10,960 matches
-
cel mai elocvent din acest punct de vedere. Dar și satul Salcia de la noi, într-o oarecare măsură Condrea, în partea sa vestică, ilustrează cu pregnanță caracterul întâmplător al întemeierii. La fel, satul Suraia, Umbrăreștii-răzeși, Cătunașii și Murgoceștii aveau aceeași înfățișare până în perioada interbelică. Toate au reprezentat prototipul așezărilor străvechi, cu drumuri și ulițe înguste și întortochiate, cu înfundături de ulițe, cum pe ici, pe colo, în localitățile menționate, se pot constata încă. Actualul Torcești păstrează ceva din arhaicele rețele comunicante
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să numește bătrânul Liman” din moșia Umbrărești și pe întreg bătrânul iuzbașa Năstasă Iepure, în cele din urmă răzeșii umbrăreșteni reușind să-și răscumpere de la cei doi „neguțitori” tecuceni, supuși ai statului rus (sudeți), pământul lor strămoșesc, dar după numeroase înfățișări în instanțele de judecată. Preotul Ion Lazăr, Ion Porumboiu, Vasile Croitoru, Năstasă Lazăr, toți din satul Suraia, scriu că „în trupul moșiei Umbrărești esti un bătrân, Ionașcu Dolea, și s-au stăpânit de către noi din vechi, pi cari am apucat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
revendică dreptul de stăpânire în virtutea faptului că e băștinaș și „la cheltuiala moșii am tras împreună analogul ce m-au agiuns pe 10 stânjeni din bătrânul Manea cu toți ceilalți răzăși.” Până la urmă, cei doi se înțeleg și renunță la înfățișarea în instanță. Pe 1 iulie 1832, Apostu Ciocniș și Vasile Zlotilă se adresează „Cinstitului Divan Giudecătoresc al Principatului Moldovei”, prin jalobă, în care scriu, printre altele: „În siliștea moșiei Umbrărești de la ținutul Tecuciului avem un bătrân întreg, anumi Ciocniș”, pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o hotarnică, pe care le păstrez în sânul meu”, se confesează el instanței de apel, Catrina își stăpânește partea ei „după spița ce i s-au ales, dar, totodată, s-au întins cu stăpânirea și în partea noastră”. Apelantul cere înfățișarea în judecată și prezintă „opis de documenturile ci am pentru bătrânul Azimioară, hotar Umbrăreștii, în pricina cu Catrina Borșoae”: 11. - /1/817 octomvrie 28, spița bătrânului Azimioară; 12. - /1/817 noiem/brie/ 20 (sic) hotarnica banului Petrache Negrea; 13. - /1
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
despre fiecare om și să te decizi numai pentru ce-i mai bun. Iubirea de oameni înlesnește intrarea către omul întreg, că oamenii sunt, probabil, prin natura lor, buni. HASI: Oamenii delicios îmbrăcați de colo au cu toate astea o înfățișare destul de elegantă. Ar trebui să nu-i băgăm în seamă, pentru că e posibil să fie periculos, că ei sunt oameni care stau în față. Când privești oameni ciudați, poate să devină periculos pentru omul propriu-zis în sinea lui, de care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a conștiinței de sine. În prima etapă, noi imaginăm cum alții ne văd sau cum comportarea noastră apare altora. În a doua, ne imaginăm cum acești oameni ne evaluează pe noi sau comportarea noastră. Decidem, spre exemplu, dacă ei judecă înfățișarea noastră bine sau rău. În cea de a treia și ultima etapă, trăim unele sentimente din cauza acestor judecăți. Putem avea un sentiment de mândrie dacă ne imaginăm o evaluare bună ori una de rușine dacă credem că aceasta este rea
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Partea a III-a STRATIFICAREA: INEGALITATEA SOCIALĂ STRUCTURATĂ Stratificarea și mobilitatea socială Stratificarea este universală și omniprezentă deoarece toate societățile sunt diferențiate datorită atât factorilor naturali, care generează indivizi umani atât de diverși din punct de vedere al inteligenței, forței, înfățișării etc. cât și unor factori sociali, care diferențiază oamenii după activitatea pe care o desfășoară, după comportament sau stil de viață. Societățile sunt alcătuite din diviziuni verticale, întemeiate fie pe sex, vârstă sau relații de rudenie, fie pe bogăție, putere
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Căci chiar și za de poartă ferecată,/ Săgeata limbii tale-nțepătoare/ și-n piept, și n gură poate să-l străbată./ Fă-l zuliar pe soț, să-l vezi cum vine/ Ca prepelița-n ierburi tupilată.// Frumoasă dacă ești la-nfățișare/ Aratăți nurii, straiul ți-l arată;/ De ești boccie, fii risipitoare,/ Fă-ți prieteni mulți, fii neastâmpărată/ Ca frunza care-n plop abia se ține/ și lasă-l să se roadă, să se zbată...”131 Prin glasul unuia din numeroșii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scriiturii. Antologie, selecție de texte și traducere Adriana Babeți și Delia șepețean-Vasiliu, prefață de A. Babeți, postfață D. șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987, p. 181. 58 Membrele grupului reprezintă idealul feminin boccaccesc, sunt veritabile donne angelicate, nu doar datorită unei înfățișări de o frumusețe răpitoare, ci, mai ales, din pricina însușirilor morale și intelectuale cu care sunt înzestrate. O donna angelicata trebuia să fie un model de inteligență, un spirit ales, cultivat, cizelat și manierat în spiritul prerenascentist al vremii, trebuia să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 218. 401G. Chaucer, op. cit., p. 292. 402 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 403 Ibidem. (trad. n.) 117 intimității.404 Poate că în structura profundă, interioară a târgoveței se află dorința de a fi bună, virtuoasă, așa cum sub înfățișarea bătrânei din povestirea ei se găsește de fapt imaginea unei zâne. Târgoveța visează să i se ofere o a doua șansă, în care să își poată păstra puritatea, are nostalgia unei vieți pe care ar fi putut-o creiona într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Prima nuvelă a Decameronului joacă rolul de avertisment: totul nu este așa cum pare.”523 „Chiar dacă nu și-a salvat sufletul, cu siguranță a salvat aparențele, dând astfel un exemplu cetățenilor săi din lumea celor o sută de povestiri, unde păstrarea înfățișării exterioare a unei onorabilități devine un motiv important.” 524 Așadar „prima povestire a Decameronului ne introduce într-un univers conflictual, ironic și contradictoriu”525. „Jupân Ciapperello este un Tartuffe anticipat cu câteva secole, cu deosebirea aceasta: că Molière îți produce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Iar spre a și prinde gluga sub bărbie,/ Un bold sengroșa cu-o gămălie/ Din aur, înnodat cu funta deasă.” 554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
hanurile, hangii și slujnicele lor, și, cu toate că era un simplu 553 G. Chaucer, op. cit., p. 32. 554 Ibidem, pp. 32-33. 555 Ibidem, p. 33. 556 Ibidem. 557 Ibidem, p. 32. 558 Ibidem, p.33. 559 Ibidem. 151 călugăr cerșetor, avea înfățișarea unui papă sau a unui judecător, vorbind ales, chemat fiind la împăcări. Trei dintre povestitorii lui Geoffrey Chaucer vor incrimina corupția clerului, trăgând, cu simțul umorului, un semnal de alarmă asupra naivității colective, ce cădea uneori victimă abuzurilor, mai subtile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
grație și stil. Elementul fantastic nu putea lipsi: un cățel îl ghidează în vis pe narator spre adâncul unei păduri, un loc tainic unde descoperă un personaj misterios, „un om în negru nveșmântat” 636 , un cavaler „desăvârșit/ De mândru la înfățișare -/ Rare-nsușiri părea că are -/ Voinic și tânăr foarte”637. 632 „Chaucer nu plânge dispariția acestei mari doamne în mod subiectiv, la persoana întâi, iar aceasta se datorează artei sale rafinate, admirabile. Se detașează complet, pentru a ne face să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl slujesc, și mai ales pe femei. Zeița Alceste, metamorfozată în poem sub înfățișarea unei margarete 678, floare preferată a poetului, ia apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
749 Emilia, o donna angelicata de o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată, oarecum greu de identificat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele subțiri, ca din condei,/ și negre, tot la fel cu ochii ei./ Mai mândră arăta la-nfățișare/ Decât un pui de păr când dă în floare,/ Mai gingașă ca lâna unei miele.../ La brâu ține un săculeț de piele/ Cu bumbi gălbui și ghinde de arnici./ Nu-i om, oricâte drumuri și potici/ Ar fi bătut pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
povestirea a opta a zilei a doua, Gualtieri, conte d’Angers, își înlocuiește stăpânul, regele Franței, la curte, atât timp cât acesta este plecat la luptă împreună cu fiul său. Nora regelui, „simțindu se tânără și proaspătă”946, îi apreciază în mod deosebit înfățișarea și deprinderile, felul politicos de a vorbi și vestimentația impecabilă, ba chiar îi oferă o adevărată pledoarie în favoarea propriei cauze, de cuceritoare a inimii cavalerului, denotă șireteniei, abilitate, 943 Ibidem, p. 183. 944 G. Boccaccio, Decameronul, vol. al II-lea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
voluntar și dezinvolt al donnei demonicata, așa după cum am subliniat tot în ultimul capitol al lucrării noastre. Considerăm că problemele legate de virtute nu îi preocupă, de fapt, decât accidental, autorii abordați sunt mai interesați să stârnească interesul cititorului prin înfățișarea unor personaje și a unor evenimente inedite 1052, credibile, înlăturând pe cât posibil alegorismul exagerat, care saturase creațiile medievale. Pentru Dante, natura însemna păcat; pentru Boccaccio și Chaucer, ea devine lege. și nu i se opune religia sau moralitatea, ci societatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe zeu În timpul sărbătorilor sale». În cinstea lui Apollo se cântă În schimb peanul șpaianț, o compoziție poetică ordonată și liniștită. Pictorii și sculptorii Îl reprezintă mereu pe Apollo În splendoarea unei tinereți veșnice, În vreme ce Dionysos prezintă felurite și multiple Înfățișări. În concluzie, primului dintre acești doi zei i se atribuie statornicia și o seriozitate fără cusur; celuilalt, dimpotrivă, un caracter inegal, amestec de umor, insolență și de nebunie. Este denumit«zeul strigătului șevoheț, veșnic Însoțit de femei pe care le
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
iar omul de azi se pregătește să moară pentru a lăsa locul celui de mâine. Nici unul dintre noi nu este veșnic, nici nu rămâne identic. Succesiv, suntem ființe diferite, În vreme ce materia circulă și se scurge continuu În matricea unei singure Înfățișări și În același tipar 2. În ipoteza că rămânem mereu aceiași, cum de se face că astăzi ne faceplăcere un anumit lucru, cu totul deosebit de cel care ne delecta ieri? Cum de se Întâmplă că lucruri atât de diferite Între
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
atace cu egală vehemență stoicismul și epicureismul; dar cel care este de fapt moderatorul discuțiilor este tânărul Diogenianus din Pergamon, o inteligență strălucită, comparabilă Întru câtva cu cea a lui Phaidros din Banchetul lui Platon. Este adesea denumit „oaspetele”. Sub Înfățișarea sobră a lui Theon se ascunde Însuși Plutarh, iar atenianul Sarapion, căruia Îi este dedicat dialogul precedent, este un poet renumit, de formație stoică. Boethos, epicureu convins, dovedește adesea În replicile sale un scepticism tăios. Spre deosebire de primul dialog delfic din
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de spartani, la propunerea lui Lysandros, după victoria navală de la Aigos-Potamoi (405 Î.Hr.). Grupul statuar reunea nu mai puțin de 37 de statui, descrise competent și comentate de Pausanias (X, 9, 7-10). Din nefericire, luând ca punct de plecare Înfățișarea acestor statui de bronz, cu tentă verzuie, Plutarh Își lansează personajele În discuții sterile referitoare la tehnica turnării bronzului statuar, care nu duc la nici un rezultat. Asemenea pretenții de incursiune În datele științelor și artei contemporane izbutesc să deterioreze și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se folosească numai de facultățile proprii subiectului care-l resimte, fiecare altfel, după propria-i natură. 24. În altă ordine de idei, din punctul de vedere al Zeului și al prevederii sale, ne vom da seama că schimbarea intervenită șîn Înfățișarea oracolelorț a fost de fapt o Îmbunătățire. Folosirea limbajului seamănă cu uzul monedei. Devine consacrat numai În urma folosirii zilnice și familiare. A fost o vreme când ceea ce avea trecere În materie de „monede” lingvistice erau numai versurile, muzica instrumentală și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
când colo. Una dintre aceste părți, fără a fi propriu-zis foc, a luat «forma» focului șpyroeidesț; alta, fără să fie eter, fără amestec, a luat aparența eterului șaitherț; Încă una, fără să fie doar pământ, iată că (E) a luat Înfățișarea pământului. Între timp, puritatea aerului și a apei a dispărut, deoarece, așa cum s-a mai semnalat, aceste elemente au fost contaminate cu tot felul de substanțe străine. Adevărul este că nu un zeu ștheosț a Împărțit și repartizat materia. Numai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]