104,540 matches
-
-i mînase spre "aventura" conjugală lasă loc doar femeii, abia acum pe deplin solitară și confuză. Gogol nu are verbul ambiguizat de reziduuri romantice. Nici un sentiment, în afara plictisului, al vidului cînd nu este al avidității. Servitorul Stepan (Orban Atilla) se întreabă, redundant și desigur fără rost, dacă i-a murit patriotismul, iubirea pentru Rusia, ca și cum ar vrea să-și verifice autenticitatea propriei existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț ca oricare altul, unde personajele sunt manipulate, joacă și sunt jucați pe rînd
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
rog, cunoștea tot. Dar trebuia să declar. Am scris în încheiere că nu se discutase nimic politic (Nici vorbă de poetul V. Voiculescu, așa cum a scris odată un răuvoitor). Dealtminteri, dosarul există și poate fi văzut. La plecare, maiorul mă întrebase zîmbind dacă îl cunosc pe Ion Lăncrănjan. Cum să nu... Dar de ce zîmbea el? Ar fi fost absurd să se refere la el ca la un informator, să-l demaște astfel. Cred că maiorul voise să-mi dea de înțeles
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
e mai rău. Cunoaștem acum procesele-verbale în care sînt inventariate bunurile rămase de la Preda, atît la Mogoșoaia, cît și la Editura Cartea Românească. Dar nu știm unde se află o mare parte din manuscrisele înregistrate de aceste procese verbale. Mă întreb și eu (mai ales fiindcă nu se întreabă alții): nu cumva au reintrat în posesia familiei? Există un proces verbal prin care soției scriitorului i se predau unele și altele. Dacă la Uniunea Scriitorilor nu sînt, la SRI nu sînt
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
sînt inventariate bunurile rămase de la Preda, atît la Mogoșoaia, cît și la Editura Cartea Românească. Dar nu știm unde se află o mare parte din manuscrisele înregistrate de aceste procese verbale. Mă întreb și eu (mai ales fiindcă nu se întreabă alții): nu cumva au reintrat în posesia familiei? Există un proces verbal prin care soției scriitorului i se predau unele și altele. Dacă la Uniunea Scriitorilor nu sînt, la SRI nu sînt, după cum ne asigură capii celor două instituții, rămîn
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
exact) se îmbăta frecvent, dar nu dintr-o plăcere vicioasă, ci dintr-un soi de disperare. Mi s-a părut, nu o dată, că vrea să se distrugă. De ce, nu știu. Nu știu nici apropiați ai lui, pe care i-am întrebat. Ultimul roman a fost un succes. O eventuală criză de creație, dacă a existat, trebuie plasată cu ani buni mai devreme. înclin să cred că nemulțumirea de viață și de sine pe care i-o puteai citi pe față de la
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
personali oameni cu un trecut cel puțin murdar. Somațiile Alianței Civice, de a se debarasa de astfel de figuri odioase, s-au lovit de binecunoscuta indolență prezidențială, care-și vede liniștită de "dolce-farniente"-le pe bază de mandat electoral. Mă întreb: cum poate dl. Constantinescu nu doar să reconfirme calitatea de reprezentant personal unui ins despre care nu știa nimic (oare chiar nu știa?), ci chiar să-i acorde atribuții incomparabil mai mari decât îi acordase Iliescu? A-l implica pe
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
studiu serios între două emisiuni de televiziune și cea a specialiștilor inaccesibili atît publicului larg cît și specialiștilor din alte domenii. Există vreo formă de comunicare între filozoful descins în mulțime și cel închis în turnul său de fildeș? - se întreabă Dosse. Numai că în locul unui răspuns aflăm altceva, o ipoteză interesantă privitoare la dinamica lumii intelectuale contemporane: convingerea autorului este că această scindare la care mă refeream mai sus are drept urmare o dispariție a autorității, a conducătorilor de direcție, care
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
cu final imposibil pentru că ea este înainte de orice, fiind ancorată în limbaj, reciclabilă. Odată ce acceptăm drept dogmă înțelepciunea gadameriană, speră Rorty, ne vom lecui și de competitivitatea care parazitează de la sfîrșitul secolului 19 gîndirea occidentală, și nu ne vom mai întreba de la cine va sosi mîntuitorul adevăr, de la poeți sau filozofi, biologi sau preoți. Ci, mai curînd, vom trece într-o nouă vîrstă, a reconcilierii și cooperării. Gadamer va fi dumnezeul acestei fericite epoci, iar Rorty, s-ar zice, profetul său
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
știa de acest lucru." Iar titlul pe care îl dă Azi articolului din Le Figaro e unul care n-are nici o legătură cu cel apărut în ziarul citat. În Azi apare următorul titlu redacțional: "Le Figaro" din 13-14 mai se întreabă: Cine profită de pe urma crimei?". Or, titlul din cunoscutul cotidian francez era Nori negri deasupra candidaturii lui Ion Iliescu. Tot în Azi e publicat Istoricul legăturii dintre Emil Constantinescu și infractorul Adrian Costea în care Azi citește o complicitate în care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
cred nici măcar cei care le lansează. în fapt, indiferent de culoarea cravatei pe care o poartă, oamenii politici din România aparțin unui singur partid: cel al mafiei nesătule și al jafului sistematic a ceea ce a rămas în posesia statului. Mă întreb ce rol vor avea politicienii după ce se va desăvârși ruina și când nu va mai fi nimic de șterpelit din halele uzinelor și din hambarele I.A.S.-urilor. Am să dau un exemplu mărunt, dar care demonstrează că "binele public
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
oricui că ne merităm locul în Europa. Voci tulburate de contactul cu aerul tare al unui pro-occidentalism formal și inconsistent s-au trezit din picoteală și-au dat cu pumnul în masă: "Editura Minerva" trebuie să intre în libera concurență! întreb și eu: cu cine să intre în concurență? Care dintre editurile românești de succes a scos, în zece ani în care nu tot timpul comerțul cu cartea a mers rău, o singură ediție critică adevărată din marii scriitori români? Să
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
prin minte: Suzy, ești formidabilă! Suzy mă plăcea! Văduva singuratecă își găsise înfine "alesul". Și, dintre atîția, la mine se fixase! Primisem emoționat complimentele... Așa ceva nu mai văzuseră. Unul dintre supraveghetori, cu o șapcă roșie pe care scria SPEED mă întrebase dacă mai lucrasem "cu maimuțele". Da' de unde! Era culmea. A trebuit să bat în retragere, modest, copleșit... Cineva propuse să repetăm experimentul, așa, ca chestie. Ar fi fost a treia oară. Am reluat de la capăt totul. Suzy aștepta nerăbdătoare. Acum
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare, ale verii atotstăpînitoare, se declanșează halucinația înălțării la ceruri, a substituirii întineritoare de identitate: "...S-au pornit cămeșoii ăia să dănțuiască, vorba unuia Isaia, un cămeșoi obosit vine la mine să mă întrebe (la ureche) ce mai ascultăm noi, aici, jos, cum mai dansăm, fata îl ascultă și-și arcuiește picioarele de gimnastă după soare, să le prindă soarele, să le rumenească, mîine, în curtea liceului, ăia dintr-a zecea, ooo, profa de
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
mele, și n-ar fi îndrăznit pentru nimic în lume să ia în deșert numele lui Stalin". Aidoma acuzaților de la Nürnberg, Beniuc se apără afirmînd că nu el a elaborat legile, nu el a emis ordinele etc.: "De ce nu se întreabă nimeni cine a elaborat diferitele documente de partid privitoare la cultură, artă, literatură ș.a.m.d.". Dar cine a aplicat cu rîvnă aceste legi, ordine, documente, aceste directive? Cine s-a proclamat mereu soldat al partidului? Orice s-ar fi
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
dat, câți s-au gândit să-i tragă la răspundere pe aleșii lor? La câte întâlniri cu primarii, cu consilierii, cu deputații și senatorii au fost, pentru a-i lua de guler și a le cere socoteala? Câți s-au întrebat în toamnă, nu cu trei zile înainte de Paște, "unde sunt piețele de sacrificiu"? Câți sunt conștienți că votul dat, la stânga sau la dreapta, poate modifica însăși direcția în care se mișcă țara? Prea puțini, firește. Am pierdut capacitatea de a
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
irlandez, după cum aveam să aflu, și, vorbind cu el, tot făceam Si, Si, ca și cum aș fi ajuns acasă. Iar el începuse să mă aprobe în spaniolă, întrebîndu-mă dacă eram cumva mexican, luîndu-mă de mexican, - da' nu era cazu' - și mă întrebase că de fapt de unde sînt. Cînd îi spusesem, el dăduse repede din cap ca atunci cînd te prefaci că știi ceva sau ca atunci cînd vine vorba de o himeră... Totuși, fiindcă pomenirăm de Mexic, eu zic că tot e
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
în țară. Dacă mai sînt azi pe lume buni români, aceștia sînt, indubitabil, evreii de mult dezrădăcinați. Ei nu uită, oriunde s-ar găsi, de mititei, de ciorba de burtă, de Gică Petrescu, iar dacă vreunul merge pe 80, te întrebi intrigat dacă în anul acela mai ia campionatul de fotbal tot Ripensia... Bineînțeles, Hana cu bărbatul ei chel, burticică și ochelari groși, un tip eminent, ne așteptau, mînă în mînă, ca soții fără copii, iubindu-se și către bătrînețe. Nu
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
sigur", pe care Fokion Fotiadis nu și-l putea permite. La fel cum n-ar fi trebuit să-și permită nici ziariștii de la CURENTUL să-i atribuie un mesaj care nu-i aparține. în cotidianul independent AZI, Ion Cristoiu se întreabă din stânga paginii, în aceeași zi de marți - PDSR: începutul declinului? Sub acest titlu, Ion Cristoiu deplânge dispariția unității din PDSR, furnizând acestui partid o sumedenie de sfaturi, și încheind astfel: "Să nu uităm că, deocamdată, în materie de diversiuni, Emil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
a fost "palierul de reînnoire a generațiilor"; în rest, ca și pînă acum, festivalul și-a urmărit "propria linie editorială: filmul de autor cu vocație populară (...) spectacolul care generează plăcere și emoție" (ca să revenim de unde am plecat, ne-am putea întreba ce au comun cu această definiție filme ca acelea premiate anul trecut.) Promisiunea Cannes-ului 2000: o selecție care să îmbine armonios numele mari ale cinematografului mondial cu noii veniți, și o mare diversitate de genuri. Ansamblul vrea să dovedească
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
în cursă. Sîntem vreo șapte clienți. Pînă la pornire, intru în vorbă cu Yvette, surprinsă că are un pasager care vorbește atît de curent franțuzește. Aflu că soțul ei, pilotul, tocmai avea să zboare în acea zi spre Moscova. Mă întreabă pe unde am mai fost... Păi, chiar și la Moscova. Și microbuzul întîrziind, îi povestesc despre o profesoară, franțuzoaică, pe care o chema Margot și care în drum spre China cu o excursie făcuse o criză nervoasă la Ircuțk. Din cauza
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
o retrăiește și azi, cînd e pensionar. Viața este chinuită, se destăinuie reputatul chirurg, foarte chinuită, tensiunea sub care trăiești este permanentă. Eram și acasă urmărit de griji. Telefonul a fost un instrument de tortură. De cîte ori suna, mă întrebam dacă nu s-a întîmplat ceva rău în spital. Sau dacă erau bolnavi gravi - și erau mereu - poate sună medicul de gardă să-mi anunțe o neplăcere. Sau dacă medicul de gardă trebuia să sune la o anumită oră, și
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
dacă medicul de gardă trebuia să sune la o anumită oră, și nu suna - altă idee; de ce nu sună, ce s-a întîmplat? Și noaptea - insomnii, gînduri negre. Deseori, în toiul nopții, îmi venea să sun medicul de gardă să întreb care este situația unor bolnavi... Doamnă doctor, pînă și timpul de cînd te-ai trezit din somn și pînă ajungi la spital, să știi ce s-a întîmplat cu bolnavii, este un timp de chin. Și doamne! Cît era de
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
lor convorbire: niciodată Babu nu s-a dezis de comunism și de crimele comuniste, "necesare purificării sociale". Era doar scârbit de întinarea idealurilor roșii de către Ceaușescu & comp. Parcă mi-e cunoscut acest tip de biografie și de atitudine "civică"! Ne întrebăm de ce nu se publică vestitul Jurnal confiscat cu atîta tam-tam de securitate. Cine știe ce surprize ascunde?! Iar dacă a fost distrus, lucrurile devin și mai limpezi. Securiștii știau bine de ce au făcut-o. Babu le cunoștea sistemul, căci fusese multă vreme
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
se țineau, multe din ferestre nu mai aveau geamuri și era evident că nimeni nu mai locuise acolo de ani buni. Dar eu fusesem acolo ieri?! Am împins poarta cu forță și am intrat în curte unde o bătrână mă întreba binevoitoare pe cine caut. La explicațiile mele îmi răspunse că familia căutată nu mai locuiește acolo de câțiva ani, domnul profesor Tudor murind bolnav de plămâni, iar doamna a plecat de mult în provincie și nu mai știe nimic despre
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
Adrian Marino se îmbată de un simțămînt al circulației exotice: "Recent, după reuniunea traducătorilor străini de literatură română, m-am întîlnit cu Laurențiu Ulici, care mi-a spus următorul: un vietnamez a citit versiunea japoneză a cărții mele și a "întrebat" de mine! Versiunea japoneză, făcută după versiunea franceză. Îți dai seama ce traseu sui generis, original, exotic și neobișnuit: România-Franța-Japonia-Vietnam. Deci eu am în același timp sentimentul unei avangarde intelectuale, al pionieratului". Hermeneutul - semnal al importanței - este excedat de solicitări
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]