5,710 matches
-
reprezentantul secret, deși conducător al guvernului, era nevoit să recurgă la tot felul de trădări și înșelătorii pentru a putea integra sectorul care îi era încredințat în Imperiul Marelui Judecător ― statul mondial. În majoritatea situațiilor, pentru realizarea uniunii, trădarea se împletea cu războiul. Marin interveni din nou: ― Precum știți cu toții, conduc de mai bine de zece ani aceste războaie de cucerire. Presupun că șefii de guvern pe care îi executam nu făceau parte din grupul conspirativ și, acolo unde îi lăsam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
a lunii lui cuptor, popa Cucoș, fiu de preot din tată-n fiu, s-a lungit pe patul moale cu rugăciunea în gând. Mirosea frumos, a mentă și a tămâie. Candela ardea liniștită, fără flacără și împrăștia parfumul de smirnă, împletind aromele. Rugăciunea părintelui Cucoș zbura spre Cer, purtată de pala de vânt a credinței, a dragostei sale pentru sat. Erau oițele lui. Decizia o luase, dragostea pentru ei e prea mare. S-a întins cu rugăciunea în gând, căutând în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
folos dacă cel din stânga i-a dat drumul. Nu a deschis gura, nu a zis nimic. A zâmbit, a închis ochii și a rămas să viseze seara de Crăciun. Cu ochii închiși Ca boabele de mărgăritar, lacrimile brăzdau obrazul și, împletite cu sudoarea frunții scursă pe obrajii roșii, cădeau pe bluza de pânză topită. Fata își supse buzele, iar pe cea de jos o mușcă până la sânge. Simți cum gustul dulce acrișor al sângelui îi umple gura. Îl înghiți și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lui Jonas nenumărați prieteni. Aceștia își arătau bunele sentimente la telefon sau prin vizite făcute pe nepusă masă. Telefonul, care, după adâncă chibzuință, fusese așezat în atelier, suna adesea, trezindu-l întotdeauna din somn pe copil, ale cărui țipete se împleteau cu țârâitul poruncitor al aparatului. Dacă se întâmpla ca, în acea clipă, Louise să poarte de grijă celorlalți copii, ea se grăbea să alerge, aducându-i și pe ei lângă cel mic, dar aproape întotdeauna îl găsea pe Jonas ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
transformat în îngeri. Buchete ruginii de liliac păstrează parfumul amărui al iubirilor pierdute. Primăvara se încheie cu nebunia florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril de ciocârlie. Munții îmi îngână o simfonie de dragoste închisă într-o colivie, împletită din fire de dor de parcă ar împărți amintiri din altă lume. Nu-mi doresc decât o clipă înghețată, de fericire, din clepsidra timpului care a trecut prin mine. Să-i mulțumesc încă o dată și să-i povestesc, că de la un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o vioară; îmi cântă de dor braț la braț cu noaptea. Diminețile suspină a jale, parcă toate stelele ar muri când răsăritul le zâmbește ostentativ, vorbind despre frumusețea zilei. Azi vreau să fiu numai eu cu vioara, dezlegând suferința și împletind-o cu notele din tăcerile mele clandestine; și astfel mă întreb dacă muțenia este gândul de bun augur atunci când doresc să-ți împărtășesc bucuriile primăverii pe care le simt prin toți porii... Mi-e dor de-o viață plină! Îmi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nu pot ține pasul cu tine rămânând ancorați undeva, într-un labirint, oricâte încercări de bunăvoință ai face, vor să-ți strivească chiar aripa pe care le-ai împumutat-o. Pentru adăpost și-au construit colivii din poleieli amăgitoare; firele sunt împletite din orgolii bătute cu pietre de trufie ... Dacă teau prins în lațul pe care îl țin întotdeauna la îndemână, libertatea ta va fi pusă în pericol: te vor ține în colivie fără apă și pâine, iubindu-te în felul lor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în mîinile lor, ca să fie răstignit. 27. Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. 28. L-au dezbrăcat de hainele Lui, și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mîna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 30. Și scuipau asupra Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ostenită de bucurie. Peste câțiva pași se împiedică într-un trunchi putred, răsturnat parcă dinadins de-a curmeziș. Îl ocoli. La zece metri însă alt copac prăvălit închidea drumul. Apoi puțin încolo se izbi de niște sârmă ghimpată, întinsă și împletită între tulpinele brazilor. Încercă să se strecoare prin gardul de sârmă. Nu izbuti. Vrând să ocolească, o luă în stânga. Făcu vreo treizeci de pași și găsi loc de trecere. Dincolo de sârmă porni la dreapta și înainte, să se întoarcă la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plecă înainte de a-și fi hotărât el întrebarea în minte. " Oare ce-a zis plutonierul? se gândi Bologa, singur. Poate că el știe ceva... E vechi în serviciu și a văzut multe cazuri..." Când își dădu seama ce speranțe se împletesc în gândul acesta, îl părăsi mormăind: "Prostii... Uite ce prostii mă apucă..." Își aruncă pe pat casca și râse scurt, sec, fals, frecîndu-și coșul pieptului cu palmele, ca și când ar fi încercat să-și mulcomească bătăile inimii. Simți în buzunarul tunicii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
despre mediu. Notarea era cật se poate de obiectivă și deja îmi catalogasem colegii de joacă în “proști” și “deștepți”, fără a lăsa nici cea mai vagă impresie de părtinire. Le făceam la sfậrșit de an coronițe din margarete albe, împletite cu grijă, cu lucernă verde și trifoi de cậmp, îi premiam respectuos, invitậndu-i să recite poezii sau să cậnte în aplauzele celorlalți. La numai 6 ani aveam deja certitudinea că voi deveni profesor și nu un profesor oarecare, ci unul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu aritmetica, adunam și scădeam cu ușurință, pentru că întotdeauna avusesem multe animale în bătătură și toate erau în grija mea la păscut, așa încật ucenicia într-ale socotitului mi-o făcusem de mult. Continuam cu lucru manual, meșteșugind roți mari împletite din pănuși de porumb sau paie de grậu, ori cuseam cu acul pe gherghef adevărate grădini de margarete, butonași sau trandafiri. Nu ezitam să folosesc fiecare clipă și fiecare secundă o consideram valoroasă în pregătirea mea pentru viață. Dintotdeauna am
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dorea atật de mult să semene cu Domnul Trandafir încật îi repeta ceremonios gesturile, dậndu-ne în fiecare toamnă pere din părul bătrận din curtea școlii, priveghind la descărcarea carului cu fận, dậnd ușor tonul cu diapazonul: Laaaa! sau punậndu-ne să împletim diferite obiecte, după modelul maestrului sadovenian. În rest, lecțiile erau cật se poate de originale: citirea se făcea cursiv, cu glas tare, cu intonație, respectậnd cu rigurozitate curba fonetică impusă de semnele de punctuație. Scrierea trebuia să fie impecabilă, citeață
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
le pregăti să devină victorioase în oricare împrejurări. Editam în condiții grafice destul de dificile o revistă a școlii, mobilizasem colegii organizậndu-i într-o societate secretă “Frăția”, dovedindu-mi încă de pe atunci preocupările pentru munca de mai tậrziu. Citeam foarte mult, împleteam, cuseam, mă distram, iar vacanțele eram în culmea fericirii alături de prietenii copilăriei mele, pe Frența. Deveniți adolescenți, continuam să ne întậlnim acolo, cu animalele la păscut, încredințậndu-ne unul altuia gậndurile sau grijile. Iarna, în paradisul de cleștar al pădurii, sau
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
copaci. Prin podul străveziu și clar străbate A lunei rază și-nverzește râul Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod Trece albă, dulce, mlădioasă, jună, Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur Lin împletind în crinii mînilor, Ivind prin haina albă membri-angelici, Abia călcând podul cel lung cu-a ei Picioare de omăt zâna Miradoniz. Ea-ajunge în grădina ei de codri Și rătăcește, -o umbră argintie Și luminoasă-n umbra lor cea neagră; Ici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. Frumosu-i păr de aur desfăcut Cădea pân-la călcâie, haina-i albă Udă părea de moale - strălucită Cuprindea membrii ei dulci și svelți, Mînile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur, Gura-i o roză surâzând deschisă, Ochii-i albaștri luminau ca stele, Iar pe-a ei umeri albi abia se ține {EminescuOpIV 108} Haina cea lungă și bogată. - "Vino, Odin îi zice - blând copil al mării. Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lună Pod de pânză diamantină peste argintosul râu, Și cât ține podul mândru, printre pînza-i diafană, Luna râul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca-ntr-o mândră feerie strălucește vioriu. Peste podul cel ușure, zâna Dochia frumoasă Trece împletindu-și părul cel de-auree mătasă, Albă-i ca zăpada noaptea, corpu-i nalt e mlădiet, Aurul pletelor strecoară prin mînuțele-i de ceară Și prin haine argintoase străbat membrele-i ușoare, Abia podul îl atinge mici picioarele-i de-omăt. Trece râul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ngroapă-ntunecoase Cu-a lor vârfuri munții mândri, stâncile ce-n cer se-ntind. {EminescuOpIV 129} Cât de lat să mișce-un fluviu ale apei lui revolte, Arbori de pe mal de-asupră-i se ajung în mândre bolte, Ramurile se-ntrețese, crengile se împletesc, Frunza deasă smălțuește nalta, verdea boltitură, Rîu-n vecinica lui umbră în adânc suspină, cură... Pe-a lui maluri înflorite cai în umbră rătăcesc. Soarele trecănd pe codri a lui roată de-aur moale, Vârfurile verzi de codri le îndoaie-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de fulger și-a lui car. Călări pe bouri, A lui oaste luminoasă îl urma din Răsărit. Ca o negur-argintie barba lui flutură-n soare, Pletele-n furtună-nflate albe ard ca o ninsoare, Colțuroasa lui coroană e ca fulger împietrit, Împletit cu stele-albastre. Răsturnat în car cu rune, Cu-a lui mîn-arată drumul la oștirile-i bătrâne Și de dor de bătălie crunt e ochiul strălucit. Astfel arcul nalt din ceruri el îl urcă cu grandoare. Munții lungi își clatin codrii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și pe el ". Din vârf de munte-n lună în spațiu iar s-aruncă, În clipă-ajunge-n norii ai astrului natal, Cu-amor el îl privește, cu o privire lungă, În funii lungi el rupe al nourilor voal. L-întinde, l-împletește, din el își face scară, O-aruncă-în zarea lungă de flutură în vânt, Apoi pe ea cu-ncetul bătrânul se coboară Pe mare, care-și mișcă mii valuri tremurând. Din norii cei mai deși el luase o bucată, Își face din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
munte, din stânci arcuite, Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouri, Caii fulgerători și carul ce-n fuga lui tună. Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie, Părul îmflat e de vânt și prin el colțuroasa coroană, Împletită din fulgerul roș și din vinete stele. Hohot-adînc bătrânul când vede că munții își clatin Și-și prăvălesc căciule de stânci când vor să-l salute... Codrii bătrâni râd și ei din adânc și vuind îl salută Paltenii nalți și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cochetele capuri Copilăroase și ochii lor plini de zădarnice lacrimi... Pe grădini se mai uită, pe-alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcâmi cu mirosul dulce. Pe-acolo se primblă o fată-în albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate... Ca Margareta din Faust ea ia o floare în mână Și șoptea: mă iubește... nu mă iube... mă iubește! Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și - proastă, Când aștepți pe amant, scriitor la subprefectură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-nvolburată. Râdea, cânta degeaba... plângea chiar în zădar. El vede ierburi nalte în mândră zi cu soare. Crescute-ajung la brâul unei copile. Lin Prin iarba mare trece ș-aminte luătoare Plivește flori albastre și fire de pelin. {EminescuOpIV 320} Cunună împletește, o-ncaieră sălbatec În pletele îmflate, în părul încîlcit Și ochii râd în capu-i și fața-i e jeratec - A lanurilor zână, cu chip sumeț, răstit. Apoi în codru trece și cântă doina dragă. Sălbatec este glasu-i, vioiu, copilăros
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ș-atît nu-i scris în sine Încât ar trebui un traiu de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă. Și de-ar pricepe-o... știi tu ce ar zice Acel fără de seamăn muritoriu? Ți-ar împleti cununi de aurite spice? Ghirlănzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai zice, {EminescuOpIV 483} S-ar înneca de-amor și iar de-amor?... Ce-ar zice el... o știu - și eu ți-o zic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de artă abstractă nimeni nu înțelege nimic. Dar unii își iau o mină cât se poate de hamangiană. Marea artă trebuie să aibă ceva din tensiunea arcului lui Ulise. În unele concursuri literare, valorile sunt selectate după principiile prohabului. Arta împletește realitatea cu visul : doi ochi pe față, unul pe dos. Și arta sapă. Dar în sus. Surtucarii scrisului frăgezesc solul marilor scriitori. Arta surprinde cel mai bine raportul dintre Om și Absolut. Dacă arta este intelectualizată excesiv, fanii ei fug
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]