4,649 matches
-
seara când s-a înfuriat. (Ea era culmea calmului.) O întreb dacă mai ține minte. Povestește-mi, nu mai știu. Ne plimbam cu bicicletele în Herăstrău, era deja noapte. Nu știu de la ce pornise cearta, fapt e că ne-am întunecat amândoi, iar eu am luat-o înainte cu bicicleta și am ajuns primul acasă. (Stăteam amândoi într-un apartament vintage dintr-un bloc vechi. La etajul șapte. Întotdeauna eu eram cel care reușea să ridice bicicleta și s-o proptească
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Îmi spune că nu vrea să-și ia casca. Atunci eu nu mai vin. Sunt aici ca să te apăr, nu ca să te pun în pericol. Mă întreabă de ce eu n-am cască. De șmecher. O mai lungim mult? Că se-ntunecă. Și au anunțat c-o să plouă. Ori îți iei casca, ori renunț la plimbarea asta. Abia înveți să mergi pe bicicletă. Chiar nu vrei să respecți nici o regulă? Astea nici măcar nu-s scrise undeva, sunt doar chestii elementare, dacă vrei
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
se va plictisi de unul singur. Ar fi preferat să fie o femeie, partenerul de voiaj, dar lucrurile s-au aranjat altfel și acum nu avea de ales. Au călătorit liniștiți timp îndelungat după care cerul senin până atunci se întunecă neașteptat de repede. Un vârtej puternic îi ridică în slavă cu o repeziciune nemaiîntâlnită. Nu a durat mult și un nou val al suflului, mai puternic decât cel de la început, i-a purtat în toate direcțiile. Se țineau cu forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un zepelin demodat. S-ar putea să auzi tot felul de îndemnuri, care totuși nu te privesc, ele se adresează celor din preajma ta, fiindcă tu ești ca și invizibil. Ți-ai dat seama într-o zi de noiembrie. Cerul se întunecase, burnița. Pe ușă a apărut ea. Lucrai în hârțoagele tale pline de praf, antice, căutai să rezolvi o problemă pe care n-o rezolvaseră zece înaintea ta, plătiți bine și foarte curajoși. Atât ți-a trebuit, un mic vârtej. Praful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
îndatoririle de gospodine și susținătoare perpetue a modei vestimentare. Doar pensionarii, adunați în mici grupuri, se căinau că nu mai plouă odată să crească grâul. Și aveau dreptate, era parcă o înciduare a vremii, încât adesea se înnora de se întuneca ziua în amiaza mare, cădeau câteva picături de ploaie, apoi se însenina norii grei risipindu-se absorbiți de vântul uscat și căldura secetei prelungite. Cei vârstnici comentau cu "responsabilitate civică" și comportamentul tinerilor, exprimându-și opinia că în "vremea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
acea dimensiune discretă, aproape mistică a astrului nocturn. Pe scriitor, văpaia rece a lunii îl transpune întrun alt nivel spiritual și îi dezvăluie tainele creației ca și zădărnicia vieții. Concepția despre lună a lui Eminescu, putere care învie gînduri și întunecă suferințe, își are rădăcina în imaginea vedică a lui Varuna, zeul cerului, care veghează gîndurile și visele oamenilor; un sîmbure al acestei viziuni transpare în Misterele nopții: Efectul de lună este departe de a constitui doar un motiv drag și
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
a secolului XX, Vio rica Cortez s-a bucurat de o poziție privilegiată. De la bun în ceput, te lăsa perplex printr-un an samblu de calități pe care puține colege le aveau: frumusețe fizică, temperament teatral, muzicalitate și un timbru întunecat de o calitate cu totul per sonală, recognoscibil instantaneu. Descoperită publicului odată cu Marele Premiu obținut la Concursul de Canto de la Toulouse din 1964 și cu spectacolele Samson și Dalila și Carmen interpretate în anii următori la Théâtre du Capitole, Cortez
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
neutru, abținându-se de la orice atac împotriva coroanei și chiar împotriva guvernului. Ion Sân-Giorgiu afirmă că acest discurs a produs stupoare în rândul georgiștilor, care așteptau "un șah la rege"568. Acționând pentru "a smulge din jurul Tronului buruienile care îi întunecă strălucirea", "Frontul Constituțional" viza, mai ales, camarila, definită de liderul georgist drept "putere ascunsă care determină venirea și plecarea guvernelor, așează meschine socoteli personale deasupra celor mai vitale interese de stat, primejduiește prestigiul Coroanei"569. Gheorghe Brătianu și-a precizat
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
se poate îndreptăți în mod cinstit, să fie confiscat în folosul statului. Trimiterea la ocnă a jefuitorilor de averi publice și private. Cetățeni! Lupta de astăzi este hotărâtoare. O guvernare asupritoare, vitregă și hrăpăreață ridică împotriva ei toată țara și întunecă strălucirea de odinioară a Partidului Național Liberal. Suntem ultima rezervă a unei idei și a unei tradiții legate atât de strâns de întreaga dezvoltare a statului și a națiunii române. Mai mult ca oricând, vă putem repeta astăzi: Partidul Național
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
grele răspunderi. Prea mulți din ei n-au înțeles că lealitate nu poate fi fără demnitate. Dar nimic nu se va putea îndrepta, cât timp nu va fi înlăturată din viața noastră de stat aceea care pentru scopuri ascunse a întunecat nădejdile atât de mari și de frumoase ale noii domnii și împiedică raporturile normale între Coroană și națiune, condiție de permanență și de echilibru a vieții naționale. Sunt aici astăzi ca să vă amintesc că nu există, pentru prestigiul și pentru
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
soarele răsare doar câteva clipe pe zi, iar eroul principal gonește să-l prindă, într-o nevoie disperată de a scăpa de beznă. Ca și Lanark, Documentele lui Platon se petrece în viitor. Diferența este că viitorul lui Gray este întunecat, pe când al lui Ackroyd vine după o vreme de întuneric și este un moment de lumină. Lumina nu e cu mult mai bună decât bezna. Primele pagini sunt o înșiruire de citate din cărți, jurnale, ziare și din ceea ce romanul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
voce egală, neimplicată. Incidentele sunt uneori și una și alta, iar autorii înțelepți nu le dictează cititorilor cum să ia ceea ce descriu ei. LV. Ești un scriitor realist, însă te apropii mult de literatura de anticipație, de proiectarea unor spaime întunecate asupra viitorului. Realismul tău necruțător dă distopiei o forță imaginativă de care nu se poate vorbi la Huxley ori Orwell. La ce ții mai mult? La această imaginație dezlănțuită care creează o lume nouă, ori la decizia de a preveni
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pictate de Chagall. Dacă pictorul rus zbura peste un sat de coșmar, tu ai un întreg Holocaust peste care dai roată și nu e ușor. Concluzia ta este: "Duhoarea cruntă, cunoscută / A pierderii". Ce simți în fața unei istorii care a întunecat viața familiei tale, ca și pe a ta, amintirile tale? GS. Auden scria, "Poezia nu declanșează nimic. Ea e un mod de manifestare. O voce". Poate lucrurile nu stau întotdeauna chiar așa, însă uneori mi se pare corect ca ea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Dilthey a fost preluată și dezvoltată ulterior de E. Sprangler (1882-1939). 7.7. Teoria instinctelor sociale Apropierea de domeniul psihologiei sociale, Gustave Le Bon (1841-1931) a făcut-o dintr-o cu totul altă perspectivă, a intervenției unor forțe abisale întunecate în reflectarea vieții psihice. Apariția acestei viziuni are loc în Franța sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Foarte interesantele sale idei, Le Bon le-a expus în cartea cu titlul Psihologia populațiilor. Aici el vorbește
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
același timp - probleme vitale de rezolvat. Plecând de la „a fi un nimeni“, începea un drum lung către o altă identitate, către un alt statut, altă stare civilă, altă naționalitate, un pașaport. Această trecere prin anonimat - căci există întotdeauna un nimb întunecat în jurul unei persoane venite de aiurea -, trecerea prin perioada de așteptare, speranța nesigură, umilința necesară, toate aceste încercări pe care refugiații doresc să le șteargă cât mai repede din amintire, mi s-au părut demne de interes. Cel ce a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
50. Datorită distanței și timpului, trăirea de atunci s-a decantat în noi, experiența s-a unit cu realitatea ireală despre care vorbesc romancierii. Depărtându-se, imaginile acelei epoci au câștigat în semnificație și s-au fixat ca niște stele întunecate pe cerul nostru personal numit memorie. Anii ’50 au fost cât pe ce să ne nimicească, între în și afară din închisoare, între problemele existenței de zi cu zi, pe vremea când locuiam pe bulevardul 1 Mai, în raionul Grivița
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
autoacuzare din vremea marilor procese moscovite. Această mașinărie a fost și mai este încă - din păcate - o unealtă a partidelor comuniste. Când privesc în urmă, îmi amintesc că, pe de o parte, am ieșit din pușcărie cu o părere destul de întunecată asupra naturii umane; de fapt, asupra tuturor acelor indivizi care, prea mediocri pentru a ajunge undeva - mai erau și unii deștepți, dar erau foarte puțini -, au făcut absolut orice pentru a face pe placul dictaturii comuniste. Drojdia acestei categorii de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
din 275-277: întreaga Galie cade pradă jafurilor francilor și alamanilor. Mai mult de 60 de orașe au fost devastate. Satele sînt devastate și vilele incendiate. În același timp coastele Armoricii sînt ruinate de pirați. Chiar dacă sursele au tendința de a întuneca tabloul, rar s-a întîmplat ca Galia să cunoască o situație atît de catastrofală. Ce se putea face împotriva acestei amenințări? Imperiul Galilor (260-274). Împărații încearcă în mai multe rînduri să sfărîme asaltul germanic. În 256, împăratul Galienus vine personal
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
detestabilă veste. Regele nostru, cel mai mare rege pe care Creștinătatea l-a avut de 500 de ani încoace, care supraviețuise [atîtor] adversități, pericole, asedii, bătălii, chiar tentative de asasinat asupra persoanei sale, cade acum sub lovitura unui mizerabil, care întunecă tot acest stat într-un moment de doliu, îi îneacă pe toți bunii francezi în lacrimi [...]. Ni l-au ucis deci pe rege și vă văd ochii umezi, inimile întristate, dar nu trebuie să ne pierdem astfel curajul. Noi avem
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
oroare de vid: Bonaparte. Contrastul este deci mare între confuza viață politică internă, care totuși nu exclude reforme importante cum ar fi crearea de *școli centrale, organizarea de circumscripții militare sau înființarea expozițiilor industriale, și gloria armelor. Rezistența engleză o întunecă totuși și Bonaparte se gîndește că o lovitură dată la distanță pe liniile comerțului britanic l-ar slăbi pe acesta și ar adăuga ceva propriei sale glorii. Astfel, se angajează în mai 1798 în expediția din Egipt, pe care se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să predice respingerea limitărilor psihologice. Literatura filocalică e centrată pe aceeași temă, iar Filotei Sinaitul folosește, pentru cunoașterea unitivă, metafora peceții luminoase, mai puternică decît cea a oglindirii. Să ne păzim cu toată atenția inima de gîndurile care ar putea întuneca oglinda sufletului, în care obișnuiește să se întipărească și să se fotografieze (photeinographeístai) Isus Christos, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu (Filotei Sinaitul, Capete despre trezvie, 23, traducere după versiunea franceză: J. Lemaître, Dictionnaire de Spiritualité ascétique et mystique, art. Contemplation
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ideea de puritate, de alb. Cuvântul pur este frecvent cu sensul de curat, imaculat. Poetul merge atât de departe în căutarea purității legată lingvistic de ideea de alb, încât la un moment dat are impresia că el e singurul care întunecă lumea: „Și-i totul alb și parcă-s rușinat Că singur eu lumina o întunec.” (Frământare intimă) Meșter al cuvântului și bun cunoscător al limbii vorbite, poetul utilizează cu iscusință posibilitățile ei expresive, împrumutând și prelucrând numeroase expresii pline de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
merge atât de departe în căutarea purității legată lingvistic de ideea de alb, încât la un moment dat are impresia că el e singurul care întunecă lumea: „Și-i totul alb și parcă-s rușinat Că singur eu lumina o întunec.” (Frământare intimă) Meșter al cuvântului și bun cunoscător al limbii vorbite, poetul utilizează cu iscusință posibilitățile ei expresive, împrumutând și prelucrând numeroase expresii pline de savoare și de pitoresc: „Porțile nourilor s-au dezlegat, Plouă cu cofa pe munți și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
întrebuințarea cu sens propriu sau metaforic, dar mai ales atunci când devin epitete. Într-o mică măsură, la Nicolae Labiș se poate vorbi și de crearea unor cuvinte noi, ca: tutunie, cenușit: „În locul lor sosiră cu negri maci în minți Femei întunecate cu gura tutunie.” ( Pierderile) De asemenea, sunt frecvente situațiile când de la substantive poetul formează verbe, creații proprii, în cele mai dese cazuri după modelul popular. Astfel, întâlnim: a șănțui - șanț, a se arici - arici, a mozaica - mozaic, a pomăda - pomadă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
atinse cu grijă și iubire. Pentru prima oară cineva îi atinse blana sa urâtă și aspră și, cu o voce cum niciodată nu auzise lupul, copilul îi spuse. “Lupule, te iubesc!” Și deodată se întâmplă ceva de neînchipui: în staulul întunecat din Betleem pielea lupului crăpă și ieși afară un om. Un om adevărat. Omul se aruncă în genuchi, îi sărută mâinile copilului și-l adoră. Când părăsi staulul, liniștit, așa cum venise în piele de lup, merse în lume ca să le
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]