4,529 matches
-
Sistemul său etic care se bazează pe convingerea că rațiunea este cea mai înaltă instanță a moralei. Din acest punct de vedere există două moduri în luarea unei decizii dictate de voință:un imperativ condiționat sau ipotetic care are o înclinație subiectivă, urmează un anumit scop individual și un “imperativ categoric” care se supune unei legi obiective universal valabilă și necesară. Kant formulează “imperativul categoric” care este considerat fundament al morale. ’’Acționează în așa fel, încăt maxima acțiunilor tale să poată
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
este localizat la joncțiunea dintre capul femurului și cele două tuberozități ale acestuia. Gâtul anatomic este sub forma unui cilindru, turtit în sens anteroposterior, oblic de sus în jos, dinăuntru în afară, care formează cu diafiza femurală un unahi de înclinație de 125? -130? (3, 10, 20). Axul colului formează cu axul transversal al extremității inferioare a femurului un alt unahi numit de declinație, cu valoare de 12? . Axul transversal care trece prin codilii femurali ăspunde planului frontal al corpului, în timp ce
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
axul transversal al extremității inferioare a femurului un alt unahi numit de declinație, cu valoare de 12? . Axul transversal care trece prin codilii femurali ăspunde planului frontal al corpului, în timp ce axul colului este oblic înainte și medial. Modificările unahiului de înclinație și declinație se reflectă în atitudinea membrelor inferioare. Mărirea unahiului de înclinație determină poziția de coxa valaa - ducerea membrului inferior în abducție, în timp ce micșorarea unahiului imprimă poziția de coxa vara - adducția membrului inferior. Mărirea unahiului de declinație pune membrul inferior
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
declinație, cu valoare de 12? . Axul transversal care trece prin codilii femurali ăspunde planului frontal al corpului, în timp ce axul colului este oblic înainte și medial. Modificările unahiului de înclinație și declinație se reflectă în atitudinea membrelor inferioare. Mărirea unahiului de înclinație determină poziția de coxa valaa - ducerea membrului inferior în abducție, în timp ce micșorarea unahiului imprimă poziția de coxa vara - adducția membrului inferior. Mărirea unahiului de declinație pune membrul inferior în rotație medială, în timp ce reducerea aceluiași unahi determină rotația laterală. Greutatea corpului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
se transmit solicită o mare rezistență din parte aâtului anatomic ceea ce se reflectă în dispoziția liniilor de forță trabeculare ce formează un sistem de bolți. 1. Colul femural 2. Capul femurului 3. Linia intertrohanteriană 4. Micul trohanter 5. Unghiul de înclinație 6. Fața anterioară a femurului 7. Corpul femurului 8. Epicondilul lateral 9. Epicondilul medial 10. Suprafața patelară 11. Marele trohanter Marele trohanter (trochanter major) este situat în afara gâtului anatomic și are direcția corpului osului. Are formă patrulateră. Pe fața medială
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
intermediarăaât (col). Corpul se află înclinat în jos și medial ceea ce determină formarea două unahiuri: 1. unul de declinație, deschis medial și care este în medie de 153-158 arade; are valoare mai mică în piciorul varus; 2. al doilea de înclinație, de 115 arade; cu cât piciorul este mai plat acest unahi este mai deschis. Astraaalul are forma unui cub cu: -față superioară: prezintă, dinspre posterior spre anterior, trohleea astraaaliană, suprafața nereaulată a colului; trohleea astraaaliană este formată dintr-un șanț
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ce structurează înțelegerea evenimentelor, conceperea și desfășurarea politicii externe, configurarea conflictelor internaționale o mare parte a secolului XX. În mod fundamental, acesta are la bază o serie de considerații filosofice asupra naturii umane: omul este rău, egoist și supus unei înclinații naturale către căutarea puterii, a dominației; ca atare, el trăiește într-o permanentă nesiguranță, fiind marcat de o profundă neîncredere în oameni și suspiciune la adresa celorlalți. În consecință, și societățile și instituțiile create de om vor avea aceleași particularități. De la
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
internaționale, și conducătorul, cel care întemeiază și conduce statul. Prin urmare, la nivelul relațiilor internaționale ne lovim de un dublu determinism: pe de o parte intervine natura umană nealterată de-a lungul secolelor, iar pe de altă parte pot interveni înclinațiile către răutate, intențiile rele ale conducătorilor. Pentru autorii realiști, nu există nici o schimbare în natura umană, de unde decurge în mod necesar că nu există progres. Din acest punct de vedere, realismul este o paradigmă conservatoare. Așadar realismul, ca și idealismul
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
să-l elimine în totalitate, pentru ca lumea să nu se mai confrunte niciodată cu distrugerea și pierderile impresionante din timpul Marelui Război. Idealismul wilsonian susținea tocmai teza conform căreia omul nu este în mod necesar înclinat spre conflict, ci, dimpotrivă, înclinația lui naturală este mai degrabă către pace. Prin înființarea Ligii Națiunilor, se urmărea eliminarea definitivă a războiului din rândurile instrumentelor universal acceptate ale relațiilor internaționale. Eșecul Ligii Națiunilor și a sistemului de securitate colectivă reprezentat de aceasta de a stopa
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
figura arhetipală a orfanului dintr-o tendință secesionistă, că a fost terorizat de infernalul model al strămoșului plăcintar de sub tutela căruia a scăpat prin cultivarea gustului pentru lectură, muzică, pictură, confort și igienă, că a devenit heraldist și genealogist din înclinație către deghizament și travesti, că avem în față un caz rarisim de telegonie ce se sustrage prezumției legale a paternității, că personalitatea mateină întrupează mitul supraomului lui Nietzche și morga marilor familii eșuate în nepăsare aristocratică și amoralism toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să îl copiați și dumneavoastră pentru a-l revedea zilnic. +++ În casetă +++ TEMĂ Pe un carton de 3 × 5, scrieți cuvântul „ego”, apoi desenați un cerc în jurul lui. Trageți o săgeată de la stânga la dreapta peste acest cuvânt, la o înclinație de 45 de grade, ca și când ați vrea să arătați că nu se fumează. De fiecare dată când revedeți acest carton, gândiți-vă la angajații dumneavoastră și la ceea ce doresc sau au nevoie de la dumneavoastră pentru a-și face treaba bine
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
atitudini și conduite specifice acestei subculturi contribuie la promovarea și menținerea fenomenului delincvențial. În acest sens, amintim "teoria asocierii diferențiale" conform căreia actul deviant survine în condiții sociale favorabile: "situația adecvată ar rezulta din întâlnirea, asocierea a două elemente diferențiale: înclinația unui individ spre fapte antisociale și ignoranța unui alt individ, lucru care poate facilita infracțiunea". Formele punitive ale actelor delincvențiale au drept obiectiv o reorientare valorică a individului în vederea diminuării tendințelor de recidivă a faptelor, ceea ce ridică, implicit, problema reinserției
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de evoluție, care provin din diferite medii defavorizate și care comit infracțiuni). Iar la celălalt capăt se află "facilitatorii sociali", între cele două extreme se pot identifica diferite forme și grade de comportamente antisociale ce au la bază factori psihologici (înclinațiile psihologice deviante ale individului), componente de ordin biologic, moral afectiv și fiziologic. Acestea din urmă reprezintă rezistențe care sunt "depășite" de individul în cauză și astfel are loc infracțiunea. C = în care C = comportament antisocial, R = rezistențele întâmpinate, T = tendințele
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a maturității se acordă o importanță deosebită activităților prin care se asigură satisfacerea anumitor trebuințe (atât cele primare: foame, sete, somn, cât și cele superioare care privesc latura socială și profesională a individului). Această etapă ontogenetică este caracterizată printr-o înclinație deosebită spre devianțe precum delapidări, escrocherii, afaceri frauduloase etc. Referitor la această etapă de vârstă, E. Verzea și U. Șchiopu (1995) identifică o serie de comportamente penalizabile, și nepenalizabile legate de interrelațiile sociale. La vârsta senectuții, actele deviante împotriva celorlalți
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
asupra lumii din jur; * Criminali psihotici sunt indivizi cu dezordini severe ale personalității, care au o percepție complet distorsionată a mediului social. Deși nu-și deliberează crimele, ei pot comite acte infracționale grave ca urmare a perceperii denaturate, izolării socialului. Înclinația lor este în special spre acte violente lipsite de sens. * Criminali sociopați pot comite ușor acte grave de infracțiune dat fiind minimalizarea sentimentului de anxietate sau vinovăție. Ei se caracterizează printr-o personalitate egocentrică, compasiunea lor față de alții fiind limitată
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
anumit accent de durată și stabilitate, de exemplu, la recidiviști aceste elemente sunt mai vădite (J. Pinatel, 1956). Se mai constată că unii recidiviști comit uneori aceleași crime și că dovedesc precocitate în manifestările criminale; ei manifestă un fel de înclinație spre crimă și, mai ales, spre anumite crime; totodată, aceștia arată persistență pe calea criminalității și ocolirea muncii, neîncadrare în rândul oamenilor cinstiți, dovedesc periculozitate socială, fiindcă au o înclinație și pornire spre crimă. Astfel de trăsături și manifestări caracterizează
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
dovedesc precocitate în manifestările criminale; ei manifestă un fel de înclinație spre crimă și, mai ales, spre anumite crime; totodată, aceștia arată persistență pe calea criminalității și ocolirea muncii, neîncadrare în rândul oamenilor cinstiți, dovedesc periculozitate socială, fiindcă au o înclinație și pornire spre crimă. Astfel de trăsături și manifestări caracterizează pe criminali și îi deosebesc de noncriminali. Dar deosebirea, nu este după cum am mai spus, de natură, criminalii nu sunt o altă speță de oameni, ci o deosebire de grad
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
indivizi marcați de trăsături paranoide orientându-se spre acte de răzbunare și pseudoprostituție (tipul agresiv-revendicator), furt, crimă pasională sau delictul politic. În literatura noastră, se menționează implicarea psihopaților care se manifestă prin instabilitate, impulsivitate, reactivitate normală față de exigențele vieții, încăpățânare, înclinație spre perversiune, toxicomanie în săvârșirea unor infracțiuni de furt, vagabondaj, parazitism, escrocherii inclusiv sentimentale, infracțiuni contra demnității, a integrității corporale etc. (V. Ursa, 1985, p. 291). Paleta exprimării psihopatului este, prin urmare, foarte largă, psihopatia putând fi: astenică, cicloidă, epileptoidă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
autonomă legiferează, dar și acționează, prin subiectul său. În lumea sa, omul nu este doar ființă morală (dacă ar fi astfel, atunci legea morală însăși nu ar avea nici un sens pentru el), ci el este și ființă sensibilă, purtătoare de "înclinații" care determină acțiunile subiectului, impurificându-le, scoțându-le din regimul autonomiei pure a voinței. Ca subiect sensibil (persoană), omul acționează potrivit unor scopuri relative (condiționate); dar faptul acesta nu anulează autonomia voinței și actul său de legiferare. Persoana reprezintă omul ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-le din regimul autonomiei pure a voinței. Ca subiect sensibil (persoană), omul acționează potrivit unor scopuri relative (condiționate); dar faptul acesta nu anulează autonomia voinței și actul său de legiferare. Persoana reprezintă omul ca fenomen, adică ființa impresionabilă, care are înclinații (nevoi, mobiluri, motivații etc.) prin care tinde, îndeplinind fel de fel de scopuri condiționate, către fericire. Totuși, fericirea nu poate fi atinsă decât în perspectiva perfecțiunii morale, adică a desăvârșirii personalității. Persoanei îi este proprie facultatea de a dori inferioară
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
subordonarea sa față de moralitate își au temeiul în conceptul libertății. Tocmai din perspectiva acestuia înțelegem că fericirea este scop ca atare numai pentru subiectul empiric; pentru cel inteligibil, ea este mai degrabă un mijloc. Altfel spus, fericirea este scop față de înclinațiile omului, dar este un mijloc față de scopul necondiționat al subiectului inteligibil, Binele Suveran. Dar tocmai acesta face posibile, de fapt, prin legea morală, care normează totul în spațiul unității de existență a omului, fel de fel de scopuri condiționate, dependente
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Kant), chiar dacă ține de subiect, iar forma ei a priori este legea morală; ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte, subiectul sensibil, determinat, particularizat prin înclinațiile sale, iar pe de altă parte, subiectul inteligibil, personalitatea, ceea ce nu este condiționat în alt mod decât prin legea morală, universală ca formă a priori a voinței pure (rațiunea pură practică). Unitatea de care vorbesc nu este contrazisă de faptul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sale, ceea ce reprezintă sensul libertății. În mod direct, ea determină maxima acțiunii, adică forma "rațională" a mobilului unei acțiuni; și tocmai pentru că maxima "formează" acțiunea pe temeiul potențialului celor doi subiecți, empiric și inteligibil, ea poate fi de două feluri: înclinația (totalitatea mobilurilor strict subiective, de la simplele dorințe până la interese și pasiuni) și datoria (ca expresie a legii morale). De aici ideea lui Kant după care acțiunea umană poate fi din înclinație sau din datorie, numai acțiunea din datorie având caracter
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
empiric și inteligibil, ea poate fi de două feluri: înclinația (totalitatea mobilurilor strict subiective, de la simplele dorințe până la interese și pasiuni) și datoria (ca expresie a legii morale). De aici ideea lui Kant după care acțiunea umană poate fi din înclinație sau din datorie, numai acțiunea din datorie având caracter moral. Cine vorbește despre o ființă obligată de a urma o lege, vorbește despre o ființă capabilă de a-și conforma voința sa la această lege, adică liberă; cine concepe o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a face cu nici un fel de conținut "subiectiv", caz în care nu ar mai lua forma unui imperativ categoric, pentru că ea nu ar mai avea cui să poruncească -, ci și subiectul empiric, încărcat cu fel de fel de porniri subiective (înclinațiile), și pentru că "procesul" conștiinței, socotit ca necesar, de vreme ce subiectul empiric impurifică legea morală, nu poate avea loc fără intervenția unei conștiințe morale absolute, Kant susține că principiul moralității, însăși legea morală, îi este propriu și ființei supreme, lui Dumnezeu. Doar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]