4,115 matches
-
așa cum arată Pocock (1973: 38), "paradigmele care ordonează "realitatea" sînt parte a realității pe care o ordonează [...] Limbajul este parte a structurii sociale și nu un epifenomen al ei...". În concluzie, afirmația lui Keohane este sau înșelătoare, sau ironică. Este înșelătoare dacă cercetarea discursului care stă la baza modului în care experții domeniului relațiilor internaționale, din mediul academic sau din politică, explică evenimentele din lume, discurs care este ca atare tot un eveniment, este considerată non-empirică. Este ironică dacă ceea ce fac
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
după sine criticarea anistorismului realist (Ruggie 1993). Sigur că realismul nu este complet orb la schimbările ce au redefinit funcția statului. Morgenthau era pe deplin conștient că evoluția către societățile de masă și către legitimarea de către mase a regimurilor, uneori înșelător numită democratizare, a diminuat flexibilitatea politicii externe. Această dezvoltare istorică a introdus concepte și scopuri străine culturii diplomatice tradiționale, ca de exemplu dreptul la autodeterminare națională. Dar Morgen-thau încă mai credea că este posibil ca omul politic, cel puțin omul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
scenică, cum e cazul în Defăimătorul: Unde merg nicicum nu spun De vrun om vrun cuvânt bun, Ci la toți găsesc ceva Ș-începe a defăima. Zic cutare că-i urât, Cutare posomorât, Cutare e maimuțoi, Bărbaților păpușoi, Cutare e-nșelător, Cutare asupritor, Cutare e nătărău, Cutare barbar și rău, Cutare e necinstit, Cutare este stârcit... Numai ei sunt toți frumoși, Cinstiți și politicoși. Toți s-aseamăn cu Adon, Și la duh cu Solomon. Printre poeziile lirice, parte lamartiniene, mai toate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceea exclamațiile soției "Uf... și filozofia asta" îl exasperează și se încearcă a-i face în patul conjugal o mică Einführung în metafizică, vorbindu-i despre eleați și heraclitieni. Soția se arată (efect mai mult al antipatiei scriitorului) nefilozoafă, geloasă, înșelătoare, lacomă, seacă și rea. Observația morală obiectivă nu-i din cele mai acute. Totuși figura lui Tănase Vasilescu Lumînăraru, omul care nu știe să scrie și care poartă ochelari ca să evite infirmitatea de a nu înțelege slova scrisă, izbutind cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Braga, Sensul, 148-151; Grigurcu, Existența, 99-103; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București, 1987, 208-214; Tihan, Apropierea, 159-162; Micu, Limbaje, 77-85; Tudor Opriș, 500 debuturi literare, Galați, 1991, 113-114; Octavian Soviany, Ostentativa cenușăreasă, APF, 1992, 9-10; Traian T. Coșovei, „O variantă înșelătoare a ființei mele”, CNT, 1993, 1; Nicolae Manolescu, „Blânda metafizică a trecerii”, RL, 1993, 12; Claudiu Constantinescu, Între două vârste, RL, 1993, 12; Ion Vlad, Diana Adamek, Mircea Opriță, Horia Bădescu, Ion Cristofor, Radu Mareș, [Victor Felea], TR, 1993, 14
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
istoria se multiplică în istoricități, iar subiectivitatea în subiectivități lipsite de un nucleu dur, conducând și la suspendarea cărții, operei și autorului. Un alt teoretician care a atenționat asupra pericolului termenilor periodizanți este Matei Călinescu 17; statutul acestor termeni este înșelător, deoarece chiar și gânditorii care afirmă deschis că nu sunt interesați de periodizare sau chiar o resping cu vehemență sfârșesc prin a o utiliza prin intermediul diverselor scheme (sunt analizate, de exemplu, cazurile Barthes, Foucault, Lyotard). Astfel, oricât de neutru ar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
primejdios 246. Platon consideră ideală o memorie fără semn, fără suplement, deoarece acesta introduce primejdia redublării și, în loc să stimuleze viața, simulacrul dă naștere unei serii infinite de "monumente moarte". O dată cu scrierea se deschide posibilitatea kibdeleumei, a mărfii falsificate, echivoce și înșelătoare. Viul degenerează în mimesis, simulare și exces, iar Platon intuia că, din moment ce s-a deschis această cale, nu va mai dura mult până se va ajunge la extrema simulare, care este soarta discursului actual, lipsit de un centru stabilizator și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pare că partenerii indivizilor moderni sunt mai mult obiectele decât oamenii, discursul obiectual întreținând un ritm care se impune. Baudrillard atrage atenția că senzația potrivit căreia obiectele sunt sclavii noștri din ce în ce mai performanți, asupra cărora avem o putere deplină, este una înșelătoare dependența omului de obiecte este una mult mai mare decât aceea a "puterii noastre împietrite"353 și ne duce cu gândul la ideea obiectului ca pharmakon în ciuda sentimentului de putere, "efectele adverse" ale consumului "regnului" obiectual nu pot fi neglijate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interogații; diferența esențială dintre cele două conceptă rezidă chiar în modalitatea în care ele se raportează principiului de realitate. Prin intermediul disimulării realitatea este camuflată, ascunzându-se adevărata față a unui lucru sau a unei situații, care iau astfel o aparență înșelătoare. Cu toate acestea, realitatea este doar mascată și, prin urmare, reafirmată. Nu același lucru se întâmplă în cadrul simulării, care nu ascunde realitatea, susține Baudrillard, ci o suprimă complet, lăsând în urma sa doar simulacre care se referă la ele însele, în lipsa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
va ajunge vreodată să nu mai fie de actualitate? Va veni vreodată vremea când nu va mai fi cazul să ne amintim că la baza tuturor lucrurilor stă cinstea? Nu prea cred. Adevărul rămâne adevăr, chiar și atunci când ia forma Înșelătoare a bunului-simț. Așa cum observă Tom Peters În The Circle of Innovation, dacă un lucru este spectaculos nu Înseamnă neapărat că e și nou. Introduceretc "Introducere" „Învățătura va păzi căile vieții drepte, dar Învățătura nepusă la Încercare șpoateț rătăci.” Pildele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
stimulează ( În poemul cu același nume) o meditație mai senină și o emoție mai fin caligrafiată. Timpul așteptării e tot noaptea, o noapte fără tăcere: „totul se mișcă”. Simțurile se deschid enorm, urechea aude căderea unei frunze, ochiul vede umbrele Înșelătoare: „Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește. Dar ea unde să fie? De ce nu se ivește? Minuturi fericite sînt oare de pierdut? Foarte puține omul În viața lui are! Se auzi un sunet... Să ascult... mi se pare... Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În niște modeste ruine. Asemeni În poeziile de dragoste: așteptarea presupune o absență, o Îndepărtare care provoacă o veritabilă euforie. Euforia Încetează cînd pașii se apropie: „Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se Întinde o umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, și-acum mă amăgești? Dar nu, văz o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea nu se Înspăimîntează; Un strein pe aicea sfială ar avea. Ea pășește, ia seama... o auz că șoptește. Negreșit e femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fața rumeoară, Mult ți-e ochiul Înfocat! Ești tu, tînără fecioară, O dorință ce-am visat?” Este, pentru că tînăra fecioară are cele două atribute pe care poetul le cere feminității: inocența și capacitatea de a Îmbăta sufletul. Fața poate fi Înșelătoare, ochiul este Însă mereu loial: el traduce exact combustia interioară, starea, natura pasiunilor. Pentru a fi complet, pentru a da sentimentul plenitudinii, erosul trebuie să atingă, prin inocență, treapta magicului. Efectul imediat este beția dulce („și amorul magic ne Îmbată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se zice, la lucru. Adică la vînătoare de suflete tinere. Amor culege flori pe cîmp și, zărindu-l, Aglaia se Înspăimîntă „de atîta haz cu nuri”, apoi, amăgită, pierdută, fata cade În brațele pruncului (Amor apare sub Înfățișare de prunc) Înșelător. Agentul de corupție este și aici privirea, iar zîmbetul e primul semn al seducției: „Îl privește, Îl numește și să-nșală a-i zîmbi”... Tot ca un copilaș ingenuu apare Amor În alt poem (Într-un rădi, de dimineață), din sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Să o umple de sănătăți. Cu aceasta pre mult să folosăscu, Grece, moldovencă să tămăduiescu; Iar la țigance să nu ispitească, Fiind boala la ele firească.” În cîntul al IX-lea din Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu venin ș-otravă au fermecat Sau măcar cum ea l-au omorît, Pă ahaia dracii suind călare O duc unde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și al fățăriilor orășenești, o Îmbrățișează fără ezitare. Femeia are În gospodărie un rol precis, crosul este eliminat din discuție. Dragostea s-a stins, a rămas doar Îndatorirea femeii față de casă, bărbat și copii. Însă femeia este, din fire, rea, Înșelătoare, și Pann dă mai multe pilde. Toate duc spre o morală misogină. Un bărbat se Însoară cu o fată și, prinzînd-o cu altul, Îl silește pe intrus să-i restituie cheltuiala de la nuntă. Procedează și a doua oară În același
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
textelor anterioare, critice și literare deopotrivă (și nu numai a Istoriei literaturii române contemporane). Iar de la Bizu încolo, romanele lovinesciene se vor "citi" unul pe altul în succesiunea lor cronologică, în grila de acum bine cunoscută a unui discurs cu înșelătoare tentă memorialistică, ce reînvie trecutul doar pentru a-l îngropa mai bine, făcându-l "uitat" în pagina scrisă. Literatura criticului ajunge să fie în cele din urmă, după numeroase rescrieri, o literatură "fără obiect". Relația dintre memorialistică și literatura de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
eminescian), este deci o opțiune justificată, și nu o simplă dovadă de incontinență narativă. Romanele lovinesciene, arată autorul, se "citesc" unul pe altul, într-o succesiune de situații care reașază și reformulează aceleași situații tipice (de melodramă), de fiecare dată înșelătoare. "Viața" este de fiecare dată aiurea; eroii nu descoperă prin "lectura" suspicioasă a vieții decât un alt text. În legătură cu unul dintre romanele ciclului Bizu, Lovinescu declara că "interesul principal al cărții" stă "în înșelarea de sine a ambilor eroi [...]; fiecare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Este, de altfel, cea mai originală parte a poeziei sale, situată într-o descendență ilustră, de la G. Topîrceanu la Marin Sorescu. Spirit ludic prin excelență, parodistul se și autoparodiază, recompunându-și tonalitatea dominantă în notă comică: „Să adormim, e ceasul înșelător de dulce, / departe, în mansarde, poeții se-nmulțesc. / E ora zero. Veacul se duce să se culce / cu tot ce are dânsul urât și nebunesc. // Cât se mai poate încă. Atât cât se mai poate, / să ne ferim de zgomot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
abilitățile” negustorești ale țăranilor, care, din dorința de a evita plata taxelor de la barierele orașului și de a-și vinde toată marfa cât mai repede, preferau să-și comercializeze produsele înainte de intrarea în oraș. Asaltați de ofertele, de multe ori înșelătoare, ale intermediarilor, oamenii satelor ajungeau să vândă rodul muncii lor pentru prețuri derizorii. Un raport înaintat Ministerului Agriculturii (19 august 1902), descrie foarte clar acest tip de comerț: „(...) câte 40-50 de inși, misiți și copii nevârstnici, pe la ora unu noaptea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Trei Sarmale», «La Viață Lungă», «Parcul Vânătorilor», «Mânaș Cantar», «Simon Pașcanul»; unele dispărute, altele în ființă”. Aici se încheagă și se destramă prietenii, se consumă drame și se pun la cale fapte ce schimba viața unor oameni. E o viață înșelătoare, comparabilă cu starea călătorilor aflați pe un vapor ce stă să se scufunde și pentru că, sub ploile nesfârșite, orașul pare o insulă. Lupta dintre nou și vechi, dintre mentalități ireconciliabile ar constitui esență românului, iar ploaia fără sfârșit ar putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
loc, inclusiv intervalele largi căscate ocazional între cercurile exterioare și spațiile dintre diferitele grupuri aflate în cuprinsul unuia sau altuia din aceste cercuri - avea cel puțin două sau trei mile pătrate. în orice caz - deși un asemenea criteriu poate fi înșelător în astfel de împrejurări - din ambarcațiunea noastră vedeam jeturi ce păreau să se înalțe aproape de linia orizontului. Pomenesc acest lucru, deoarece era ca și cum vacile și vițeii ar fi fost înadins închiși în acest țarc central, ca și cum grosul turmei i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
protecție a consumatorului, agenții economici, organizațiile interesate în protecția mediului, autoritățile publice. Legislația europeană în domeniul protecției consumatorului este deosebit de complexă și cuprinde 12 directive ale căror prevederi sunt obligatorii în statele membre și care vizează aspecte referitoare la: * publicitatea înșelătoare, * contractele negociate în exteriorul mediului furnizorului, * creditul pentru consum, * emisiunile de televiziune, * “pachetele” de servicii turistice, * publicitatea pentru medicamentele de uz uman, * condițiile contractuale neleale, * “time-share”-ul, * televânzarea (teleshoping), * acțiunile în justiție pentru protejarea intereselor consumatorilor, * garanțiile asociate comercializării bunurilor
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
la vederea vreunei femei; 4) să n-aibă nici o tulburare trupească în starea de veghe; 5) să rămână impasibil atunci când se atinge tema înmulțirii speciei umane, să nu aibă gânduri necurate; 6) să nu fie amăgit în timpul somnului de vedeniile înșelătoare ale femeilor (cap. 7). În aceste pagini se face diferența dintre adevărata castitate, caracterizată prin liniște deplină și continuă, de continență sau începuturile ostenitoare ale înfrânării. Victoria personală împotriva desfrânării nu se datorează numai eforturilor noastre personale, ci și puterii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a influența dezvoltarea ideologică în lumea comunistă", de abia ulterior aflându-se că "acesta a fost folosit prima dată în vara anului 1975 de jurnalistul iugoslav Frane Barbieri" (Asparturian în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 5). Terminologic, eurocomunismul este un concept înșelător deoarece nu numai o serie de partide comuniste europene manifestau astfel de tendințe ideologice, ci și, de exemplu, partidele comuniste din Japonia, Australia sau Venezuela (Leonhard: 1979, 287-310; Berton în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 326-362). Mai mult, nu numai PCIt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]