384,087 matches
-
despre fizionomia omului este o pregătire pentru un articol asupra literatului Stendhal. Mare dor am să vorbim și despre om și despre literat. Te-am căutat duminica trecută la locuința d șumițtale Dacă te-aș fi găsit, am fi putut începe măcar, de sfârșit nu vom sfârși, cred, multă vreme. în adevăr cred, ca și d șumneațta, că amândoi avem dreptate. Beyle se vede a fi ridicol, după părerea mea, din pricină că a rămas copil până târziu de tot, cu deosebire în ce privește
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
cu oglinda în față, - și asta îl făcea comic. Și toată această oglindire cronică, această preocupare puerilă de mutra lui morală și fizică (nota bene!) i-a obstruat și talentul literar. Gândește-te la cantitatea romanelor și nuvelelor lui neisprăvite. începea, de obicei, lucruri foarte lungi, și le părăsea, fiindcă, în fond, vedea că e aceeaș șițconstrucție care se repetă. Și nici dragoste "obiectivă" pentru meșteșugul literar nu avea. în fond n-avea în minte și în suflet decât un singur
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
rostogolite în joacă - din risipa lor, dincolo de orice sentință, se întâmplă încă sub ochii noștri tot mai miopi să crească o nouă viață Seminar de traducere "Oho, cât de departe vrei tu s-ajungi în poem ...la vremea când lumea-ncepea și-i luau întâia măsură..." spui: și te privesc difuz, tangent, din toată ființa în ochi neîndrăznind, fiindcă lumea cea opacă transparentă e pentru tine, până atât de departe tu și pe întuneric ai știut vedea căile spre ai tăi
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
nu te recunoști niciodată invers. Piatra Lunecînd de la o țară la alta de la un mileniu la altul piatra cum un melc. Neîndemînatec Neîndemînatec simțămîntul ca un ochi ce caută Lumea la Răspîntii în loc de-a căuta doar Răspîntiile. Și iar începi Și iar începi să te-ndoiești și iar să crezi și iar să te vaieți ca și cum ai suprapune două frunze ale aceleiași plante ori două pagini ale aceleiași cărți ca și cum ți-ai suprapune sufletul cu sufletul meu ca și cum nici nu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
niciodată invers. Piatra Lunecînd de la o țară la alta de la un mileniu la altul piatra cum un melc. Neîndemînatec Neîndemînatec simțămîntul ca un ochi ce caută Lumea la Răspîntii în loc de-a căuta doar Răspîntiile. Și iar începi Și iar începi să te-ndoiești și iar să crezi și iar să te vaieți ca și cum ai suprapune două frunze ale aceleiași plante ori două pagini ale aceleiași cărți ca și cum ți-ai suprapune sufletul cu sufletul meu ca și cum nici nu te-ai mira
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
merită atenția noilor generații de cititori. Aceștia au șansa să întîlnească un roman viu, puternic, fără vîrstă, avînd doar vîrsta adolescenței, universale, în care stau împreună spaima, exaltarea și necruțarea, ca și gîndul cutezător și fără egal că, da, "totul începea simțeam, acum, cu mine".
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
pentru a ne împlini spiritual și a deveni o idee mai bogați. Despre scriitorul Vona și despre romanul său, Ferestrele zidite, de-a lungul anilor, s-a scris imens, încât se poate alcătui o istorie a istoriei romanului. Meritele cărții începând de la originalitate, fiind prima din aria literaturii unde autorul reușește să descrie, ca nimeni altul, pe acel mare invizibil, cel ce determină, dintr-un plan ce scapă de sub controlul legilor omenescului, existența eroului narator, dar, extinzând interpretarea, se poate ajunge
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
Fundenii marcau după operație etapa poeziei mele "moderne" cu "Austru"... "...Doamne, îmi ajunge, îmi prea ajunge! Numai dăruindu-ne somnul și moartea ai fost milostiv cu noi; numai îngăduindu-ne să dormim, în sfârșit să murim..." "Azi 1 dec. 1991 - încep al 58-lea an fără iluzii, fără puterea de a continua, fără speranța de a mai apuca timpuri mai bine, cu țara, cu noi..." " Când bântuie gândul sinuciderii nici dispariția ta, ești convinsă, nu ar salva existența celorlalți..." " Se apropie
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
mine, dar cu atît mai gravă. Voi îmbătrîni, împietrindu-mă în goluri. Bogățiile mele sînt mizeriile unei adolescențe chinuite și cerșetoare. N-am învățat nimic, nu știu nimic. N-am folosit nici o experiență, nu mi s-a dat nici un răspuns. încep să trec, cu nimic în mîini. Mă uit în urmă. Nu am din mine ce alege. Și vreau să fiu tînăr, să fiu nou, să fiu trist, să ard. (Mă îngrozesc de mine însumi. Un singur om, ea, mă poate
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
Am douăzeci și cinci de ani, nu șaizeci". însă, panica unui gol, unui trecut gol, unei vieți în urmă fără viață, fără chip, nu am putut-o înlătura. Și nici acum. Nici mai ales acum. Golul (cîțiva ani au și trecut!) a început să se întindă în urma mea. Năvălesc, în fuga cea mai mare, din spate gonit, spre bătrînețea hidoasă. Nu mai am timp de nimic. Golul se constituie, se împietrește, se definitivează în mine, peste mine. Am de lucrat, neîntrerupt, zi și
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
zvon de primăvară, ca și zborul săgetat al rândunelelor și ciripitul gureș al vrăbiilor multe, ce răzbate din sat până aici, și-l accepți, surâzând cu bunăvoință. Lene moale, catifelată, de april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și trece mai departe și în sus, până cine știe unde. "Gâturile lor scârțâi..." Iarba e nouă și-nrourată, și verdele ei pur, intens, accentuează frumusețea galbenului adevărat al florilor de păpădie
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
Eva Lendvay. Toți aceștia s-au aliniat unui lung șir de traducători, unii cu har, alții mai mult cu entuziasm, având singurul scop: de a-l face prețuit și iubit pe Eminescu cititorilor de limbă maghiară. Și acest șir a început încă în timpul vieții "poetului nepereche". Cel dintâi a fost József Sándor, care în decembrie 1885 a prezentat varianta maghiară a poeziei Atât de fragedă. Au urmat Laurențiu Bran, Károly Révay, Géza Szöcs, înaintea primului război mondial; iar după aceea li
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
iscălește amintirile de față a putut reintra, datorită Destinderii, cu atâția din colegii săi de generație și alături de supraviețuitorii generațiilor mai vârstnice, în viața culturală - ar putea spune chiar, în viață, pur și simplu - s-a întrebat cu ce să înceapă. Înainte de toate, dorea să transmită publicului de care fusese despărțit timp de două decenii atroce, bucuria de a fi, din nou, împreună, de a elimina spaima și ura, care pustiise sufletul societății în care trăia, de a regăsi certitudinile identității
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
a porni din nou, de astă dată în direcția cea bună. n Ecouri în străinătate O antologie a inocenței Raymond Cogniat "Le Figaro", 30.08.1973 Iordan Chimet a avut o idee și, ceea ce este și mai bine încă, a început prin a o realiza bine: Ideea este de a reuni într-un volum texte ale marilor scriitori și desene ale marilor artiști, opere care nu au fost nicidecum concepute unele pentru altele, dar care au între ele tainice corespondențe când
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
am eu mai protestant: oroarea de confort". E cazul să te gîndești nu numai la "confortul material" al celor ce urmau să intre în tranșee, dar și la confortul moral al acelora ce participară la teribilă dramă a lumii ce începea, vădit să se iște. Nu îl acuz de faptul că s-ar afla, departe de oameni, într-un "turn de fildeș". Căci nu e nici în turn de fildeș, - ci în mocirle de indiferență. Mă uimește lipsa lui de sensibilitate
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
că s-ar afla, departe de oameni, într-un "turn de fildeș". Căci nu e nici în turn de fildeș, - ci în mocirle de indiferență. Mă uimește lipsa lui de sensibilitate, de ecouri interioare, de răspuns, - la covîrșitoarele evenimente ce începeau să se întîmple, atunci, în lume. Și continuă la fel: la 15 Iulie, descrie străzi, un circ, o cafenea, un luptător etc. La 16 Iulie: "corrigé mes épreuves" etc. Apoi, vorbeste despre păsărici. La 17 Iulie, - se ocupă de carieră
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
interesează, în deosebi, faptul că "Basserman, traducătorul meu, a sosit cu trenul de oră șase". La 23 Iulie scrie că e obosit; la 25 Iulie a pierdut niște însemnări și, în fine, la 25 Iulie pare a se trezi și începe să vadă că oamenii șunt neliniștiți: "on ne parle pas d'autre chose", (n-ai fi ghicit), "que de l'ultimatum des Autrichiens aux Serbes". Totuși, cîntă la pian, - și e dominat de problema de a scrie toate astea, frumos
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
lumii în punctul fix al beznei am cinat și îndelung ne-am rugat zeilor orbi nimeni nu ne-a întâmpinat acolo decât singurătatea cu craniul ei gol prin care sufla vântul și câteva versuri celebre Și deodată Doamne lucrurile au început să îmbătrânească iar mâinile ce purtaseră săbii ce-au ucis animale și au sufocat oameni mâini ce făcuseră pe puntea corăbiilor gestul crucii acum nu-și mai recunoșteau nici ele stăpânii doar pustiul și ceața cea mai adâncă ne răspundeau
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
sticlă, venind spre tine cu toată noaptea, cu toate nopțile, și tu ținând în mâini căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându-se de lângă tine - liniștită - pășind fără zgomot și rece spre fereastră, ca și cum vântul ar fi început să bată rochia ei răspândindu-se-n cameră, tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și aivlis cu obrazul
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte a casei - salonul din dreapta se scufundă încet în lumină - însă aici, pe terasă, unde ei aduseseră încă de dimineață, pături mai multe din camerele de culcare de sus, să le aștearnă peste lespezile terasei, era o
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
zis trei trio-uri conjugale - sunt efectiv semnalate, exact ca în muzica programatică, de trei motive muzicale. Motivul principal, care creează și osatura romanului, anunță fiecare intrare în scenă a Elenei Drăgănescu. Partitura personajului este integral centrată pe pregătirea concertului, începând cu decorul. Prima apariție a Elenei are loc într-un magazin de instrumente muzicale: "Elena era o clientă deosebită și casa Stuart avea un cont curent la Banca Drăgănescu. Serviciile aduse erau felurite: comandă de note sau tratative cu artiștii
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
armoniei, referite concomitent la muzica interpretată și la publicul care o ascultă, vorbește de la sine: "durerile împietrite în marmora acordurilor vocale", "trupul acum uniform al asistenței", "camera convulsionată de același spasm", "Puterea sunetelor era acum uniformă", "toate vocile" ,"printre toți începu a trece panglica neîntreruptă a unei melodii", "Toți ochii se muiase ușor... Armonia uneori se umfla", "Voci îngemănate", "trupul unic al celor ce erau vii în biserică" etc. În cel mai pur spirit baroc (baroc e însuși elementul de surpriză
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
e ceva care tulbură viziunea, de parcă ți s-ar impune niște ochelari pe care sunt mâzgălite niște semne, care fac ca ceea ce vezi să nu fie chiar ceea ce se vede. I.M.: Albert, așa cum ai spus, în momentul în care ai început să scrii, nu aveai nici un proiect. Totuși, care era acea vagă stare, că nu spun idee, pe care o aveai în legătură cu ceea ce urma să faci. Flaubert, de exemplu, spune că, înainte de a scrie Salambô, vedea o pată purpurie, din care
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
Flaubert, de exemplu, spune că, înainte de a scrie Salambô, vedea o pată purpurie, din care s-a dezvoltat apoi întreg romanul. A.V.: Asta-i chestiunea fundamentală pe care mi-am pus-o, mi-am pus-o chiar de când am început să scriu. Și tot în aceeași clipă m-am hotărât să nu mi-o mai pun, fiindcă știam că dacă continuu să mă mai gândesc la chestiunea asta va trebui să nu mă mai opresc. Deci eu nu puteam să
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]