiile CFR Miercurea Sibiului (gara de frontieră polono-română Sniatin), Săliște (gara de frontieră româno-polonă Grigore Ghica-Vodă), Sibiel (Halta Sihlea), Sibiu (gara respectiv triajul Buzău). Tronsoanele de cale ferată alese pentru filmare erau cu linie dublă și neelectrificate. Dorind să fie recreată cu acuratețe atmosfera timpului, scenograful Victor Țapu a pus prin toate birourile oficiale românești portretul regelui Carol al II-lea, iar pe biroul lui Armand Călinescu a
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic. În acest scop, partidul a organizat acțiuni de sabotare a activității fabricilor de armament și muniții, a căilor ferate și a porturilor, pentru a împiedica trecerea convoaielor feroviare către front. Era nevoie astfel de procurarea de explozibili și de organizarea unui grup de acțiune care să se ocupe cu plasarea acestora la diferite obiective care lucrau pentru front. Un
Grupul Panet () [Corola-website/Science/319148_a_320477]
-
de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic. În acest scop, partidul a organizat acțiuni de sabotare a activității fabricilor de armament și muniții, a căilor ferate și a porturilor, pentru a împiedica trecerea convoaielor feroviare către front. Era nevoie astfel de procurarea de explozibili și de organizarea unui grup de acțiune care să se ocupe cu plasarea acestora la diferite obiective care lucrau pentru front. Un
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
Gorganelor. În partea de nord se află izvoarele râului Prut, iar în partea de sud cele ale râului Tisa. Prin acest pas trece drumul regional important R03 care leagă orașele Frasin (Iasinia) (din sud-vest) și Iaremcea (din nord-est), precum și calea ferată Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk. Din cele mai vechi timpuri, trecătoarea a fost folosită ca ruta comercială între Marea Neagră și Ungaria și mai târziu între Polonia și Transilvania. În vechime, era denumită și Pasul Tătarilor. În primul război mondial, în 1914 au avut
Pasul Iablonița () [Corola-website/Science/319191_a_320520]
-
raionul Cozmeni din regiunea Cernăuți, Ucraina) ca fiu al moșierului Joel Weisselberger și al Jentei, născută Rosenzweig. A studiat dreptul la Universitatea din Cernăuți. Ca urmare a rezultatelor universitare obținute, a fost numit ca judecător la tribunalul regional al căilor ferate în 1892. Mai târziu a fost ales ca membru în Dieta Bucovinei (Parlamentul Regional) între anii 1911-1914 ca reprezentant al Partidului Popular-Național condus de Benno Straucher. Weisselberger a devenit primar al Cernăuților în 1913, după ce a îndeplinit câțiva ani funcția
Salo Weisselberger () [Corola-website/Science/319277_a_320606]
-
Societatea "Paupertatea"). De asemenea, Casa Asigurărilor Sociale din Cernăuți dispunea de servicii medicale în comună. Ciudei era o stațiune climatică de interes local, situată într-o regiune deluroasă. Turiștii soseau aici la gara din sat, aflată pe linia de cale ferată Carapciu pe Siret - Ciudei și se cazau în gospodăriile țărănești . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944, fiind
Ciudei, Storojineț () [Corola-website/Science/315535_a_316864]
-
în anul 1775, localitatea Seletin a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Seletin (în ). În anul 1864 s-a deschis prima școală în sat, iar în 1913 s-a construit o linie de cale ferată. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Seletin a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Putilei din județul Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români
Seletin, Putila () [Corola-website/Science/315643_a_316972]
-
drum care îl conectează la restul Olandei, prin intermediul autostrăzii A7. Gară a fost inaugurată la 1 mai 1868 pentru linia Groningen - Winschoten - Niuweschans. Această a fost cea de a doua gară dată în funcțiune de către Compania de exploatare a Căilor Ferate de Stat (Maatschappij tot Exploitatie van Staatsspoorwegen (SS)), precum și o parte a traseului, de la Harlingen, Friesland pentru a Nieuweschans (construit 1863-1868 ). Astăzi, acest traseu este operat de Arriva. Pe timpuri existau 13 mori de vânt în Winschoten, dar azi mai
Winschoten () [Corola-website/Science/315716_a_317045]
-
teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Nepolocăuți a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Cozmeni (în ). Între anii 1866-1868, s-a construit o linie ferată, care intra în Bucovina pe la Nepolocăuți și era prelungită până la Ițcani (astăzi cartier al municipiului Suceava), punct de frontieră feroviar și rutier cu România . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Nepolocăuți a făcut parte din componența
Nepolocăuți () [Corola-website/Science/315735_a_317064]
-
toate celelalte localități provin din regiunea istorică Bucovina. este situat în partea de nord a regiunii Cernăuți, între râurile Prut și Nistru. Distanța de la centrul raional până la centrul regional Cernăuți este de 33 km (rutier) și 48 km (pe calea ferată). În prezent, raionul se învecinează în partea de sud cu municipiul Cernăuți, în partea de vest cu raionul Cozmeni, în partea de est cu raionul Noua Suliță și cu raionul Hotin, în partea de nord-vest cu raionul Horodenca din regiunea
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Lujeni (în ) a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Cozmeni (în ). În 1866 localitatea a fost conectată la Calea ferată Lemberg-Cernăuți a companiei Lemberg-Czernowitz-Jassy-Eisenbahn, apoi la 12 iulie 1898 compania Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft a pus în funcțiune Calea ferată Lujeni-Zalișcikî, care a avut aici stația finală și mergea spre nord. Dezvoltarea economică a localității a fost astfel puternic favorizată, în jurul
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Cozmeni (în ). În 1866 localitatea a fost conectată la Calea ferată Lemberg-Cernăuți a companiei Lemberg-Czernowitz-Jassy-Eisenbahn, apoi la 12 iulie 1898 compania Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft a pus în funcțiune Calea ferată Lujeni-Zalișcikî, care a avut aici stația finală și mergea spre nord. Dezvoltarea economică a localității a fost astfel puternic favorizată, în jurul gării fiind construite case și magazine noi, precum și o fabrică de zahăr. Existența ei a determinat orientarea unui număr
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
28 noiembrie 1918, satul Babin a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. În perioada interbelică, funcționa linia de cale ferată Ștefănești - Babin spre Jasienow Polny, exploatată conform convenției dintre C.F.R și C.F. Polone . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi
Babin, Zastavna () [Corola-website/Science/315774_a_317103]