4,199 matches
-
inexpresivă. De statură mijlocie, bine legat... La Târgșor, mâncarea fiind mai bună, s-a Îndreptat, nu era slăbit... Dar avea o figură de brută, care nu știa nimic, decât ce-a zis Partidul Comunist. Rău. Era crispat, gata oricând să Înjure dacă nu erai de acord cu el, și insistent În a te convinge... Și mai era unu’, șFlorinț Bârsan, care căuta să explice tot timpul că: „Partidul are dreptate și noi am greșit și trebuie să ne schimbăm”... Și 22
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
drept?”. Și m-am uitat direct În ochii lui și m-am gândit: „Mă, dacă Îți trag eu două ciobănești, Îți și sar ochii din cap”. Atâta am fost de nervos. Și Încă nu eram așa nervos, dacă nu mă Înjura și de mamă. Când m-o Înjurat de mamă, numa’ negru am văzut În fața ochilor. M-am gândit să iau scaunul... și el o văzut și o zis: „Prima mișcare pe care ai făcut te-am și Împușcat”. Mi-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ochii lui și m-am gândit: „Mă, dacă Îți trag eu două ciobănești, Îți și sar ochii din cap”. Atâta am fost de nervos. Și Încă nu eram așa nervos, dacă nu mă Înjura și de mamă. Când m-o Înjurat de mamă, numa’ negru am văzut În fața ochilor. M-am gândit să iau scaunul... și el o văzut și o zis: „Prima mișcare pe care ai făcut te-am și Împușcat”. Mi-o arătat pistolul pur și simplu, că era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i băteau pe cei care nu-și făceau norma... Mi-aduc aminte că Îi scoteau aproape În fiecare zi pă prelații catolici, care erau vreo 20-30 În total... Îi scoteau și acolo, În fața noastră, În fața lagărului Întreg, Îi batjocoreau, Îi Înjurau și le adresau fel de fel de cuvinte urâte... Nici unul dintre acești prelați nu scotea o vorbă. Știu că unii dintre ei au murit după aceea În pușcărie. Îi mai scotea și Îi bătea iarăși pă adventiști, care nu voiau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
găsit În aceasta o otreapă, o zdreanță... Iar când m-am plâns la gardianu’ de serviciu și i-am arătat de unde bem noi cafeaua, am fost luat de guler de către subofițerul de serviciu și dus la poartă, unde am fost Înjurat, mi-a adresat fel de fel de insulte și, pe urmă, a pus să fiu bătut. A spus că fac agitație... Trebuie să menționez că șeful coloniei de muncă, comandantul, era locotenentul Ciurea... De la Strâmba ați mai mers undeva? Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
văd sânge, dacă nu bat. Urâtă soartă au. Ăștia-s mai condamnați decât noi”. Am văzut că ăia au amuțit... nu mai zicea nimeni nimic, că era caraliu’ În spate. Și-a zis ăsta: „Cine ești tu, mă?”. M-a Înjurat. „Deseara În poartă!” „Poartă” Însemna să stai la oase rupte. Se Înserase mult și nu mai reușea să mă găsească... Mă căuta: „Băi, tu ești?”. „Nu sunt, nu sunt.” Și pe mine m-a Întrebat, și cred că a mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acceptul Securității să mă angajez aici”. Și mă angajează contabil. Într-o zi, mă vede directorul, unu’ Seghe Manu, care era cumnat cu unu’, Fulger, de la regiunea Oltenia. Da’ ăsta era un prost, Îl făcuse maistru deși avea patru clase, Înjura pe toată lumea și era șefu’ Întreprinderii. Și mă vede pe mine la contabilitate: „Da’, tu, cine pizda mă-tii mai ești, mă?”. „Tovarășu’, să vedeți că”... „Bă, tu pe la mine ai trecut?” „N-am trecut, da’ uite, aveam de gând
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-a condus a dispărut și a apărut un căpitan dă artilerie, care ulterior am aflat că Îl chema Alexandru, și mi-a zis: „Tu ești Veleanu, mă, futu-ți dumnezăii mă-tii de bandit! Banditule!”. Și atunci l-am Înjurat și eu. Am zis: „Bă, să nu mă-njuri!”. Căpitan el, căpitan io. Domne, au venit Încă vreo trei-patru ofițeri, am aflat numele lor la urmă: locotenentul-major Dan, locotenentul-major Mircea și locotenentul Burlacu. Au venit ăștia, mi-au luat cravata
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
căpitan dă artilerie, care ulterior am aflat că Îl chema Alexandru, și mi-a zis: „Tu ești Veleanu, mă, futu-ți dumnezăii mă-tii de bandit! Banditule!”. Și atunci l-am Înjurat și eu. Am zis: „Bă, să nu mă-njuri!”. Căpitan el, căpitan io. Domne, au venit Încă vreo trei-patru ofițeri, am aflat numele lor la urmă: locotenentul-major Dan, locotenentul-major Mircea și locotenentul Burlacu. Au venit ăștia, mi-au luat cravata de la gât, șireturile de la pantofi, mi-a pus cătușele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... Era gustos... nemaipomenit. Așa..., și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a venit și ne-a luat hârdău’. Noi i-am mulțumit, el iar ne-a Înjurat... Dar acum ne-a venit poftă și de fumat... Aveam țigări, da’ cum să facem? Dom’le, bat iar În ușă. Ăștia, mai vechii, care mai fuseseră În pușcărie, ziceau: „Domnu’ Veleanu, nu te apuca cu ăsta, că-i nebun
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și cu cataramele de la pantaloni, și cu o vată, cu ce găsâm noi p-aci ceva... Și cu nasturele facem neagra”... Ășa-i zicea la Pitești. Trr-trru... lua foc vata aia sau ceva scame. Și ne-a adus, domne. Ne-a Înjurat, da’ ne-a adus și foc. În fine... Am fost mulțumit, domne... Ați avut parte și de tratamente mai dure la Jilava? Daaa, pă urmă au Început și-n Jilava programu’ lor de bătăi. Te iritau, te ațâțau ca să zâci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dă drum. Locotenentul-major Troacă, despre care v-am spus că se găsește În Vâlcea și fuge de mine, și care era din Bârca 1, mi-a zis: „Veleanule, un’ te duci? Te duci la Giurgița?”. Și io atunci l-am Înjurat. N-a zis nimic. Ne-a trecut cu bacu’ la colonie, ne-a dat foile de drum, ne-a dat bilet de eliberare, ne-a suit iară Într-o mașină și ne-a dus la Chiscani, la Brăila. La Brăila
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era un colonel Prună... Dar, vă spun sincer, când am intrat În sală și-am văzut completu’ de judecată format din cinci colonei, dintre care doi de Securitate, cu epoleți, am murit. Și toți se uitau la mine și mă-njurau că io am declanșat treaba asta (râde - n.n.). În fine. A Început procesu’ la opt dimineața și s-a terminat la șapte seara. Norocu’ nostru că primu’ a luat cuvântu’ procuroru’, un locotenent-colonel, care, am aflat pe urmă..., să numea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au retras... Cine erau martorii? Vă aduceți aminte? Da, Sandu Luca care e mort, tot deținut politic a fost și ăsta, Vasile Birche și Vlad Stroia, care e decedat. Eu nu cunoșteam nici gradul... că erau maiori, și ăia te Înjurau... Și m-au Întrebat, și am recunoscut: „Am dat și eu odată, dom’le!”. Da’ la anchetă ne dădea bataie, aoleo! Ti svânta În bataie... Am luat bătaie grea, mare, șî, plus de asta, foametea! Asta nu-ți mai spun
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu răspundere indivizibilă în ceea ce face. Mă deosebesc, apoi, de nu puțini autori ai unor „cărți de sertar” prin faptul că nu privesc în urmă cu mînie, nu denigrez „epoca”. Lucru prea puțin inteligent, unii s au grăbit s-o „înjure”, și, vai, nu dintre cei ce au suferit! Ce încredere poți să ai în ei? Palinodiile, volte-face-urile, schimbarea culorii cămășilor, răscroirea ținutelor, escamotările, mistificările, înlocuirea clișeelor vechi cu altele noi, etichetările abuzive, indignările artificiale, amneziile calculate, machiaverlîcurile etc. mă umplu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intim, eu nu mă consider nici o clipă. Mai ales în sensul acesta de supraveghetor al muncilor agricole și de informator al județenei de partid. Deși măsura e abuzivă și ofensatoare, colegii mei nu manifestă o opoziție de principiu, coerentă. Unul „înjură” doar pentru că a fost aruncat la mare distanță de oraș, altul (care, nu știu de ce, de la o vreme se crede „cap logic”), repartizat ceva mai aproape, se pliază repede în fața comenzii, spunînd că „dacă ai în vedere de unde pornește (comanda
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Onești, cîțiva comentaseră că „îi prea mare pălăria pentru capul lui”, convinși că „n-are să reziste”. S au înșelat. A rezistat, „n-a căzut”, ba s-a consolidat. „știe cum să ia omul”, admit chiar unii dintre criticii săi. Nu înjură, nu amenință, primește pe oricine îi cere să-l primească, încît anticamera sa e veșnic plină, spre amuzamentul omologilor de la celelalte sectoare, mult mai expeditivi. Dar rareori trece dincolo de aceste manifestări superficiale de bunăvoință, care, de fapt, nu-l costă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că a comentat, cînd ți-a auzit numele?...” M-a privit și i-a privit și pe ceilalți, să vadă dacă le-a stîrnit curiozitatea. „Cînd eram studentă, i-am citit - i-a declarat profesoara - un articol în care îl înjura pe profesorul Agavriloaiei. De atunci, am refuzat să mai citesc vreun rînd cu semnătura sa...” „Ai scris un asemenea articol, că eu nu eram la «Ateneu» în vremea aceea?” „Da - i am spus -, e un articol despre G. Călinescu, după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eminescu se merită să se scrie și în mai, și în iunie”! Lui Adam, care s-a îndoit de rostul unei inițiative „lansate” de el, i-a ghilotinat vorba: „Deocamdată eu gîndesc!” Stupefiat, A. a tăcut, dar mi l-a înjurat tot drumul spre casă: „Animalul!...” *Proaspăt uns director al Muzeului de Istorie din Piatra Neamț, ziaristul Cătălin Stupcanu ar fi avut (replica sa mi-a relatat-o Nancu) un acces de sinceritate, spunînd: „Uite, toți ăștia (muzeografii) cred în munca lor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zice lumea despre dumneata, că dezbraci babele, ca să îmbraci fetele?” în loc să rîdă, „Serioja” a primit vorbele ca pe un pumn în bărbie. A insistat să afle ale cui sînt, mergînd de la unul la altul, pîrpălindu-se, iar cînd a descoperit, a înjurat-o pe C. ca-n „Țara de lut”. Horribile dictu: „Nu i-i rușine? Eu și babele?! Nu vede că are fundul pe la călcîie?” Blîndețea, de care face uneori caz, și umorul, dovedit atunci cînd la mijloc sînt alții, au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e mai indulgentă, consideră că a fost necesar sau chiar obligatoriu. A ajuns astfel să-l verifice prin mine, lucru numai în aparență amuzant. Aseară mi-a telefonat să-mi ceară numărul lui Costin, să l blefturească și să-l înjure pentru că i-a îmbătat bărbatul! Vorbea înspăimîntător de urît și, pe deasupra, era sadică: „N. bate la ușă, gata s-o spargă. Nu-i deschid, să vadă tot blocul că e un bețiv!” M-am simțit obligat să-i iau apărarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de nimeni. *Arendășia ca fenomen istoric a dispărut; au rămas însă mentalitatea și unele procedee arendășești, pe care - lucru de-a dreptul dezagreabil - le întîlnești și în critică. Arendașul cronicar sau recenzent își începe articolele zgomotos, încruntat, încercînd să intimideze. „înjură” pe mulți, în bloc, stereotip, jignește, minimalizează, pentru a-l putea lăuda apoi pe cel de care e interesat. Pune atîta ostentație în gestul său, încît beneficiarul, dacă e om subțire, trebuie să se simtă teribil de jenat atunci cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cît timp și cum și-au dobîndit puterea alți secretari generali. Amîn asemenea socoteli ca să citez fragmentul cu valoare de portret din „Adaosul” la „Scrisoarea către Congres”: „Stalin este prea brutal (puțin mai tîrziu, cînd încă trăia Lenin, o va înjura la telefon pe Krupskaia - n.m.) și acest defect, perfect tolerabil în mediul nostru și în relațiile dintre noi, comuniștii, nu mai e în funcțiile de secretar general. Propun deci tovarășilor de a studia un mijloc pentru a-l demite pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cea care dă în tipografie erau încuiate. Pe la opt și jumătate a venit Traian Moroșanu, corespondentul Televiziunii. Ăsta are obiceiul că lucrează cu radioul și cu ușa deschise. Apoi, din cînd în cînd, vorbește singur, tare. Cel mai adesea, ca să înjure ori să replice: „Iaca sula!”. Am încercat să citesc, dar nu mă puteam concentra. Priveam în carte fără să înțeleg mare lucru. Zgomotele clădirii aveau ecouri suspecte. Cineva a încercat să forțeze poarta ce dă în Aleea Parcului. Am mers
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făurit socialismul, acum mâncați-l! Ce să mai spunem despre momentul în care casierițele au anunțat că nu mai fac bon pentru că s-a terminat laptele!? Cele mai aspre cuvinte și multe invective și expresii murdare la adresa Partidului! Că vă înjură pe dvs., am înțeles o, și încă mai demult, dar au ajuns să înjure și Partidul, iar asta numai din cauza celor care îl conduc așa cum îl conduc! Faceți bine și scutiți pe mai departe poporul acesta de foame și de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]