16,607 matches
-
, Franz (27.IX.1944, Sibiu), traducător. Fiu al unui învățător, H. a frecventat liceul german din orașul natal și a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția germană-română. După terminarea studiilor a fost redactor la Editura Dacia din același oraș. În 1992 se stabilește în Germania
HODJAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287437_a_288766]
-
, Titus (14.X.1890, Covasna, j. Iași - 7.VI.1957, Iași), prozator. Este fiul Mariei (n. Gherasimatos) și al lui Costache Hotnog, învățător. Învață la Gimnaziul „Ștefan cel Mare” și la Liceul Național din Iași. Urmează tot aici Facultatea de Litere (1909-1913), înscriindu-se în 1915 la doctorat, sub conducerea lui A. Philippide. Izbucnirea primului război mondial îl împiedică să-și termine teza
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
ceaușul, brașoveanul Teodor Corbea, mitropolitul Antim Ivireanul). Tipologic, inepuizabilii inamici ai Brâncoveanului manifestă și unele „calități”. G. nu ostenește totuși a-i veșteji, lasă obișnuita sa parcimonie de-o parte și denunță virulent, anticipează pedepse, moralizează și comentează în duh „învățător” abaterile. Cu totul izbutită se înfățișează „nuvela” ce descrie „visul de mărire” al lui Constantin Bălăceanu, fantastul hrănitor de „vânturi” și „nebunii”. „Clipa” ce se scurge între ascensiune și prăbușire este disecată cu incontestabil meșteșug. Autorul scrie cu pasiune, investighează
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
, Dragomir (13.III.1940, Vlădeni, j. Botoșani), prozator, dramaturg și publicist. Este fiul Haretei (n. Vasiliu) și al lui Ilie Horomnea, învățători. A urmat Liceul Militar din Breaza, apoi Școala de Ofițeri la Sibiu. Fiind trecut în rezervă în 1959 din considerente politice, după trei ani de muncă necalificată va susține examenul de admitere la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I.
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
își creează propriul eu”. Rememorând/ retrăind trecutul prin hipotipoză, Amintirile... sunt plasate în „spațiul pactului autobiografic, guvernat de efortul întru reconstituirea adevărului despre sine” al autorului, care reunește astfel cele două componente, fundamentale după H., ale personalității lui: Povestitorul și Învățătorul. Analiza ironiei (intra- și extradiegetice), a „structurilor temporale”, a procesului de generare a textului și de contemplare a trecutului prin „matricele narative” cu care încep cele patru părți ale operei, apoi identificarea modalităților de implicare a cititorului și considerațiile despre
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
renunțe la cariera profesorală de la Caransebeș din cauza conflictului cu „unii consistorialnici de la cârma eparhiei”. Revenit la Sibiu, intră în redacția „Telegrafului român”, pe care nu o va părăsi până la moarte. A fost membru corespondent al Academiei Române (1904). Colaborează la „Almanahul învățătorilor”, „Amicul poporului. Calendar pe anul 1921”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Calendarul poporului”, „Convorbiri literare”, „Dacia Traiană”, „Drapelul”, „Familia”, „Foaia diecezană” (Caransebeș), „Foaia ilustrată”, „Învățătorul bănățean”, „Lucefărul”, „Răsăritul” (Palanca-Bacău), „Sfatul” (Sighet), „Telegraful român”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Tribuna
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
moarte. A fost membru corespondent al Academiei Române (1904). Colaborează la „Almanahul învățătorilor”, „Amicul poporului. Calendar pe anul 1921”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Calendarul poporului”, „Convorbiri literare”, „Dacia Traiană”, „Drapelul”, „Familia”, „Foaia diecezană” (Caransebeș), „Foaia ilustrată”, „Învățătorul bănățean”, „Lucefărul”, „Răsăritul” (Palanca-Bacău), „Sfatul” (Sighet), „Telegraful român”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Tribuna poporului”, „Țara noastră”, precum și la multe calendare sibiene. Ca profesor, a publicat câteva manuale, cel mai cunoscut fiind Manual de istoria literaturii române (1893). Apărute în numeroase ediții, manualele
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
, Ion (18.IV.1933, Ploscuțeni, j. Vrancea), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Anei și al lui Gheorghe Hurjui, învățători. A urmat cursurile Liceului „Dimitrie Sturdza” din Tecuci, iar între 1951 și 1957 pe cele ale Facultății de Medicină Generală din Iași. A funcționat ca medic la Tutova, în județul Vaslui, și la Iași. A urcat toate treptele didactice universitare
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
persoane În anii ’50, printre care un număr important de cadre calificate și profesori -, iar condițiile de recrutare a profesorilor s-au schimbat. Dezvoltarea accelerată a anumitor sectoare prioritare, pe de o parte, emigrația masivă, pe de altă parte (cazul Învățătorilor și cel al medicilor), erau la originea unei calități inegale de Învățământului, a unei recrutări mai puțin selective. Este cazul mai cu seamă al profesorilor de științe sociale care nu avuseseră un parcurs universitar „normal”, ci proveneau din școlile de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În 1920 la Griesbach. Provine dintr-o familie muncitoarească, soția sa având și ea o calificare muncitoreasca, lucrând că funcționar (Angestellte). Nivelul de studii al celor doi copii ai săi nu este foarte ridicat (muncitor calificat, tehnician superior), lucrau că Învățător și funcționar. Înainte de război, a făcut studii de chimie la Chemnitz. A participat la război și a fost de două ori grav bolnav. Din 1945 până În 1952, a fost profesor de școală secundară. În acea perioadă urmează cursuri la Parteihochschule
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de studii pentru români din secolul al XIX-lea, se aflau 117 studenți români În 1847 și 500 În 1860. Biografia lui Titu Maiorescu (1840-1917) este edificatoare pentru condiția elitei intelectuale a Vechiul Regat (1866-1918). Originar din Transilvania (tatăl său, Învățător, a participat la Revoluția din 1848 și a contribiuit la formarea unui sistem școlar modern În România), depune mărturie prin numele său (patronimul Maior, „romanizat” În Maiorescu) și prenumele sau (Titu Liviu) asupra voinței de afirmare a originii latine a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
, Aurel (13.IX.1911, Cogeasca, j. Iași - 3.X.1996, Iași), gazetar, poet și prozator. Este fiul Profirei și al lui Constantin Leon, învățător. După ce urmează școala elementară în comuna natală, frecventează la Iași cursurile Liceului Internat (1923-1928) - ultimele două clase în particular -, susținând bacalaureatul la Liceul Național (1933) și concomitent (1931-1933) fiind student la Academia de Muzică și Artă Dramatică (clasa Agatha Bârsescu
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
, Liviu (8.IV.1929, Ceplenița, j. Iași), critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Scutaru) și al lui Vasile Leonte, învățători. A absolvit Liceul Internat din Iași (1947), apoi Facultatea de Filologie a Universității ieșene (1952). Redactor mai întâi la revista „Iașul nou”, a devenit în 1953 cercetător la Institutul de Istorie și Filologie al Filialei Iași a Academiei Române. În intervalul
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
LABIȘ, Nicolae (2.XII.1935, Mălini, j. Suceava - 22.XII.1956, București), poet. Este fiul Anei-Profira Labiș (n. Luca-Asandei), descendentă din familia lui Ion Creangă, și al lui Eugen Labiș, învățători. Începe școala primară în satul natal. Războiul obligă familia să se refugieze în sudul țării, în părțile Muscelului, unde copilul urmează clasa a III-a la Văcarea, pentru a reveni la Mălini în 1945. Copilăria lui L. a fost marcată
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
I, 108-109, IV, 185-199; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 423-431; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 12-14; Avram Sădean, Date nouă despre Gheorghe Lazăr, Arad, 1914; Ioan Lupaș, Episcopul Vasile Moga și profesorul Gheorghe Lazăr, București, 1915; N. Iorga, Cel dintâi învățător de ideal național: Gheorghe Lazăr, București, 1916; Ibrăileanu, Opere, VII, 333-342; I. Georgescu, Gheorghe Lazăr, Sibiu, 1923; G. Bogdan-Duică, Gheorghe Lazăr, București, 1924; G. Bogdan-Duică, G. Popa-Lisseanu, Viața și opera lui Gheorghe Lazăr, București, 1924; N. Bănescu, Academia Grecească din
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
1921), Hotare și singurătăți (1922), În grădina lui Naș Mușat (1926), Nopți de Moldova (1926), Domnul președinte... (1928), de memorialistică - Cohortele morții (1930), Pe drumuri de țară... (1930), Pe urma vijeliei (1931), Omul care tace... (1935), Drumuri... (1938), Amintiri cu învățători (1943), Cutreierând Basarabia dezrobită (1943) sau romanele Biserica năruită (1932), Mamina (1934), Romanul furnicei (1936), Întoarcerea lui Andrei Pătrașcu (1936), Tătunu (1937). Concomitent, L.-M. dă la iveală, pe lângă manuale și lucrări de jurisprudență, două volume de publicistică - Revoluția de
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Întoarcerea lui Andrei Pătrașcu, București, [1936]; Tătunu, București, [1937]; La apusul soarelui, București, 1938; Cruce și naționalism, București, [1938], Drumuri..., București, [1938]; Alte flori creștine, București, [1939]; Furnica, București, [1940]; Stând la foc..., București, [1941]; Fabule, București, [1942]; Amintiri cu învățători, București, [1943]; Cutreierând Basarabia dezrobită, f.l., 1943; Buga, îngr. Dora Mezdrea, pref. Liviu Franga, București, 2002. Antologii: Antologia Dobrogei, București, 1928 (în colaborare cu Apostol D. Culea). Traduceri: Eugène Fromentin, Dominique, București, 1922; Alphonse Daudet, Scrisori din moara mea, București
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
urma cursul primar la vârsta cuvenită. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la paisprezece ani, după care, dându-și examenele, s-a înscris la Școala Normală din Vășcăuți pe Ceremuș, pe care a absolvit-o în 1929. A fost învățător în Plaiu Cosminului și în alte localități din zonă. Primele versuri, iscălite cu numele real, îi apar în „Dorința” (1928), revista normaliștilor vășcăuțeni, în „Moldova literară” (Mihăileni), „Zorile Romanațului” (Caracal) și în „Voința școalei”, unde publică ani în șir. Alegându
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
, Sofronie (3.XII.1850, Măidan, azi Brădișoru de Jos, j. Caraș-Severin - 3.X.1929, Măidan, azi Brădișoru de Jos, j. Caraș-Severin), folclorist. După terminarea primelor clase în satul natal, învață la Oravița și la Arad, revenind la Măidan ca învățător. A fost un harnic colaborator al lui At. M. Marienescu, trimițându-i balade din Măidan, între care șase variante despre Novăcești. În colaborare cu ginerele său, preotul Aurel Iana, în 1895 a publicat în o monografie a satului Măidan, urmată
LIUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
în fond, imaginea „adevărată”, ci una oferită de către subiecți, înglobând clișee și stând sub semnul dezirabilității sociale. Pentru a spori coeficientul de obiectivitate a interpretării datelor, putem solicita părerea celor direct angajați în activitățile cu familia (asistenți sociali, medici, juriști, învățători, profesori), care cunosc bine situațiile, problemele, aspirațiile, comportamentele familiale, dar au, în principiu, o poziție mai detașată. Este vorba de folosirea în demersul investigațional al grupului familial nu numai a unor experți în stadiul elaborării anumitor instrumente de lucru (cum
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
organizare, legitimizare socială și, probabil, o mai mare eficiență, dar rămâneau totuși la nivelul cunoașterii și practicii comune. c) Persoane și instituții formale, oficiale, cu pregătire intelectuală, ce posedau întinse cunoștințe despre om, familie, societate, în comparație cu marea masă a oamenilor. Învățătorii, preoții și, mai târziu, medicii și avocații sunt mai semnificativi pe această linie. Statutul lor social și cultural făcea să li se atribuie un mai mare grad de competență și credibilitate, având, prin urmare, un impact mai mare asupra familiilor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familiilor. Deci deși nu reprezentau ceea ce numim astăzi specialiști în asistența și terapia familiei, ei erau în mare măsură considerați ca atare în comunitățile umane. Până nu cu multe decenii în urmă, în mediul rural (și din țara noastră), școala (învățătorul) și cu deosebire biserica (preotul) aveau nu numai funcțiile lor oficiale (formale), ci constituiau și sursele relevante de asistență psihosocială. Discutând despre asistența familială nespecializată, am folosit verbele la trecut. Într-adevăr, în timpurile moderne, în societățile industriale și, cu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
, Gisela (18.V.1931, Hălchiu, j. Brașov - 6.VII.1998, Mosbach, Germania), traducătoare. R. (născută Arz) este fiica unui învățător. Absolventă a Liceului de Comerț din Brașov (1950), a urmat cursurile Facultății de Filologie, secția germanistică, la Universitatea din București. În 1956 a fost încadrată cercetător științific la secția sibiană a Filialei Cluj a Academiei RPR, devenită în 1970 Centrul
RICHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289283_a_290612]
-
, Nicolae (26.III.1906, Eisk, Federația Rusă - 29.VII.2000, Moscova), istoric literar. Este fiul lui Nicolae Romanenco, învățător. A absolvit liceul din Comrat (1922) și Școala Politehnică Superioară din Timișoara (1927). A fost inginer electrician la București și Ploiești (1928-1940). În tinerețe participă la mișcarea antifascistă și face propagandă comunistă, fiind membru al Partidului Comunist Român din 1934
ROMANENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289308_a_290637]
-
ROMAN, Radu Anton (19.VIII.1948, Făgăraș - 29.VIII.2005, București), poet, prozator și publicist. Urmează liceul în orașul natal, terminat în 1966, și doi ani de studii juridice (1968-1970), fiind apoi învățător suplinitor și pedagog. Este absolvent al Facultății de Ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Inițiator al cenaclului literar Atlantida, va publica, mai ales în anii ’70-’80, reportaje, romane, poezii. Devine cunoscut după 2000, prin televiziune, cu o
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]