4,376 matches
-
cămașa de calitate, impecabil călcată, îi dădură încredere. Faptul că putea vorbi în persană, fără să fie concentrat pe cuvinte, îl făcu să se lase purtat și să uite cui îi vorbea. Îi povesti despre agregatele lui de frig, despre șah, despre pasdari și „turbane“, despre nevastă-sa și copil, despre frica de zi cu zi, ca și despre adevărul că, în Iran, fiecare avea un secret, chiar fără să vrea. Îi spuse că nu divorțase și că plănuia să trimită
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ani ori avea cu doi-trei mai mult. O luă, în sfârșit, înapoi spre trust și își spuse că avea să o uite. Nooshin a fost dragostea lui vinovată, secretul inimii. A stat, ca inginer, șapte luni în fostele antreprize ale șahului și a făcut reparații. A învățat portul, mergând pe jos ori ducându-se cu mașina până la vechea rafinărie, dar și-a petrecut răsăriturile la docuri și între vânzătorii de pește, de unde o văzuse că își cară proviziile. Ea a fost
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu-și făceau intrarea. Dacă ar fi fost divorțată, ar fi cerut-o de nevastă pe insulă, fiindcă locul asigura tot decorul: faleze romantice, luminate până în zori, restaurante de noapte, chiar dacă fără alcool, ceainăria „Derakht-e Sabz“, care îi plăcuse și Șahului, negustorii de perle și de recifuri, refugiile pentru îndrăgostiți, de la docuri, parcul de biciclete. În Piața Marjan, merseseră până aproape de bărcile celor care făceau scufundări și, dacă ar fi fost oficial un bărbat cu soția lui, ar fi coborât împreună
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
peretele opus mesei unde mâncau. Se văzu singur și obosit, un bărbat de cincizeci de ani, în toiul unei petreceri. Își adusese aminte o frază din jurnalul lui Ebadi, pe care îl citise: „Am profitat de modernizarea forțată impusă de șah și, în Teheranul anului 1960, am purtat minijupă, iar zece ani mai târziu am devenit prima femeie judecător din țara mea“. — Și la ce bun? se întrebă Leclerc, mormăind. Mohsen Irani era comisarul care se ocupa de anchetă. Nu exista
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-și piardă în același timp cei doi viitori copii, grăbit, desigur, zicea maică-mea, să culeagă urările pline de admirație ale prietenilor săi pentru nașterea celor doi flăcăi voinici și frumoși, și să-l provoace la o partidă de șah pe vecinul nostru, Hamza bărbierul. De îndată ce auziră poarta închizându-se cu cheia, cele două femei izbucniră într-un hohot comun de râs, având nevoie de ceva timp ca să se potolească. Evocându-l cincisprezece ani mai târziu, maică-mea încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rostită în ziua aceea predica, în toate moscheile capitalei, în numele „sultanului, fiu de sultan, suveran peste cele două continente și peste cele două mări, nimicitor al celor două armate, stăpân peste cele două Irakuri, slujitorul lăcașelor sfinte, regele victorios Selim șah“. Nur avea ochii injectați. Era atât de afectată de triumful Marelui Turc, încât m-am temut pentru viața copilului pe care-l purta. Cum mai avea doar câteva zile până să nască, am fost nevoit s-o pun să jure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cercetarea istoriei antice a acestui ținut. A devenit ceea ce lumea bună numește un arheolog musculos - și ceea ce palestinienii numesc un tâlhar într-un tanc. Orice deal luat, orice cătun cucerit erau privite nu numai ca puncte strategice pe tabla de șah a războiului, ci și ca situri arheologice. Admiratorii săi - și dușmanii - spun că a adunat o colecție foarte importantă, o gamă largă de obiecte vechi de mii de ani. Toate au o trăsătură comună: confirmă continuitatea evreilor pe acest teritoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cioplit în piatra cenușie din vremurile biblice, fiecare cărămidă, fiecare drumeag pietruit fiind învăluit în aerul stătut al istoriei antice, Tel Avivul era zgomotos, iritant, sufocant de modern. La orizont luceau zgârie-norii, etajele de sus strălucind ca niște table de șah, iar drumul era mărginit de rânduri-rânduri de blocuri din beton, având pe acoperiș panouri solare și cilindri bulbucați, care erau, îi explică Uri, rezervoare de apă caldă. Pe când ieșeau de pe autostradă și intrau pe străzile orașului, Maggie fu izbită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi dus deloc acolo. Odată ce au trecut peste zid, ar fi putut ataca Magen Shaul. De ce să bată atâta drum până la Bet Alpha? —Știu eu de ce, spuse Al-Shafi care se ridică de la masă și se îndreptă spre o tablă de șah pe care o ținea în colțul biroului său. Era un obicei din timpul închisorii. Juca partide întregi în minte, gândind pentru ambele tabere, iar asta îi lua uneori zile întregi. Îl ajutase să-și păstreze luciditatea în perioadele de detenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a lăsat loc În mintea mea unor lucruri mai pământene. Fiindcă erau destule, slavă Celor de Sus - despre băieții ăia zgubilitici din cosmos care se jucau cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne de șah, partenerul meu obișnuit, Roger Howard, În care descoperisem cu plăcere un jucător redutabil, nu doar un ageamiu pasionat, a măturat cu dosul palmei piesele de pe tablă și mi-a spus grav că trebuie să discutăm ceva foarte important, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grav că trebuie să discutăm ceva foarte important, am fost convins că venise, În sfârșit, vremea clarificărilor. Slavă Domnului, mai bine la timp decât niciodată! - Ești În misiune, vasăzică, l-am tachinat cordial. Și eu care credeam că Îți place șahul... - Îmi plăcea și mai mult Înainte de a-mi da seama că e un simplu joc de noroc. - Ei, asta-i bună, joc de noroc?! De unde până unde? Toată lumea vorbește despre gândire, inteligență, ars combinatoria, chestii, nicidecum despre... A, stai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vorbește despre gândire, inteligență, ars combinatoria, chestii, nicidecum despre... A, stai puțin, m-am prins: probabil că tocmai mi-ai servit o mostră din atât de specialul umor englezesc. N-are poantă, În schimb, Îi lipsește hazul. - Absolut deloc. Repet, șahul e un joc de noroc sută la sută: dacă ai norocul să nimerești un adversar mai slab, câștigi; dacă nu, nu. Poftim, acum poți să râzi... Cât privește chestia cu umorul, ce să spun... bine că are Dracula al vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
data viitoare cască și ochii, nu numai gura”. A mutat nebunul la d1 În locul reginei capturate, pe care a aruncat-o neglijent și disprețuitor pe masă. Nu i-am lăsat timp să realizeze ce prostie comisese. „Ia și tu un șah de control”, i-am spus indiferent, mutând nebunul din c4 la f7. Abia atunci a observat grozăvia, dar era prea târziu. A Împins regele pe singurul pătrat pe care Îl mai avea la dispoziție, la e7. Cu un surâs diabolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am Învins ezitările și l-am Întrerupt pe Adam Adam: - Domnule profesor, nu vă supărați, dar nu Înțeleg de unde au apărut aici Zoran, doctorul Wagner, Eveline și alții. Ați spus la Început că vă aflați În camera dumneavoastră și jucați șah cu Roger Howard, iar acum... va cer scuze, dar... Adam s-a oprit intrigat. Cicatricea de la ochiul stâng a prins să zvâcnească sângeriu, urâțindu-i fizionomia. A Încercat să-și stăpânească mișcarea haotică a ochilor și să mă privească drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atent...eu știu foarte bine că... da-da, n-ai fost atent... Și te rog să nu mă mai Întrerupi, mă derutezi... Trebuie să iau o pastilă... dacă m-ar vedea Eva... Da, sunt absolut sigur că ești În eroare... șahul a fost altă dată... și Roger Howard... da-da, asta e, confunzi dumneata, nu m-ai urmărit cum se cuvine, asta e... Știam că nu confund nimic, dar n-avea sens să-l contrazic. Probabil că Eva știa ce știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dintre categoria Întâi și prima normă de maestru. Nu mă descurcam rău În atac, cu toate că uneori riscam excesiv, nu-mi lipsea nici puterea de analiză În jocul combinatoriu, În schimb, mă trăda sistematic acel simț al pericolului fără de care, În șah, nu poți aspira la depășirea liniei de mediocritate care desparte Îndemânarea de talent. Nu intuiam, cum să spun?, senzorial potențialul pericol care germina În neutralitatea unor mișcări cuminți, aparent pasive, și mă trezeam surprins În poziții dificile datorate nu adâncimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de pe listă. Eveline și Roger Howard Întârziaseră Însă mai multă vreme prin zonă și cu ei mă comportasem mai degajat, mai familiar. Cât timp stătuserăm de vorbă (nu și de faptă, din păcate - la Eva mă refer acum...) ori jucaserăm șah, era foarte probabil... ba nu, era absolut sigur că, În mai multe rânduri, eu dispărusem din Încăpere, lăsându-i singuri destul de multe minute. De ce? Ei, de ce?! Nimeni nu se poate sustrage nevoilor foziologice elementare, nu? Și până execuți operațiunea, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atașezi la finele celei de a treia coloane. Și pe urmă revine calvarul alegerii literei cu care Începi: este A? Este X? Este oricare alta? Și În ce direcție declanșezi succesiunea? Urmezi drumul trasat de săritura calului de la jocul de șah? Pornești pe diagonală? Mergi În zigzag? Și iarăși: de unde pornești? Scutindu-te de comentarii - oricum, În esență, aceleași -, Îți mai arăt așa, ca scuză pentru eșec, câteva dintre figurile cele mai la Îndemână pe care le-am imaginat și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au la dispoziție o biografie completă alcătuită de Dieter E. Zimmer (Vladimir Nabokov Bibliographie des Gesamtwerks, Rowohlt, prima ediție decembrie 1963; a doua ediție revăzută, mai 1964). Cele două mutări descrise În capitolul 14 au fost republicate În Probleme de Șah de Lipton, Matthews & Rice (Faber, 1963, p. 252). Cea mai amuzantă invenție a mea este Însă o problemă de „Mutare de retragere a albului“ pe care am dedicat-o lui E.A. Znosko-Borovski, publicată de el prin anii treizeci (1934?) În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care am dedicat-o lui E.A. Znosko-Borovski, publicată de el prin anii treizeci (1934?) În cotidianul emigranților din Paris, Poslednie Novosti. Nu-mi amintesc Îndeajuns de limpede poziția pentru a o putea consemna aici, dar poate că vreun iubitor de „șah cinstit“ (de care ține acest gen de probleme) o va căuta Într-una din acele binecuvântate biblioteci unde ziarele vechi sunt transpuse pe microfilme, așa cum ar trebui să se procedeze cu toate amintirile noastre. Cronicarii au citit prima versiune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
niște fleacuri ale familiei cu mulți ani În urmă), am reușit să le deformez, Înfățișându-le drept un fel de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând cu aroganță spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând cu aroganță spre scutul nefericitului cavaler, care este doar a șaisprezecea parte din tabla de șah, alternând ultramarinul cu roșu Închis și cu o cruce sub formă de trifoi, argintată, În fiecare pătrat. Deasupra se vede ce a mai rămas din cavaler: coiful lui solid și o incomodă gardă de gât care-l Împiedică să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui, Vasilii, l-a moștenit În 1901 și și-a petrecut acolo zece veri din cele cincisprezece care-i mai rămăseseră de trăit. Îmi amintesc În mod deosebit răcoarea și ambianța sonoră a acelui loc, dalele ca o tablă de șah din hol, zece pisici de porțelan Înșirate pe o etajeră, un sarcofag și o orgă, lucarnele și galeriile superioare, Întunecimea colorată a unor Încăperi misterioase, garoafe roșii și cruci răspândite peste tot. 3 Carl Heinrich Graun avusese În tinerețe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ocolesc, ca să nu izbucnesc Într-un potop de lacrimi și acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah pe care le rezolvam; iambii lui Pușkin care se rostogoleau victorioși de pe buzele lui, ori de câte ori menționam vreun poet minor al zilei. Relația noastră era marcată de acel schimb obișnuit de prostioare de-ale casei, cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mortal de celălalt. Dar acel incident ulterior n-a aruncat nici o umbră asupra strălucitoarei scări ale casei noastre din St. Petersburg; mâna mare și răcoroasă așezată pe capul meu n-a tremurat și liniile tactice ale unei dificile partide de șah nu fuseseră Încă deranjate pe tabla de joc. Capitolul 10 1 Romanele despre vestul sălbatic ale căpitanului Mayne Reid (1818-1883), traduse și simplificate, erau extrem de populare printre copiii ruși la Începutul acestui secol, mult timp după ce faima lui apusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]