4,562 matches
-
plecat din Băcești. La câteva luni dupa dispariția Olgăi, moare și mareșalul Prezan, pe 27 august 1943, la Schinetea. A fost găsit mort în pat, la ora 8. După părerea specialiștilor, moartea s-a produs între orele 4.30-5 dimineața. Înmormântat la ,,Trei Stejari, la ceremonie participând: regele Mihai, Ion Antonescu, miniștri, generali, atașați militari ai misiunilor militare germane, italiene, franceze, membrii familiei, autorități locale, sute de țărani. În presa vremii apar anunțuri în legătură cu încetarea din viață a ilustrului ostaș. Articole
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
crucea a fost făcută după desenele lui, de către meșterii pietrari din Tansa, că nu s-a făcut praznic și că i-a comunicat preotului din Țibăneștii -Buhli, din parohia sa, să nu se facă niciun fel de coroane, să fie înmormântat ca un om simplu, iar pe sicriu sa-i fie pusă casca din război “ Pe parcursul vieții, Constantin Prezan s-a bucurat de recunoașteri militare și civile, concretizate în numeroase medalii, distincții românești și străine. Înainte de a le enumera, precizez faptul
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
în locul caldarâmului (fiindcă alt pământ nu prea mai aveau) în decurs de vreo 10-15 ani reușiseră să-și adune fiecare câte o sumă (cam cât pensia pe o lună a unui criminal ca Al. Drăghici) cu care să poată fi înmormântați creștinește. Aceia dintre ei care nu s-au grăbit și n-au apucat să-și facă sicriul și să-și cumpere - când încă se mai găseau - prosoapele și basmalele necesare vor constata că suma lor de aproximativ 10.000 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
și ceea ce am reușit să menținem, cu atâtea renunțări și eforturi, într-un regim de teroare. Iar dacă totuși nu se va găsi nici o soluție pentru a ne descurca fiecare, nu-mi mai rămâne decât să sper că ne va înmormânta creștinește pe toți guvernul domnului Petre Roman. Text apărut în 22, numărul 47 din 1990 Ziua cea mai lungă a României Ziua de 22 decembrie a fost, poate, ziua cea mai lungă a României. Între zorile ei însângerate, amiaza plină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
și la mărturia acestei distrugeri lente, lăsată de el prin volumul Guillaume poetul și administratorul care a influențat toată poezia optzeciștilor. Mă gândesc la poetul spiritului însetat de real care a fost Marius Robescu, găsit mort în locuința sa și înmormântat fără să se facă nici o cercetare. Mă gândesc la Marcel Mihalaș, pe care spaima că ar fi pândit în permanență de securitate l-a dus la nebunie și la sinucidere. În această închisoare fără gratii de netrecut, dar și fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
cu o apă ticsită cu sloiuri de gheață, din care se ițeau la suprafață puzderie de gâturi de sticle de șampanie. Ai fi crezut că e o inundație datând din era glaciară ce invadase mormântul acelui împărat chinez care fusese înmormântat împreună cu mii de statui de războinici cu efigia armatei sale. -Visez, murmurai. -În felul acesta, în orice moment din zi ori din noapte, avem șampanie la temperatura ideală. -Câte sticle sunt? -Habar n-am. O mașinărie se ocupă de menținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Astăzi o lume-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni ea, falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru măreață, {EminescuOpVIII 39} Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând pieirea țării înmormîntează... Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie care capăt n-are, Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă ce simțiri o să vă-nspire, Indiferentă... solitară... mare! Astfel sânt dacii: luptă... ș-apoi piere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un vis poate pătrunde chiar un suflet de zeu, Dar noaptea trece iute și orele-albe vin: Și mai senin, mai splendid e sufletul divin. [ANUL 1848 sau MOARTEA - MORS] Eu stelele le spulber ca, frunze-ngălbenite, Eu îmflu răsuflarea vulcanului măreț, Înmormântez sisteme în spații nesfârșite, Eu munții îi cutremur și mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Ș-îngrop țări înflorite sub oceanul creț, Dezmint secol de secol, zdrobesc eră de eră Fac din a vieții fapte lucire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și sufletu-mi s-aprinde și inima-mi se mișcă Și codrii respir umbră și mirosul din foi; 2291 Pin visele-mi obscure cu-ntunecări de soare Carpatul își ridică a lui frunte-n ninsoare, Cu umere stârpite de viscole rebele, Înmormântat de codri și-ncununat de stele. {EminescuOpVIII 265} 2254 Din mijloc astor roiuri ce-argentei ne-nconjoară, Împlând cu repejune eteriul tranfiriu, Carpații își ridică a lor frunte-n ninsoare Și umerii de codri și brâiele de râu; Din munții cu picioare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Soția celui rege superb - regele Nord: Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de gheață câmpiilor așterne Și din ruini de gheață reci vânture respir Ce turbur marea tristă pin lungul ei delir Ș-amestec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie-aievea... să fie, nu!... să pară; Trecut, apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - iese lângă o piatră risipită de mormânt - barba albă - pletele albe cu desăvârșire - Asemenea unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagra vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțeam că nu trăiesc {EminescuOpVIII 292} Decât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acuma de credința unei vieți eterne!...... dacă o poți aceasta, atuncea ești într-adevăr nerod. Eu m-am reîntors la ideea mea cea veche. Pământul rămâne pământ și nemica alta. Când veți ceti-o aceasta, eu voi fi mort... rece... înmormîntat. Dacă însă am un suflet nemuritori, atunci vei ști cuprinsul acestei epistole înainte de a-ți sosi. De n-ai fi presimțit-o aceasta, atunci crede că am fost numai o machină orologică care a cântat urechei d-tale ascultînde o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atât de departe și atât de singură. PAGINĂ NOUĂ MARCELINO La multe m-am gândit în clipa în care l-am privit pentru ultima oară pe Marcelino. Alergasem cu mașina prin București să găsesc cimitirul în care urma să fie înmormântat, alergam pur și simplu contra cronometru, căci aveam vot final la Cameră, se făcea apel nominal, iar eu trebuia totuși să-l mai văd o dată. Era iarnă, o iarnă din acelea cu multă zăpadă, iar noi ne duelam cu săbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
scuze, am articulat eu cât mai nelămurit, am greșit numărul. Dar când am pus receptorul la loc, am știut că nu era deloc așa. 9 După o slujbă scurtă la Nikolai Kirche de lângă Molken Market, trupurile celor doi au fost Înmormântate, unul peste celălalt, Într-un mormânt din apropierea zidului nordic al cimitirului bisericii, pe aleea Penzlauer, la foarte mică distanță de monumentul comemorativ al celui mai venerat martir național-socialist, Horst Wessel. Cu uimitoarea ei pălărie neagră asemănătoare unui pian deschis, Ilse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
putea oferi sugestii. „Evita scene sentimentale, nu a plâns niciodată la o Înmormântare, nici la cea a părinților lui, nici a fiului lui cel mare. Nu conducea niciodată pe cineva la gară pentru că detesta pupăturile de rămas-bun... Când a fost Înmormântat cu mulți ani În urmă În cimitirul evreiesc din Iași, am intrat, dintr-un impuls inexplicabil, În camera mortuară unde doi bărbați Îl spălau, să-l pregătească pentru Înfășurarea În lințoliul alb. L-am privit și am rămas șocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tinerețe și unde locuise Împreună cu prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul invizibil, un soi de „aristocrat” literar și el, de origine socială modestă și deloc agreat de comunitatea etnică din care făcea parte. Știa că Hannah Arendt era Înmormântată la Bard. Nu o admira. „Avea un picior În nazism, cu Heidegger, celălalt În comunism, cu al doilea soț, Bleicher, profesorul de filosofie de la Bard. Ăsta fusese În conducerea comuniștilor germani, cred. Nu vorbea niciodată despre asta. Știa prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
prin Franța, America, Israel și, mai ales, În România. În grafica acestor meticuloase recuperări ale genealogiei, Saul apărea cu brațele Întinse egal, spre Hedda (soția de care se separase, fără a divorța) și Sigrid, partenera sa germană de multe decenii, Înmormântată În curtea casei sale de vară din East Hampton, alături de care, conform dispozițiilor sale testamentare, și cenușa lui a fost Îngropată. Ilustratele românești pe care le colecționa (Întâi printr-un intermediar din Queens, New York, apoi printr-un negustor de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
De ce să fii așezat lângă mine, în loc de Zi-zhen sau Kai-hui? Sau Shang-guan Yun-zhu? Nu vreau să mai consemnez niciodată felul în care mă iubeai cândva. Mă dor ochii de la atâta plâns noaptea după căldura ta. De ce să nu fii tu înmormântat singur, după toată ura asta față de mine? În vremea zăpezii din ce în ce mai groase a lui ianuarie 1976, premierul Zhou se stinge. A jucat împotriva curentului politic, apărând ca încet și prostuț, orb și surd. A oferit de atât de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plin de o mașină. A zburat douăzeci de metri prin aer și s-a izbit de piciorul înalt al unei lămpi, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia defilam noi cu mare fast în fiecare an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde se află cortegiul funerar. A trecut mai întâi pe lângă Parcul Central, apoi pe lângă tribuna goală și mai târziu prin fața porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iar fasciștii germani fugeau după ce furaseră mobila și alte averi. În timp ce el explică pașii de dans popular, tu privești pe fereastră la crucile și cavourile din cimitir, pentru că tot nu pricepi nimic, iar ție Îți plac cavourile. În cimitir este Înmormântat colegul tău de clasă Armanda Ștefan care a murit de cancer În sânge, adică, leucemie. Armanda locuia În curtea Fabricii de limonadă de pe strada Avrig, lângă cinema Donca Simo și când a murit, toți colegii de clasă i-ați dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
călugări, îl vor ridica pe voievodul Șerban și l vor duce în biserica domnească, unde se va sluji sfânta liturghie, apoi vom porni cu toții să-l ducem pe ultimul drum spre Cotroceni. Acolo se va face prohodul și se va înmormânta în biserica lui în pronaos, alături de fratele său răposatul Matei și al dragii lui Smărăndița. Măria ta, sunt bătrân și cârja de păstor ce o port îmi dă dreptul să-ți spun: cinstirea și pomenirea lui vodă Șerban îți va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu la Rakoczi și la țar, uitând să mai fie om de legătură. Doar noi mai primeam vești de la el. Și? Când a murit Corbea s-a bucurat de mare cinste, n-am ce spune! La Peciorskaia Lavra l-au înmormântat și primul bulgăre de pământ l-a aruncat peste el mâna țarului. Se pare că și Dimitrie Vodă Cantemir tot de asemenea cinste o să se bucure, că ce-i pasă rusului de noi? Vrea marea cea mare, Marea Neagră și Dunărea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe listele predicatorului, se opreau la biserică să-l ia și pe el cu ei. După o oră, se întorceau și-l lăsau pe predicator să coboare, în timp ce femeia își continua plânsul. Tata nu a mai venit acasă. L-au înmormântat undeva în Italia. Mama avea o poză cu locul acela. Nu era nimic acolo, doar rânduri-rânduri de cruci, iar mama se întreba care o fi a lui tata. Tanti Mae a trebuit să ascundă poza, fiindcă nu mai făcea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dau de ea. Și mă întrebam cât trebuie să coste să îngropi pe cineva. Nu prea aveam bani, decât cei pe care mi-i pusese domnul Williams în plic, iar aceia nu erau mare lucru. Dacă nu aveai bani să înmormântezi pe cineva, statul îi prelua el și îi înmormânta undeva în capitală fără să le pună numele pe piatra funerară. Mama nu putea să ajungă acolo și eu nu puteam să aștept o săptămână până îmi va scrie tanti Mae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
coste să îngropi pe cineva. Nu prea aveam bani, decât cei pe care mi-i pusese domnul Williams în plic, iar aceia nu erau mare lucru. Dacă nu aveai bani să înmormântezi pe cineva, statul îi prelua el și îi înmormânta undeva în capitală fără să le pună numele pe piatra funerară. Mama nu putea să ajungă acolo și eu nu puteam să aștept o săptămână până îmi va scrie tanti Mae. Nici nu puteai să aștepți o săptămână până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]