4,849 matches
-
și pașaport), el vrea, în sfârșit, să profite. S-a chinuit destul, a aspirat, perdant, la purități utopice. Merită și el, în final, un pic de confort. Nu-i este ușor. Urme încăpățânate ale vechilor idealuri îl șicanează mocnit, îl încurcă. Se străduiește, din răsputeri, să-și confecționeze alibiuri, să-și cosmetizeze portretul. Își ambalează ticăloșia ca luciditate, ca imparțialitate înțeleaptă, ca probă de „independență“. Dar, de fapt, e confuz până la nevroză. E „ticălos“ în cealaltă accepțiune pe care o are
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
anvergura lor pro vidențială. Oricum, ei știu mai bine decât oricine ce au de făcut. Curățată de toxina vanității, intervenția lor în viața publică ar putea fi, într-adevăr, esențială, salvatoare. Dar sabotată de vanitate, ea nu face decât să încurce lucrurile, să înșele toate așteptările, să sporească haosul din jur. Derapajul și falimentul multor vieți se explică prin nebunia latentă a vanității. Există femei fru moase pe care vanitatea le schimonosește fizic, există premianți care ratează cariere onorabile pentru că alunecă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
păstrarea aceleiași religii a poporului încăpățânat, și în ciuda faptului că împărțirea terenurilor amintită sub C. va fi expusă la mai multe dificultăți și certuri cu proprietarii terenurilor, de vreme ce în Bucovina nu întâlnești nici o bucată de pământ care să nu fie încurcată într-o ceartă de delimitare, deoarece justiția se aplică după modul oriental, ceea ce multiplică diferitele procese in puncto usurpationis limitum. Și, aceste dispute juridice, se aplanează prin simple capricii sau pe baza interesului personal al principelui sau a intrigilor miniștrilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care face cercetări. La primul. La fel de primul rând și de la prima privire piezișă asupra naturii subiectelor, se îmbulzesc ideile și eu simt că subiectul de tratat este prea substanțial, că întreprinderea-i prea mare și lucru prea vast și prea încurcat pentru mine, pentru timpul scurt de câteva zile necontenite și pentru natura unei astfel de scrieri. Însă deja s-a întâmplat aruncarea zarurilor. Eu simt zelul meu și cred în îngăduința cea plină de bună voință. A. Marea Neagră este liberă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o stîncă ce s-a desfăcut în două și din care a ieșit bărbatul. Niște mașiniști ascunși într-o pădure manevrau de la mare distanță dispozitivul cu ajutorul unor funii. Operațiunea a reușit de două ori. A treia oară, funiile s-au încurcat, stînca artificială s-a dus la fund și eroul a pierit înecat. Netulburată, familia lui a anunțat că el alesese să rămînă pe fundul oceanului și serbarea a continuat așa cum era prevăzut. Dar, după plecarea invitaților, părinții defunctului și cei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
este rezultatul vieții unei biocenoze, cu activitatea perturbată de niște condiții particulare de mediu; și, cum Natura valorifică orice, chiar și anomaliile, ea urmărește aici un scop, anume să se descotorosească de o parte a bioxidului de carbon ce-o Încurcă uneori; ca acum, când rezultă din arderea combustibililor fosili, ca și altă dată când apărea din cine știe ce procese vulcanice. În spații izolate - complet sau pe aproape - ale țărmului mării, unde apa e liniștită, iar salinitatea crescută - În lacul Techirghiol e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cuvânt. Și asta a făcut folclorul, prin nomenclatura populară, care obligă nu numai oameni, dar și animale și plante, să poarte o barbă. Barba bradului, În fond un lichen filamentos, este Împrumutată și de molid. Se zice că l’ar Încurca, deși În Natură numic nu este nefolositor. Poate barba nu-l ajută ca pe bărbat, dar nici nu-i fură nimic - pentru că e independentă - decât poate oleacă de Soare; și stă În gazdă la el. Dar astfel proprietarul se ascunde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Cu flori, tort și, pe urmă, cu un vinuț pe cinste la mare Înghesuială. Autorul/inițiatorul? Cât se poate de firesc, responsabilul cu zâmbetul, Aurel Brumă care, luat de gură pe dinainte, mă doctorește la microfon... Multă vreme m’a Încurcat hârtia - un dos de articol - pe care, În fuga mare, am așternut câteva jaloane, până acum când, ca să scap de ele, căci și articolul l’am publicat, mă descarc În cele ce urmează. Așa este. Am susținut teza joi; am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plantă vrea să fie singură sub Soare. Și poartă un război chimic, pe sub pământ, cu celelalte. Se cheamă alelopatie. Și, atunci când grâul, de pildă, moare, În pământ rămân urmele războiului, substanțele alelopatice, un fel de muniție neexplodată, care-l va Încurca pe el Însuși la anul. Și așa, grâu după grâu nu prea merge. Cum naiba? În Egiptul meu natal, prietenii mei bipezi, aceia care Își rădeau sprâncenele a doliu când vreun consângen al meu „pleca“, acei prieteni deci au pus
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că În mintea voastră se poartă - chiar inconștient - o luptă; Între realitate și o imagine pe care v’ați creat-o singuri: câinele e prietenul vostru prin formele sale utilitare - de pază, agrement, chiar luptă -, dar În același timp vă Încurcă socotelile prin forma sa vagaboandă. Și mai aveți prieteni, precum calul, căruia i-ați dedicat poezii - El Zorab -, legende - Pegas - și statui, dar sub voi. - Continui eu, Moti: prieten ne e și vaca - sfântă la indieni -, oaia - aceea cu „Miorița
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un fel de catalizator: În fond, clamându-mi starea „defavorizată“ când unuia, când altuia, adică aceluia hegemon În acel moment, reușesc să-mi păstrez blănița bine Întinsă pe trupușor și tot mai strălucitoare... 2. Varza Într’o poveste, Moș Crăciun a Încurcat darurile. Erau acolo o varză, o ulcică cu smântână și una cu miere, pentru trei prieteni: un iepuraș, eu, respectiv un ursuleț; eu m’am ales cu varza... Ce să fac eu cu ea? Să-mi ascut de ea gheruțele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate modela - la fel de deșert -, după dorință. Una egoistă, Întru propria-i hegemonie, lucru necunoscut celorlalte viețuitoare. Pentru a ajunge la mândra, călare pe murg - Încă ceva ce ar merita o chelfăneală, fie ea radiofonică -, badea a tăiat copacul care-i Încurca drumul. Lupul n’a făcut-o, ci doar l’a ocolit și a ținut minte că acela există. Poate că vreodată se va ascunde, Îndărătul lui, de pușca vânătorului. Mă Întreb Îndărătul cărui arbore se va ascunde badea. Vânătorul fiind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe lângă toate astea îl mai chema Ermolachie Chisăliță. Evangheliile le știa pe de rost, unde nu știa ce să zică, zicea Doamne miluiește! or punea pe palamar să zic-un tatăl nostru, iar el secunda cu gagagaga! Când popa se încurca rău și oamenii se întreba: "Ci Doamne! Oare ce-o fi zicând", palamarul răspundea categoric: "Tăceți, măi, nu vedeți că părintele cântă grecește?" Asta impunea. Foarte frumos îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trupului dascălului nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie și vezi pe dascălul aievea. Dar de-nvățat, apoi să te păzească Dumnezeu. Pân-a nu sloveni vorba n-o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea descurca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. Buchilat ! Striga popa din altar. Aud, părinte. Prochimen glas al șaptelea [...]. Eei ! Părinte ! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu ! Apoi zău nu se cade! Taci, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cel groaznic, ca și care nu i s-a mai întâmplat altui popă în lume. El era în altar. Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i se aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Neculi Karano-Hakmann, care va pleca nemulțumit în mai 1863, așa cum reiese din suplica trimisă Mitropoliei la 20 martie același an. Motivul? Proprietarii acelor părți de moșie nu mi-au dat pământurile de hrană, după așezământ, și nici casă de odihnă, încurcându-mă cu vorbi din an în an29. Enoriașii îl învinuiau pe Eminovici, căci biserica era proprietatea lui. Căminarul, la rându-i, nu se simțea însă dator, căci îi plătea preotului în numerar; pământul după opinia sa ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
căruțe de la Ipotești, pentru a ridica marfa comandată, urmând ca bonurile în baza cărora va primi banii de la Prefectură 75 să-i fie remise de Nicolaide. Acesta, declară petentul, după ce a primit întreaga cantitate de cărămidă a căutat a mă încurca cu vreo 7.000 cărămizi căci a trebuit să mă duc de câteva ori personal la Ipotești și după multă greutate [...] mi-a dat bonul pentru întreaga cantitate 76. După ce l-au purtat pe drumuri vreo 2 luni, pe motiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
doua zi am devenit colegi de birou. După ce rectorul și doamna au plecat mi-am strâns în tăcere lucrurile. Și, de-ndată ce-am rămas numai cu dânșii, colegii m-au luat peste picior, dându-și fiecare cu părerea: Ai încurcat-o, băiețele! S-a terminat cu bancurile politice și cu... părerile proprii! Eu, unul, te compătimesc! Nu te invidiez, în nici un caz!, zise Nicu Ursu, care venise primul dintre absolvenții tineri, de la Iași. Eu cred că ți-a făcut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lucrurile păreau să meargă din rău în mai rău. Costel ieșise la pensie. Dar avea o pensie derizorie. Mirel, băiatul, după ce terminase și el cu chiu cu vai studiile liceale, se încadrase la o fabrică de încălțăminte în oraș. Se încurcase însă cu o doctoriță măritată. Îi păpase acesteia o sumă frumușică de bani, șterpelită zicea lumea la jocuri de noroc. Dar când soțul acesteia a deschis ochii și a priceput ceea ce târgul știa de mai multă vreme, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în preajma Corinei au discutat și comentat în fel și chip. Ba că ea, Corina, voia săraca, să plece și ea în RFG. Și de aceea s-a întristat și s-a îmbătat. Ba că în ultimul timp s-ar fi încurcat cu un inginer mai tinerel și mai frumușel din subordinea lui Bițu, Iustin Negrin căruia i-a și botezat un copil și cu care Corina ar fi fost surprinsă chiar că s-ar fi culcat în propriul lor pat, acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
totuși auzisem că-i priește la cămin, destui știau asta, că se-ncingea la băutură cu colegii de cameră, cu toți năpăstuiții și dezmoșteniții ăia de pe-acolo și, după ce ei se culcau sau o luau de chiauni prin oraș Încurcându-se În tot felul de nenorociri, el continua să bea de unul singur și să Învețe ceasuri În șir pentru examene. Noapte de noapte o ținea așa, iar dimineața când apărea În hală era numai bun de muncă, deși părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
meserie, și nici eu nu sunt, dar ca ciocănari cu vechi state de serviciu prin tot felul de cazangerii și hale de construcții sudate, s-ar cuveni să ne pricepem cât de cât. Poate că nici Laur nu s-ar Încurca cu Încropeala asta chinuită de grilaj, Însă după câte văd ea ține de competența lui Andrei, pe care uite-l foindu-se În armura asta de piele de porc ca o mireasă. De bună seamă că o ia pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi zis că-l ține de sămânță de frumos și negru ce e, iar În rest mai ajuta clienții să-și Încarce tuburile În camioane. O bună parte din câștig și-l scotea făcând pe hamalul lor, și se mai Încurca cu cel mult trei tuburi mici pe zi, scoțându-și și de la moș Victor trei-patru poli. Bineînțeles că nu era o afacere ori vreo pricopseală nici pentru el, după cum nici pentru mine și Andrei, deși om fi avut și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
La ce dracu’ ar veni mai des, vere, ca să mănânce praf d-ăsta de ciment? Face și el câte o plimbare când e să-și ia banii, s-aibă de cheltuială. * Andrei ne mai Încuraja, să mai avem răbdare, om Încurca-o noi Într-un fel până la urmă, dar până atunci trăgeam din greu cu găleata de apă lângă noi. Vara Își intrase În drepturi și nu mai pridideam turnându-ne găleți de apă În cap, În timp ce moș Victor ne tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și pământ pietrificat. Înaintând la pas cu demontatul, vedeam tot mai limpede cu ce avem de-a face. Orice meseriaș cu un strop de experiență ar fi Înțeles Însă din capul locului și dintr-o privire cu ce nenorocire se Încurcase moșu’, pe ce-și aruncase banii și cât o să-i mai dea de cheltuială grămada aia de fiare vechi. Păi nu era ciment și nisip de vânturat cu lopata și băgat În forme, până și pentru noi era ceva cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]